Necesarul de tratament la nivelul primului molar permanent imatur

Pag.: 204-220

Ioana-Andreea Stanciu (1), Rodica Luca (2), Elisavet Salahat (4), Cătălina Farcașiu(1), Raluca-Paula Vacaru (1), Aneta Munteanu (3)

(1) Asist. Univ., Disciplina Pedodonție, UMF Carol Davila, București, Romania(2) Prof. Dr., Disciplina Pedodonție, UMF Carol Davila, București, Romania(3) Sef Lucr., Disciplina Pedodonție, UMF Carol Davila, București, Romania(4) Medic dentist, practică privată, București, Romania

Rezumat

Scop: evaluarea statusului odontal și a necesarului de tratament la nivelul molarului unu permanent (M1p) imatur.
Material și metodă: studiu clinic retrospective observaţional descriptiv pe fișele de observație a 200 de copii (91 băieți) cu vârsta de 6-9 ani examinați în Clinica de Pedodonție UMF Carol Davila București. S-au selectat date despre: vârstă, sex, status odontal M1p la prima prezentare. S-au calculat indicele de prevalență a cariei pe M1p (IpM1p) și indicii de experiență carioasă DMF-T/SM1p. S-au evaluat distribuția și gravitatea leziunilor carioase și a leziunilor de hipomineralizare, precum și metodele de tratament aplicate. Analiza statistică s-a realizat cu programul SPSS 20.0,
folosind t-test (p<0,05). Rezultate:a) IpM1p=67,5% (Ipbăieți=62,63%, Ipfete=71,55%; p>0,05); DMF-TM1p=1,66±0,80; DMF-SM1p=2,39±1,22. b) Status odontal M1p la prima prezentare (778 M1p examinați):57,20%-indemni, 35,73%-carii simple, 4,24%-carii complicate, 1,03% – carii secundare unei obturații, 1,80%-obturații corecte. Status M1p cu leziuni carioase simple – leziuni cavitare: 17,98% – carii superficiale; 28,05% – carii medii; 32,02% – carii profunde; leziuni necavitare: 21,95%. Status M1p cu carii complicate: 39,39% – pulpite, 60,61% – gangrene; c) 193 M1p au prezentat leziuni tip hipomineralizare (MIH): 147 (76,16%) cu leziuni ușoare, 17 (8,81%) – moderate și 29 (15,03%) -severe.63 M1p cu MIH (32,64%) aveau grefate și leziuni carioase: 87,31% carii simple și 12,69%
carii complicate. d) Tratament – caria simplă: 62,5% – tehnica clasică modificată sau clasică, 37,5% – tehnica minim-invazivă; caria complicată: 76% tratament endodontic, 24%-extracție.
Concluzii: Prevalența crescută a cariei pe M1p imaturi, precum și prezența cariei complicate la grupa de vârstă 6-9 ani impun necesitatea controalelor stomatologice regulate pentru a surprinde procesele carioase în stadiu cât mai precoce cu posibilitatea aplicării tratamentelor minim-invazive.
Cuvinte-cheie: molarul unu permanent, carie, tratament

Introducere

Molarul unu permanent (M1p) are o importanță deosebită rezultată din contrastul dintre rolul său major în menținerea echilibrului aparatului dento-maxilar și vulnerabilitatea sa crescută la carie. Prin apariţia precoce la nivelul arcadelor dentare,având și o suprafață ocluzală cu numeroase fosete și gropițe, acesta este expus rapid acțiunii factorilor cu potenţial carios. Există numeroase studii care arată că prevalenţa  cariei la M1p este crescută, chiar şi la scurt timp după erupţia sa[1-5]. Și în ţările dezvoltate, unde sunt aplicate cu conștiinciozitate măsurile de prevenire a cariei, M1p prezintă leziuni carioase, în special pe suprafaţa ocluzală. De altfel, Pinkhamși col. (2005)[6] au arătat că 90% dintre cariile apărute la copii și adolescenți sunt pe suprafața ocluzală.

