Cuprins
ToggleRezumat
Cuvinte cheie: sudiu prospectiv-retrospectiv, coroană unidentară implanto-portată, sinus-lift închis, (pe cale alveolară) fatori de risc biomecanici Renouard-Rangert, scor biomecanic iniţial, scor biomecanic final.
Scopul articolului este să stabilească valoarea prognostică a scorului biomecanic iniţial pentru coroa-nele unidentare pe implanturile inserate prin sinus-lift închis.
Materiale şi metode: între martie 20014 şi decembrie 2018 am inserat în zonele subsinusale folosind tehnica sinus-liftului închis 53 de implanturi care au fost încărcate după opt până la zece luni cu coroane unidentare. (solo) Înaintea fiecărei implantări am calculat scorul biomecanic iniţial pe care l-am comparat cu cel final. (calcu-lat după inserarea coroanei)
Rezultate: scorul biomecanic iniţial a corespuns cu cel final la 87% din cazuri neluând în calcul deviaţiile de până la 1,5 puncte.
Discuţii: procentul de concordanţă de numai 87% se datoreşte: (1) deviaţiei de la planul de tratament iniţial folosind implanturi de altă lungime şi de alt diame-tru; (2) încărcării ocluzale excentrice a coroanelor; (3) diverselor înălţimi de os din zonele subsinusale; (4) diverselor tipuri de conexiuni între bonturi şi coroa-ne, (5) diverselor înălţimi de spaţiu ocluzal de la 4 la 11mm (!) şi (6) diverselor materiale din care au fost confecţionate suprafeţele ocluzale.
Concluzii: calcu-larea unui scor biomecanic iniţial pare să fie o metodă acceptabilă pentru stabi-lirea unui prognostic biomecanic pentru coroanele unidentare pe implanturile in-serate prin sinus-lift închis.
Introducere
Extracţia dentară este intotdeauna urmată de o pierdere tridimensională de os. În zona maxilară subsinusală ce suportă sarcini ocluzale mari acest fenomen asociat cu pneumatizarea sinusului şi cu defecte periodontale conduce la o ofertă de os redusă ce împiedică implantarea fără proceduri suplimentare.1,4,5,6,7,8,9. “Abordul alveolar” este un termmen generic care include tehnici diverse de sinus-lift care folosesc osteotoame, (tehnica osteotomului) însuşi implantul, instrumente piezochirurgicale, ultrasonice sau rotative9. După caz, spaţiul creat poate fi umplut cu os autolog, cu os heterolog, cu os artificial, cu un amestec din aceste substanţe sau poate fi lăsat neatins pentru a permite diverse grade spontane de osteoinducţie sau osteoconducţie. Este o procedură deja clasică ca-re a fost demonstrată ca fiind eficientă, puţin invazivă şi asociată cu o morbidi-tate redusă. Toate aceste tehnici au in comun modificarea controlată şi ridicarea podelei sinusului maxilar fomată din os cortical şi membrana lui Schneider. Când se foloseşe tehnica osteotomului podeaua sinsului este fracturată controlat cu un set de osteotoame şi apoi ridicată cu cel mult patru milimetri, făcand posi-bilă inserarea de implanturi şurub. Pentru implanturile nou inserate sunt nece-sare o stabilitate imediată într-un os autolog de cel puţin patru milimatri. Acest studiu poate fi definit ca prospectiv-retrospectiv pentru că toate datele folosite au fost culese pentru un studiu ipotetic viitor, dar subiectul studiului şi evaluarea datelor a fost facută numai după ce sau acumulat toate datele.
Scop
Scopul articolului este să stabilească valoarea prognostică a scorului biomecanic iniţial pentru coroanele unidentare pe implanturile inserate prin sinus-lift închis. Pentru o mai bună înţelegere vom recapitula două concepte:
- Factorii de risc biomecanici Renouard-Rangert sunt o modalitate de abord analitic pentru analiza datelor clinice cu scopul de a obţine rezultate tera-peutice previzibile pentru o suprastructură implantoportată. (vezi fig.1) Sunt exprimaţi prin numere şi pot fi folosiţi pentru a calcula un scor bio-mecanic iniţial sau unul final.
