Particularitățile terapeutice de cosmetizare a grupului de dinți frontali

Pag.: 172-183

Vitalie Gribenco(1), Dan Zagnat(1), Andrei Fachira(1), Boris Golovin(2), Vasile Zagnat(2)

(1)Dr., USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău (2)Dr. conf., USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău

Rezumat

Dizarmoniile dento-alveolare secundare apărute ca urmare a edentațiilor parțiale și a parodontopatiilor grupului de dinți frontali superiori, deseori sunt însoțite de probleme de spațiu existent. Examinarea și evaluarea clinico-paraclinică complexă pune în evidență modificările valorilor parametrilor ce caracterizează conturul și cromatica dinților restanți, dar și cele ale spațiilor potențiale protetice.

Elaborarea unei scheme ilustrative care întrunește aceste valori este binevenită la etapele de concepere a planului de tratament.

Interpretarea conceptuală individualizată a „legii feței” și a „luminii și umbrei” în asociere cu toleranța vizuală a pacienților, va permite medicului și tehnicianului să confecționeze adecvat toate restaurările estetice.

Cosmetizarea prin utilizarea de procedee terapeutice care creează efecte optice iluzorii, însoțită de instruirea interactivă și evaluarea satisfacției pacienților, a demonstrat o eficacitate terapeutică sporită.   

Cuvinte cheie: compoziție dento-gingivală, iluzie optică, restaurare estetică.

Introducere:

Descrierea particularităților morfologice ale dinților frontali este importantă deoarece ne oferă „norme geometrice de bază” care permit modelarea elementelor caracteristice fiecărui dinte. Dinții sunt definiți, în general, prin conturul lor bidimensional care poate fi obiectivizat cu ușurință. Totuși, pentru a-i putea caracteriza pe deplin, trebuie să ținem cont de unele aspecte: textura, culoarea, forma și conturul. [1, 6]

Williams L. a propus o clasificare a formelor dentare bazată pe existența unei corelații între conturul feței și conturul incisivului central superior. Aceasta poate fi aplicată în mod arbitrar fără să existe o generalizare în acest sens. Cu toate acestea, particularitățile de dispunere a dinților în armonie cu design-ul variat al buzelor prevalează ca efect estetic în compoziția dento-facială. Din perspectiva interpretărilor morfopsihologice, acest fapt are o importanță majoră pentru estetica etajului inferior al feței. [3]

În acest context, Frush J.P. și alți autori au propus ideea de a introduce diferite aspecte ale personalității la nivelul elementelor dentare, pentru a permite o caracterizare mai precisă a compoziției dentare. Echilibrul existent între zonele faciale trebuie determinat și evaluat de comun acord cu valorile cantitative și calitative ale elementelor compozițiilor faciale, dento-faciale și dento-gingivale. [1, 4]

După Rufenacht C., buza superioară exprimă sensibilitatea intelectuală, iar buza inferioară- senzualitatea. Volumul și lungimea lor reflectă influența unor caracteristici de ordin morfopsihologic care au la bază ereditatea. Obținerea unui echilibru morfologic între dispunerea dinților frontali și conformația buzelor va crește gradul de armonie a compozițiilor dentare și dento-faciale și va accentua trăsăturile individuale de personalitate.  În literatura de domeniu există metodologii de evaluare a design-ului buzelor și ghiduri de reconstruire estetică bazate pe anumite studii, care au ca scop individualizarea compoziției dento-faciale. [1, 6, 7]

Cu referire la compoziția dento-gingivală, tipul de zâmbet gingival evidențiază într-un aspect mai critic a perceperii armonizării componentelor dentare și parodontale. [1, 6]

Sunt descrise corelații numerice propuse de diferiți autori, între forma dinților și alte repere faciale. În baza cuantificării numerice a dimensiunilor dinților aplicate în stomatologie, se formulează principiul proporțiilor, denumit și „armonia proporțiilor”, care cunoaște o utilizare sistematică în procedeele de reconstruire/restaurare dentare. Studiile biometrice la acest capitol nu sunt consecvente, iar determinarea corelațiilor numerice se bazează pe „simțul estetic” și rezultă prin antrenamentul îndelungat, constant și conștient de apreciere a proporțiilor. [2, 6, 7] 

Analizând în continuare aspectul de textură superficială a dinților, menționăm că reproducerea cu exactitate a acestui efect estetic trebuie să livreze  un rezultat asemănător cu cel al dinților naturali. Evaluarea optică a luminii reflectate de către textura superficială a smalțului este un indicator bazat pe senzația subiectivă de percepere vizuală. După cum afirmă unii autori, structura obiectului influențează proprietățile optice, respectiv partea din radiații care este absorbită, reflectată sau transmisă. [1, 5, 6]