În plus, M1p poate fi afectat și prin sindromul MIH, definit prin prezenţaa cel puțin unM1p hipomineralizat, frecvent asociat cu hipomineralizarea incisivilor[7]. Este bine știut faptul că la nivelul defectelor de structură leziunile carioase se grefează foarte ușor și au o evoluție rapidă în profunzime.

De aceea, este importantă monitorizarea periodică a M1p chiar de la erupția sa. Experiența clinică arată însă că, de multe ori, pacienții sunt aduși la tratament destul de târziu, părinții considerând că este vorba de un dinte temporar. Astfel, se periclitează pe de o parte vitalitatea dintelui și pe de altă parte rezistența sa în timp[8], necesitând manopere terapeutice multiple și costisitoare sau chiar extracția dintelui.

În acest context, scopul acestui studiu a fost evaluarea statusului odontal și a necesarului de tratament la nivelul M1p la un lot de copii în vârstă de 6-9 ani tratați într-o clinică de specialitate.

Material și metodă

S-a realizat un studiu clinic transversal observațional descriptiv pe fișele de observație ale unui  lot de 200 de copii cu vârste între 6 și 9 ani,consultați în Clinica de Pedodonție, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București între anii 2015-2019. Au fost incluși în studiu pacienți fără afecțiuni generale asociate (non-sindromici) cu cel puțin un M1p erupt pe arcadă.

Din fișe s-au selectat date cu privire la: vârsta și sexul pacienților, numărul de M1p prezenți pe arcadă, statusul odontal al M1p la prima prezentare în clinică a pacientului: prezența sau nu a leziunilor carioase și sau a anomaliilor de dezvoltare. 

Datele au fost îndosariate electronic și prelucrate cu programul SPSS 20.0. S-au calculat: indicele de prevalență a cariei la nivelul M1p (IpM1p), indicii de experiențăcarioasă la nivelul M1p (DMF-T/SM1p) per total, pe grupe de vârstă și sexe, indicele de prevalențăal MIH (IpMIH). S-au evaluat, de asemenea, distribuția și gravitatea leziunilor carioase, topografia și severitatea defectelor de dezvoltare, precum și metodele de tratament aplicate. Semnificația statistică a diferențelor dintre medii s-a realizat cu t-test, pentru un nivel de semnificație ales p<0,05.

Rezultate:

a) Distribuția pe grupe de vârstă și sex a lotului de studiu (n=200 copii) este prezentată în figura 1.

Fig. 1. Distribuția pe grupe de vârstă și sex a lotului de studiu (n = 200 copii)

b) Afectarea prin carie a primului molar permanent

Din cei 200 de copii luați în studiu, 135 prezentau cel puțin o leziune carioasă la nivelul M1p, indicele de prevalență fiind IpM1p=67,5%.

Raportat pe sexe, băieții au avut o frecvență a cariei pe M1p de 71,55%, iar fetele de 62,63%, diferența fiind semnificativă statistic (p<0,05).

Indicii de experiență carioasă a M1p la nivelul întregului lot au avut următoarele valori: DMF-TM1p=1,66±0,80, DMF-SM1p=2,39±1,22, minima fiind înregistrată la 6 ani și maxima la 9 ani (fig.2). În funcție de sex, valorile medii au fost: la băieți DMF-TM1p=1,54±0,12, DMF-SM1p=2,16±0,88; la fete DMF-TM1p= 1,76±0,45,DMF-SM1p=2,58±0,56, diferențele între cele 2 sexe fiind nesemnificative statistic (p>0,05).

Fig. 2. Distribuția indicilor de experiență carioasă în funcție de vârstă

Indicii au fost reprezentati în special de componenta D, fără să existe nici un M1p extras (DT=1,59, MT=0, FT=0,07; DS=2,32, MS=0, FS=0,07).

c) Statusul M1p
Din cei 778 M1p erupți pe arcadă, mai mult de jumătate erau indemni de carie și peste 1/3 aveau carii simple (fig. 3).