- Scorul biomecanic Renouard-Rangert10 este suma algebrică finală a valo-rilor repartizate fiecărui factor de risc şi descrie o situaţie clinică iniţială, finală sau final-ipotetică. Scorul este impărţit în trei suprafeţe şi imită un stop dintr-o intersecţie. (vezi fig. 2)
Cazuri clinice semnificative
Primul caz explică de ce scorul biomecanic final s-a distanţat de cel iniţial în cadrul marjei acceptate de 1.5 puncte.
Al doilea caz explică de ce scorul biomecanis final s-a distanţat de cel iniţial în afara marjei acceptate de 1.5 puncte.
Al treilea caz demonstreză o concordanţă între scorul biomecanic iniţial şi cel final.
După trei ani de încărcare ocluzală scorul biomecanic a rămas neschimbat, “în verde”, fără nici un semnal de alarmă la orizont. (vezi fig. 22)
Materiale și metode
Între martie 2004 şi decembrie 2018 am inserat în zonele subsinusale, zone ce suportă presiuni masticatorii ridicate 53 de implanturi unidentare folosind tehnica sinus-liftului cu osteotom. Oferta minimă verticală de os a fost de 4mm. Podeaua sinusală a fost fracturată controlat şi membrana lui Schneider a fost ridicată cu până la 4mm. În numai zece cazuri a fost introdus material de augu-mentare (Cerabone®) prin alveolă. Toate implanturile au fost îngropate sub-mucozal timp de şase până la nouă luni. În timpul perioadei de osteointegrare şi în timpul descoperirii nu a fost pierdut nici un implant. Toate implanturile au fost încărcate la cel târziu o lună de la descoperire cu coroane solo (unidentare). 22 de coroane au fost cimentate şi 31 au fost înşurubate. 18 coroane au avut suprafeţe ocluzale din BelleGlass şi 35 suprafeţe ocluzale standard de ceramică pe metal. Un implant încărcat cu o coroană cimentată cu suprafaţă ocluzală de ceramică pe metal a fost pierdut după doi ani de încărcare ocluzală şi un al doilea impant încărcat tot cu o coroană cimentată cu suprafaţă ocluzală de ceramică pe metal a fost pierdut după patru ani de încărcare ocluzală. În ambele cazuri implanturile au fost in poziţie terminală (free-end) Ambele cazuri au fost retratate inserând alt implant mezial de cel explantat. Ambele coroane noi au avut suprafeţe ocluzale de BelleGlass şi au fost înşurubate. Pentru fiecare caz am deschis un fişier Power Point Presentation (PPT file) în care am introdus: (1) radiografii standardizate executate cu tehnica paralelă înainte de implantare, (2) după implantare, (3) după inserţia piesei protetice, (4) fotografii standardizate intraorale înainte de implantare, (6) după inserţia piesei protetice, (7) fotografii standardizate intraorale ocluzale înainte de implantare, (8) şi după inserţia piesei protetice. Înainte de fiecare implantare am calculat scorul biomecanic iniţial şi l-am comparat cu cel final. (cu cel caculat imediat dupa inserţia coroanei) O dife-renţă de până la 1,5 puncte a fost consirerată nesemnificativă.
Numărul de coroane | 1 | 12 | 6 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 2 | 9 | 23 | 0 |
Zona (regiunea) | 17 | 16 | 15 | 14 | 13 | 12 | 11 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
Fig. 27. Distribuţia coroanelor unidentare în zonele maxilare laterale ce suportă presiuni ocluzale ridicate.
Rezultate
Scorul biomecanic iniţial a corespuns cu cel final la 87% din cazuri neluând în calcul deviaţiile de până la 1,5 puncte.
Discuții
Procentul de concordanţă de numai 87% se datoreşte: (1) deviaţiei de la planul de tratament iniţial folosind implanturi de altă lungime şi de alt diametru; (2) încărcării ocluzale excentrice a coroanelor; (3) diverselor înălţimi de os din zonele subsinusale; (4) diverselor tipuri de conexiuni între bonturi şi coroane, (5) diverselor înălţimi de spaţiu ocluzal de la 4 la 11mm (!) şi (6) diverselor ma-teriale din care au fost confecţionate suprafeţele ocluzale
Principala deficienţă a acestui studiu este că datorită lipsei de colaborare a multor pacienţi nu am fost capabili sa monitorizăm modificarea scorului biome-canic la perioade standardizate de timp. (la 5 şi la 10 ani) Principalul merit este că stabileşte o valoare prognostică pozitivă pentru scorul biomecanic iniţial. (calculat înainte de începerea tratamentului)
Concluzii
- Calcularea unui scor biomecanic iniţial pare să fie o metodă acceptabilă pentru stabilirea unui prognostic biomecanic pentru coroanele unidentare pe implanturile inserate prin sinus-lift închis.