Majoritatea obiectelor pe care le vedem sunt vizibile deoarece ele reflectă lumina. Unele aspecte fizice, fiziologice și psihologice ale luminii încadrate în teoriile lui Young și Herring explică senzația de apariție, creare și percepție a culorilor. [1]

Există multiple sisteme vizuale de comparare și descriere a culorii dinților, dar definirea de către A. Munsell a sistemului bazat pe caracteristici de nuanță, saturație și luminozitate este acceptat în unanimitate de către clinicieni. În acest context, saturația culorii este determinată de raportul cantitativ dintre culoarea spectrală și culoarea albă. Raportată la comportamentul structurilor dentare față de radiația luminoasă, saturația culorii este dictată primordial de dentină, dar influențată de transluciditatea și grosimea smalțului. Efectul optic de luminozitate a dinților este determinat, în principal, de calitatea și grosimea smalțului. [3, 6]

Cunoașterea acestor particularități ale cromaticii dentare ne ajută în situațiile clinice complexe, prin controlul reflexiei luminii și al contrastului culorilor creând iluzii optice. Cosmetizarea prin îmbinarea unor principii de manipulare a culorilor și conturare a dinților în cadrul tratamentelor restaurative, permit crearea efectelor optice iluzorii. Aplicarea interactivă a conceptelor „legea feței” și a celui de „lumină și umbră” care conțin interpretările aspectelor descrise anterior, permit clinicienilor să armonizeze compozițiile dento-gingivale cu cele dento-faciale și faciale.

Scopul

Evaluarea compoziției dento-gingivale a dinților frontali superiori în dizarmoniile dento-alveolare secundare cu elaborarea algoritmului clinico-terapeutic de cosmetizare a aspectului estetic de ansamblu.

Materiale și metode

Au fost examinați și evaluați clinic complex 15 subiecți (10 F, 5 B) cu vârsta cuprinsă între 28 și 52 de ani, cu dizarmonii dento-alveolare secundare, urmare a edențațiilor parțiale și a parodontopatiilor grupului frontal de dinți.

Analiza modelelor de diagnostic a permis evaluarea dimensiunilor dinților limitrofi breșelor și a parametrilor spațiului potențial protetic și compararea acestora în cadrul compoziției dento-gingivale. Metoda fotografierii a fost utilizată pentru documentarea cazului la etapele curativo-diagnostice.  Metodele imagistice de investigație au avut ca scop determinarea calității tratamentelor endodontice, prezența/lipsa complicațiilor cariei dentare, gradul de afectare parodontală și determinarea liniilor de tranziție ale ariilor interproximale care delimitează fața vestibulară aparentă. Datele obținute au fost înregistrate în fișele stomatologice ale pacienților, analiza cărora a servit la elaborarea algoritmului clinico-terapeutic de cosmetizare individuală a aspectului estetic. Determinarea caracteristicilor culorii dinților s-a realizat prin metoda vizuală, prin intermediul cheilor de culori Vitapan 3D Master (VITA) și Esthet-X. Datele au fost înregistrate în schema-ghid cromatică pentru grupul de dinți frontali superiori elaborată de noi. Aspectul psihologic al subiecților s-a evaluat prin metoda dialogului medical și chestionarul WHO-5. [8] (Fig. 1.)

Analiza și interpretarea rezultatelor

Pentru interpretarea aplicării principiului estetic al compoziției dento-faciale la subiecții incluși în studiul clinic, inițial s-a realizat o comparare a formei, texturii, conturului dinților frontali superiori restanți cu design-urile ilustrărilor schematice a conceptelor propuse de Frush și Fisher, Rufenacht, Williams și Hulsey. Aceasta ne-a permis să analizăm unele aspecte de corelare a formei dinților frontali superiori cu design-ul feței, buzelor, dar și tiparul de formă a dinților specific fiecărui subiect. [1, 4, 6, 7]

Fig. 1. Chestionarul WHO-5

Valorile parametrilor conturului bidimensional al dinților frontali superiori a fost analizat utilizând proporțiile „secvenței de aur” 0.6:1:1.6 și cel al corelației armonioase înălțime-lățime de 1:0.8, cu admiterea variației de ± 0.2. Parametrii dimensionali ai spațiului potențial protetic au fost estimați în dependență de poziția dintelui lipsă, comparându-i cu cei ai dinților restanți dispuși simetric (Fig. 2.).

Fig. 2. Radiografia dinților frontali cu analiza parametrilor dimensionali și delimitarea smalțului proximal.
A – dimensiunile feței vestibulare „reale”;
B – demarcarea smalțului proximal.

Obiectivele acestei parametrizări au constat în elaborarea unui design bidimensional între lățimea și lungimea dinților în cadrul compozițiilor dento-gingivale individuale ale subiecților pe clișeele radiografice. Modalitatea de cuantificare propusă a permis delimitarea suprafețelor vestibulare „aparente”, de conturul „real” al dinților prin linii de tranziție trasate schematic (Fig. 3.).