Fig. 3. Statusul M1p (n = 778 molari)

Analizând statusul M1p în funcție de vârstă, se observă că afectarea prin carie se dublează de la 6 ani la 9 ani (tab. I).

Tabelul I. Statusul M1p la momentul prezentării în funcție de vârstă

În total s-au examinat 319 M1p cu leziuni carioase: 278 (87,15%) cu carie simplă, 33 (10,35%) cu carie complicată și 8 (2,50%) cu carie secundară. Distribuția proceselor carioase simple în funcție de gravitate a fost următoarea: 21,95% necavitare și 78,05% cavitare (17,98% superficiale, 28,05% medii și 32,02% profunde). Din cei 33 de M1p diagnosticați cu carie complicată, 39,39% au prezentat pulpită, 9,09% gangrenă simplă și 51,52% gangrenă complicată.

Raportat la topografie s-a constatat că în 59,87% din cazuri a fost interesată suprafața ocluzală, urmată fiind de caria pe 2 suprafețe (inclusiv ocluzo-proximală) – 24,47%, de cea pe mai mult sau egal de 3 suprafețe – 9,08% și de caria în fosetele de descărcare – 6,58%. Repartiția în funcție de vârstă și topografie este prezentată în figura 4.

Fig. 4.Topografia leziunilor carioase în funcție de vârstă

La arcada superioară au fost semnificativ statistic mai mulți M1p indemni de carie (63,48%) comparativ cu arcada inferioară (51,02%) (p<0,05).

Afectarea prin carie a fost simetrică stânga–dreapta: 40,37%, respectiv 39,59% (p>0,05).

d) Sindromul MIH

Din totalul de 200 de copii examinați, 49 prezentau M1p cu defecte de tip MIH: Ip MIH=24,5%.

În ceea ce privește severitatea leziunilor tip MIH, din cei1 93 M1p cu MIH, 147 (76,16%) prezentau leziuni ușoare, 17 (8,81%) leziuni moderate și 29 (15,03%) leziuni severe.

69,37% dintre copiii cu MIH aveau celpuțin un M1p cu leziuni carioase. Raportat la dinți, din cei 193 M1p cu MIH, 63 (32,64%) prezentau și leziuni carioase: 87,31% carii simple și 12,69% carii complicate.


e) Tratamente efectuate la nivelul M1p

La M1p fără MIH s-au realizat în principal sigilări, obturații preventive cu rășină (OPR) și cavități de clasa I sau clasa a II-a (fig. 5).

Fig. 5. Tratamente efectuate la nivelul M1p fără MIH

Tratamentele care s-au aplicat la nivelul M1p cu MIH în funcție de severitatea defectelor sunt prezentate în tabelul II.

Tabelul II. Tratamente aplicate la nivelul M1p cu MIH în funcție de severitatea defectelor

Discuții

Analizând rezultatele studiului prezent s-a constatat că la lotul studiat prevalența cariei pe M1p a fost de 67,5%. Procentul este ridicat, având în vedere că grupa de vârstă analizată este apropiată de momentul erupției M1p pe arcadă. Această valoare crescută se poate explica prin vulnerabilitatea crescută a M1p la carie, precum și prin faptul că părinții îl confundă adesea cu un dinte temporar și nu îi acordă atenția cuvenită, igiena fiind în general defectuoasă mai ales pentru niște dinți aflați în perioada de creștere. De asemenea, prezența la controalele stomatologice este foarte mică, copiii ajungând de obicei fie pentru o urgență la nivelul dinților temporari, ocazie cu care se detectează și cariile de pe M1p, fie chiar pentru o urgență (carie complicată) la nivelul M1p. Valoarea indicelui de prevalență a cariei pe M1p obținută este mai mare decât valorile raportate în studii similare efectuate în Polonia, Estonia, Rusia sau China, dar asemănătoare cu cea obținută într-un studiu din Arabia Saudită (tab. III).