- Tehnica osteotomului este indicată numai dacă scorul biomecanic iniţial este “în verde”.
- Un scor biomecanic iniţial va corespunde cu cel final numai dacă se res-pectă strict atât indicaţia cât şi protocolul de tratament: o ofertă iniţală verticală de os de cel puţin 4mm care să asigure o stabilitate primară bună a implantului, folosirea unui ghid chirurgical, ridicarea corticalei osoase şi a membranei lui Schneider cu cel mult 4mm.
- Când podeaua sinuslui este ridicată cu până la 4 mm se pare că nu este necesar nici un material de augumentare.
Bibliografie
- Agabiti I., D. Botticelli D.: Transcrestal sinus floor elevation performed twice with collagen sponges and using a sonic instrument – Journal of Oral Science Rehabilitation, vol. 2, no. 1, 2016; 40–47.
- Baston R.: Erste Ergebnisse nach dreijähriger Anwendung von implantatgetragenen verschraubten Vollkompositkronen(SIRAC) mit dem Impladent Implantatsystem – Kurzvortrag bei der Gemeinschaftsjahrestagung der DGZPW und der SSRD, Basel 2006.
- Baston R.: Verschraubte Vollkompositkronen mit dem Impladent Implantat- system-Vortrag bei dem 13. Sommersymposium der MVZI, Dresden, 2006.
- Corrente G., Abundo R.: Immediate Post-Extraction Implants / Sinus Floor Elevation by Crestal Approach – RC Libri Milan, 2004; 217-289.
- Esposito M., Pellegrino G., Pistilli R., Felice P.: Rehabilitation of posterior atrophic edentulous jaws: prostheses supported by 5 mm short implants or by longer implants in augmented bone? One-year results from a pilot randomised clinical trial- European Journal of Oral Implantology, vol. 4, no. 1, 2011, 21–30.
- Nedir R, Nurdin N., Khoury P., Bischof P.: Short implants placed with or without grafting on atrophic sinuses: the 3-year results of a prospective randomized controlled study – Clinical Implant Dentistry and Related Research, vol. 18, no. 1, 2016, 10–18.
- Perelli M., Abundo R,. Corrente G., Saccone C.: Kurze Implantate (5 und 7mm Lănge mit poröser Oberflăche im atrophiertem Oberkieferseitenzahngebiet –Implan-tologie – Die Zeitschrift für die Praxis – Quintessence Verlag 3/13; 269-277.
- Perelli M., Abundo R., Corrente G., Saccone C.: Short (5 and 7 mm long) porous implants in the posterior atrophic maxilla: a 5-year report of a prospective single-cohort study-European Journal of Oral Implantology, vol. 5, no. 3, 2012, 265–272.
- Perelli M., Abundo R,. Corrente G., Saccone C., Arduino P. G.: Sinus Floor E-levation with Modified Crestal Approach and Single Loaded Short Implants: A Case Report with 4 Years of Follow-Up – PubMed, Free PMC Article, 2017, 2.
- Renouard F., Rangert B.: Risk Factors in Implant Dentistry – Quintessence Publi-shing Co, Inc. 1999; 39-64
- Weyer N., Endreß E.,: Wann können kurze Implantate inseriert werden, wann muss augmentiert werden? – Implantologie – Die Zeitschrift für die Praxis – Quintessence Verlag 3/13; 307-312.
- Thoma D. S., Zelter M., Husler J., Hammerle C. H. F., Jung R. E.: EAO supplement working group 4–EAO CC 2015 short implants versus sinus lifting with longer implants to restore the posterior maxilla: a systematic review-Cli-nical Oral Implants Research, vol. 26, no. 11, , 2015, 154–169.
- Wolfart S., Gehrt M., Groß D.: Mangement prothetischer Komplikationen in der Implantatprothetik – Teil 1: festsitzende Restaurationen-Implantologie – Die Zeitschrift für die Praxis – Quintessence Verlag 4/11; 359-408.