Fig. 3. Schema-ghid cu marcarea suprafețelor vestibulare „aparente” și ariile de tranziție.
A – dimensiunile feței vestibulare „reale”,
B – demarcarea smalțului proximal,
C – delimitarea feței vestibulare „aparente”,
D – ariile de tranziție

Respectiv, au fost identificate neconformitățile dimensionale ale compozițiilor dentare frontale cu selectarea principiilor de creare a iluziei optice: scurtare, alungire, îngustare, lărgire.

Cosmetizarea s-a realizat prin următoarele procedee:

  • accentuarea liniilor și convexităților verticale
  • margini incizale lungi și drepte
  • margini incizale cu înclinare cervicală în zona distală
  • ambrazuri largi și muchii incizale înguste mezio-distal
  • înclinarea orală a zonei incizale
  • diminuarea proeminenței centrale
  • aplatizarea suprafeței vestibulare
  • creșterea curburii proeminenței centrale
  • ajustarea proeminențelor laterale
  • deplasarea spre proximal a proeminențelor
  • gingie artificială.

Concomitent determinării caracteristicilor cromatice de saturație și luminozitate prin metoda vizuală, s-au realizat manipulări ale contrastului culorilor prin următoarele procedee:

  • Colorații cervicale
  • Pigmentare interproximală
  • Luminozitatea treimii gingivale
  • Crearea unghiurilor liniare
  • Luminozitatea interproximală
  • Manipularea saturației nuanței prin stratificare

Evaluarea toleranței vizuale a subiecților s-a realizat în condiții de iluminare similare, ținând cont de următorii factori: oboseală, vârsta, obiceiuri alimentare, administrarea unor medicamente, aspecte patologice.

În urma analizei cromatică de finețe, s-au precizat caracteristicile de luminozitate și saturație a nuanței culorii prin intermediul cheii de culori Vitapan 3D Master (VITA) în condiții standardizate cu respectarea regulilor de bază descrise în literatura de domeniu. Datele au fost înregistrate în schema-ghid cromatică elaborată și propusă de grupul de autori pentru planificarea procedeelor terapeutice de cosmetizare a grupului de dinți frontali superiori și succesiunii aplicării acestora. Ulterior au fost explicate și demonstrate interactiv posibilitățile terapeutice de manipulare a culorii dinților cu scop de conștientizare psihologică de către subiecți a limitelor posibilităților de tratament.

În acest context, s-a ținut cont și de profilul psihologic al subiecților, pentru a aprecia predictibilitatea atitudinii față de soluția terapeutică propusă.

Datele evaluării feedback-ului subiecților referitor la toleranța vizuală individuală au fost consemnate în fișele stomatologice. Această abordare, în mare parte fiind subiectivă, de comun acord cu intervențiile stomatologice conform algoritmului clinico-terapeutic descris, și-a dovedit eficacitatea prin chestionarea conform metodologiei propuse în studiu, reprezentând valori mult mai ridicate.

Concluzii

1. Evaluarea clinico-paraclinică a parametrilor calitativi și cantitativi ale compozițiilor  dento-gingivale a stat la baza elaborării schemelor individuale de concepere a tratamentului estetic.

2. Aplicarea sistematizată a principiilor de cosmetizare în corelație cu informarea, instruirea subiecților și-au dovedit eficacitatea prin rezultatele chestionării realizate în acest studiu.

Bibliografie

1. Bratu D., Noțiuni de estetică dento-facială, editura Lito-U.M.F.T., Timișoara, 2004, p. 169

2. Fala V., Greven M., Piehslinger E., Slavicek R., Implementation of functional design using the occlusal concept „VieSID- sequential occlusuion with canine dominance” in aesthetic restaurative therapy, through the direct method, Medical University of Vienna, 2014, p. 149

3. Fradeani M., Esthetic Rehabilitation in Fixed Prosthodontics, Esthetic Analysis: A Systematic Approach to Prosthetic Treatment (Vol I). Carol Stream, Illinois: Quintessence Pub. Co, 2004, p.352

4. Goldstein R., Esthetics in dentistry, vol. 1, 2, 3rd edition, John Wiley & Sons Inc., Hoboken, 2018, p.1489

5. Hunt K.H., Bioesthetics: the study of beauty in life, Dent Today. 1996; 15; p. 48-55

6. Lăzărescu Florin, Incursiune în estetica dentară, București, 2013, p.367

7. Levine Jonathan B., Essentials of Esthetic Dentistry, Smile Design. Integrating Esthetics and Function. Volume Two, 2016, Elsevier Ltd, New York, p.299

8. https://www.psykiatri-regionh.dk/who-5/who-5-questionnaires/Pages/default.aspx

Distribuiți acest articol:

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email
Share on print

S-ar putea să vă intereseze și:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?