Tabelul III. Prevalența cariei pe M1p (IpM1p) – date comparative

Raportat pe sexe, băieții au prezentat mai frecvent carii dentare pe M1p comparativ cu fetele. Mai multe studii susțin, însă, că fetele au o frecvență mai mare a cariei pe M1p [1, 2, 10], explicația fiind aceea că fetele au o erupție mai timpurie a M1p, au o rată de excreție salivară mai mică, IgA în cantitate mai mică decât băieții și dietă cu mai multe gustări dulci între mese [11]. În schimb, Runnel și col. (2013)[3] și Rozakova și col. (2020)[4] au găsit că fetele și băieții sunt afectați în mod egal.

Valorile medii ale indicilor DMF-T/SM1psunt pentru mari pentru grupa de vârstă analizatăși arată că, în medie, un copil prezintă cel puțin un M1p imatur cariat pe cel puțin 2 suprafețe. Rezultatele suntcomparabile cu cele raportate în studii similare (tab. IV).

Tabelul IV. Indicii de experiență carioasă la nivelul M1p – date comparative

În studiul prezent M1p mandibulari au fost mai frecvent afectați față de cei superiori (46,69%, respectiv 35,23%). Similar, în studiul realizat de Gudipaneni (Arabia Saudită, 2020) pe un lot de 420 de copii cu vârste între 7-8 ani, molarii inferiori au fost mai frecvent afectați de carie (48,98%) decât cei superiori (36,52%) [1].

Analizând statusul M1p la prima prezentare se constată că aproximativ 40% dintre aceștia prezintă carii simple sau complicate și că doar 3% sunt deja tratați, necesarul de tratament fiind astfel crescut raportat la grupa de vârstă studiată. Această idee este întărită și de faptul că leziunile carioase atât simple, cât și complicate apar încă de la șase ani și cresc proporțional cu vârsta, precum și de faptul că, deși predominantă este localizarea pe o singură suprafață, în special ocluzală, încă de la 6 ani apar carii și pe 2 suprafețe, iar de la 8 ani pe 4-5 suprafețe.

Cu privire la gravitatea proceselor carioase se constată că predomină cariile simple, în special cele medii și profunde. În cazul cariilor complicate forma clinică de îmbolnăvire predominantă este gangrena. Toate aceste aspecte arată adresabilitatea tardivă la medic a pacienților, părinții adesea confundând M1p cu un dinte temporar, dar și necesarul crescut de tratament. Comparând severitatea cariilor de la nivelul M1p cu studii similare, se observă că frecvența M1p cu carie simplă și carie complicată în prezentul studiu a fost mai mare față de valorile obținute în Polonia, dar mai mică față de cele din Arabia Saudită (tab. V).

Tabelul V. Status M1p – date comparative

Astfel, la lotul studiat la nivelul M1p s-au putut aplica sigilări simple doar la 27% dintre molari, tratamente minim-invazive de tip OPR la aproximativ 23%, iar cavități prin tehnica clasică sau clasică modificată în 42% din cazuri. Aproximativ 8% dintre molari au necesitat terapie pulpară, iar 1% chiar extracții. Într-un studiu realizat tot în Clinica de Pedodonție București între anii 2008-2011 s-a constatat că s-au putut aplica sigilări doar la 13% dintre M1p examinați, tratamente minim-invazive în 24,24% din cazuri și tratamente convenționale în 62,76% din cazuri [14]. Un studiu din anul 2007 realizat în Iran pe un lot de 700 de copii cu vârste de 7-9 ani a arătat, însă, că pe primul loc s-a găsit sigilarea șanturilor și fisurilor de la nivelul suprafețelor ocluzale (84,3%), urmată de obturarea M1p în funcție de cavitațile care au rezultat (53,1%). Comparativ cu studiul prezent, tratamentele endodontice (2,4%) și extracțiile (0,4%) au fost mai puține, existând și tratamente protetice (1,7%), chiar în perioada dentiției mixte [15].

Concluzii

Concluzii:

  1. Numărul crescut de M1p netratați în momentul primei prezentări în clinică, ca și prezența cariei complicate la vârste apropiate erupției arată că situația necesită a fi îmbunătățită educația copiilor școlari și, respectiv, a părinților în ceea ce privește sănătatea orală fiind foarte importantă.
  2. Se impun controale stomatologice periodice cât mai aproape de momentul erupției M1p pentru a permite medicului pedodont să aplice tratamente preventive și/sau minim-invazive.

Bibliografie

  1. Gudipaneni RK, Alkuwaykibi AS, Patil SR, Assiry A, Alam MK, Vundavalli S. Assessment of caries Spectrum of First Permanent Molars in 7-to 8-Year-Old School Children in Northern Saudi Arabia: A Cross-Sectional Study. APESB 2020; 20: 1-8.
  2. Riziwaguli A, Asiya Y, Liu Y, Yang R, Zou J. Caries prevalence of the first permanent molar among 7-9 years old Uygur children in Urumqi, Xinjiang Autonomous Region. Shanghai Journal of Stomatology 2013, 22(5):559-61.
  3. Runnel R, Honkala S, Honkala E, Olak J, Nommela R, Vahlberg T, Makinen KK, Saag M. Caries experience in the permanent dentition among first- and secondgrade schoolchildren in south-eastern Estonia. Acta Odontologica Scandinavica 2013, 71:410-5.
  4. Rozakova LS, Khamadeeva AM, Avraamova OG, Stepanov GV, Filatova NV. Epidemiological rationale for community-based programs of caries prevention of permanent teeth for children of Samara city. Stomatologiia (Mosk) 2020, 99(1):66-9.
  5. Baginska J, Rodakowska E, Milewski R, Kierklo A. Dental caries in primary and permanent molars in 7-8-year-old schoolchildren evaluated with Caries Assessment Spectrum and Treatment (CAST) index. BMC Oral Health 2014, 74:1-8.
  6. Pinkham JR. Pediatric Dentistry Infancy through Adolescence, 4th ed. Philadelpia: Saunders Co; 2005:525. [Google Scholar]
  7. Weerhejm KL, Jälevik B, Alaluusua S. Molar-incisorhypomineralisation. Caries Res 2001 Oct;35(5):390-1.
  8. Luca R, Stanciu I, Ivan A, Vinereanu A.Knowledge on thefirst permanent molar- audit on 215 Romanian mothers. Oral healthandDental Management in the Black SeaCountries 2003, 4: 27-32.
  9. Luca R, Vinereanu A, Stanciu I, Ivan A. Sealing of thefirst permanent molar – applicability on thepatients’ firstvisittothe Pediatric DentistryDepartment.Oral healthandDental Management in the Black SeaCountries 2002, 2: 42-47.
  10. Elbrahimi M, Ajami BAM, Sarraf Shirazi AR, Afzal Aghaee M, Rashidi S. Dental treatment needs of permanent first molars in Mashhad schoolchildren. Journal of Dental Research, Dental Clinics, Dental Prospects2010;4(2):52–5.
  11. Ali NS, Ali NS, Khan M et al. Prevalence of dental caries in the first permanent molars in children between 8-12 years. J Ala Dent Assoc 2013; 22(13): 119-23.
  12. Dukic W, Delija B, Dukic OL. Caries prevalence among schoolchildren in Zagreb, Croatia. Croat Med J 2011, 52:665-71.
  13. Tănase M, Zmărăndache D, Luca R. Experiențacarioasă a molaruluiunu permanent la un lot de copiitratațiîntr-un serviciu de specialitate. RevistaRomână de Stomatologie 2016; LXII(4): 198-203.
  14. Stanciu IA, Munteanu A, Luca R, Farcașiu TA, Vinereanu A. Applicability of non-invasive and minimal invasive approaches of caries on first permanent molars. EAPD Interim 2015, Bruxelles. Book of abstracts: 22-3.
  15. Masoumeh E, Ajami BM, Shirazi ARS, Aghaee MA, Rashidi S. Dental Treatment Needs of Permanent First Molars in Mashhad Schoolchildren. J Dent Res Dent Clin Dent Prospect 2010, 4(2):52-5.

Distribuiți acest articol:

S-ar putea să vă intereseze și: