Cuprins
ToggleStomatologie în pandemie
Prof. Dr. Radu Septimiu Câmpian
Colegiul Medicilor Stomatologi Cluj
Stomatologia este cel mai dinamic domeniu medical pentru că a trecut prin cele mai numeroase și semnificative schimbări în ultimii 25 de ani. Una dintre cele zece provocări importante la care a fost și este supusă medicina dentară este pachetul de acte normative elaborate ca urmare a pandemiei actuale. Adaptarea la noile condiții este necesară. Medicii stomatologi trebuie să își reconsidere obiectivele și prioritățile în domeniile financiar, organizatoric și educație medicală continuă. Fiecare dintre cele trei direcții de schimbare are elemente impuse explicit și elemente impuse implicit prin actele normative recente. Capacitatea de reacție promptă, pertinentă și eficientă a fiecărui medic stomatolog la aceste provocări poate fi un criteriu de departajare în contextul concurenței existente pe piața serviciilor publice de medicină dentară. Relația dintre partenerii actului medical este și ea supusă schimbărilor. Empatia față de pacient trebuie câștigată și manifestată prin mijloace noi. Conceptele de sănătate orală, de prevenție și activități profilactice trebuie reconsiderate. Politicile de sănătate în domeniul medicinii dentare trebuie reconsiderate și în acest sens, opinia și fermitatea exprimării opiniei medicilor stomatologi sunt necesare. Pe de altă parte, universitățile în care se formează medici stomatologi trebuie să asigure accesul studenților stomatologi la pacienți în cadrul stagiilor clinice de specialitate. Pacienții au noi reticențe și nemulțumiri față de disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor medicale. Sentimentul că doar cu un test de SARS-CoV-2 pozitiv poți ajunge la un serviciu medical de specialitate este tot mai des semnalat dar și prognosticul oferit pacienților tratați de COVID-19 în serviciile medicale din România îngrijorează.
Cuvinte cheie: stomatologie, pandemie, COVID-19
„Full mouth reconstruction” – materiale și tehnici actuale
Prof. Dr. Norina Consuela Forna, Şef lucr. Dr. Doriana Agop-Forna
UMF „Grigore T. Popa”, Iaşi
Provocările actuale adresate disfuncţiilor şi complicaţiilor locale şi loco regionale generate de edentaţiile întinse, subtotale şi totale, precum şi multitudinea posibilităţilor şi tehnicilor de abordare a acestor situaţii necesită o reabilitare completă şi complexă fie printr-un abord „one stage surgery”, care vizează atât reconstrucţiile suportului osos şi mucos utilizând materiale de adiţie şi implanturi orale, dar şi abordarea suportului odonto parodontal – „full mouth reconstruction”, finalizate de o „immediate loading” provizorie. Această strategie de management a cazurilor care pot fi identificate cu astfel de necesităţi, are desigur multiple avantaje, cu adresabilitate pentru un număr limitat de pacienţi, dar şi o parte de dezavantaje, care în anumite limite trebuie acceptate, asumate şi previzionate, constituind în cele mai multe situaţii, o restrângere a aplicării lor, doar în situaţii particulare de caz.
Cuvinte cheie: reabilitare orală complexă
Probleme de spațiu ocluzal legate de suprastructurile implantoportate din zonele laterale
Dr. Radu Baston (1), Dr. Ioana Neagu (1), Dr. Mihaela Gaşpar (2)
(1)Peltecu Medical SRL, Bucureşti; (2)Confident, Bucureşti
Scopul acestei conferinţe este să stabilească numărul şi subdiviziunile cazurilor de reabilitări implantoportate din zonele laterale care au prezentat diverse probleme de spaţiu ocluzal, să analizeze gravitatea lor şi să prezinte soluţiile de tratament indicate.
Materiale: 223 de cazuri.
Metoda: între ianuarie 2013 şi august 2020 am inserat în zonele laterale 281 de implanturi care au fost încărcate cu 223 de suprastructuri fixe, din care 116 (52%) coroane unidentare şi 107 (48%) coroane solidarizate şi punţi. Nu am tratat nici un caz cu o suprastructură mobilizabilă implantoportată. Fiecare caz a fost fotografiat din poziţii standardizate: (1) înainte de începerea tratamentului, (2) în timpul etapelor de tratament protetic relevante şi (3) după terminarea tratamentului. Fotografiile au fost stocate în fişiere PPT individuale şi au fost analizate identificând spaţiul ocluzal.
Rezultate: analiza retrospectivă a identificat 168 de cazuri cu probleme clare de spaţiu ocluzal care reprezintă o majoritate absolută de 75%.
Discuții: problemele de spaţiu ocluzal variază de la minore la majore. Identificarea şi tratamentul lor nu sunt din păcate suficient subliniate în multe manuale de implantologie. Neluate în consideraţie duc la eşecul tratamentului. Pe lângă un examen clinic focusat pe înălţimea spaţiului ocluzal, pentru un diagnostic corect sunt de neînlocuit modele de studiu din ghips sau virtual-tridimensionale dar şi fotografii luate din poziţii standardizate. Numai în acest mod se poate ajunge la rezultate de tratament satisfăcătoare.
Concluzie: fiecare caz de protetică implantoportată din zonele laterale prezintă un potenţial foarte ridicat de probleme de spaţiu ocluzal.
Cuvinte cheie: zona laterală, ofertă osoasă vertical suficientă/ limitată/ insuficientă asociată cu spaţiu ocluzal suficient, ofertă osoasă verticală suficientă/ limitată /insuficientă asociată cu spaţiu ocluzal insuficient, ofertă osoasă verticală suficientă/ limitată/ insuficientă asociată cu spaţiu ocluzal mărit, ofertă osoasă verticală suficientă/ limitată/ insuficientă asociată cu pierderea dimensiunii verticale. (cu spaţiu ocluzal incert)
Tehnici și tehnologii pentru reabilitări protetice predictibile, cu suport implantar
Dr. Bogdan Liviu Mirodot, Practică privată, Bucureşti
Reabilitarea orală cu lucrări protetice cu suport implantar a devenit o practică curentă indiferent că vorbim de edentații unidentare, în segmentul anterior sau posterior al arcadei, edentații uni- sau termino-terminale, ori edentații totale.
Ultimul deceniu ne-a oferit tehnici și tehnologii care ne permit să realizăm reabilitări predictibile cu rezultate deosebite estetice și funcționale.
Lucrarea își propune o trecere în revistă a posibilităților de reabilitare protetică a diferitelor clase de edentație, dar și o actualizare a investigațiilor necesare pregătirii pacientului, a tehnicilor de preparare a neoalveolelor, recomandări privind inserarea implanturilor precum și a posibilităților de personalizare a bonturilor protetice și a coroanelor pe implanturi.
Cuvinte cheie: reabilitare orală
Criterii constructive protetice comune tehnicilor aditive și substractive
Conf. Dr. Mihaela-Păpușa Vasiliu, Prof. Dr. George Costin, Şef lucr. Dr. Andor Toni Cigu, Şef lucr. Dr. Daniela Ivona Tomiţa, Asist. Drd. Codrin Paul Fuioagă Universitatea Apollonia, Iaşi
Stomatologia, în societatea modernă, a cunoscut de-a lungul anilor mai multe etape de dezvoltare, iar astăzi asistăm la dezvoltarea deosebită a sistemelor digitale care înlocuiesc activitățile manuale, elimină folosirea unor materiale și instrumentar din laboratorul de tehnică dentară. Această etapă, numită și digitalizare dă posibilitatea obținerii unor lucrări mult mai exacte și mai precise, realizate într-un timp mult mai scurt cu un consum de material redus și cu un confort mai bun pentru pacient. Tehnologiile aditive au un alt avantaj, în ceea ce privește stomatologia protetică, acela că au posibilitatea de a imprima proteze din diferite materiale: polimeri, compozite, metale și aliaje cu o structură densă și rugozitate de suprafață predeterminată. Cele mai frecvente tehnologii aditive aplicate în stomatologia protetică sunt stereolitografia (SLA), sistemul bazat pe jet de cerneală (3DP), sinterizarea cu laser selectivă (SLS) și modelarea depunerilor topite (FDM), în principal cu ceară, aliaje metalice, material rășinice și ceramice. Datorită prototipizării rapide, tehnica 3D ajută foarte mult în timpul planificării și realizării unei anumite construcții în tratamentul protetic.
Cuvinte cheie: protetică, tehnologii additive, 3D, sinterizare cu laser
Repere clasice preluate în tehnologiile moderne
Prof. Dr. George Costin, Şef lucr. Dr. Toni Andor Cigu, Conf. Dr. Mihaela-Păpușa Vasiliu, Prof. Dr. Carmen Stadoleanu, Asist. Drd. Grigorii Deleu Universitatea Apollonia, Iași
Protezele parțial mobilizabile scheletizate sunt de obicei construite din aliaje metalice, fie cu croșete turnate, fie cu dispozitive speciale, fixate pe dinții limitrofi breșelor edentate, fiind o opțiune de tratament ieftină și previzibilă pentru reabilitarea pacienților edentați parțial. O alternativă la metoda convențională, de producere a înlocuirilor și construcțiilor dentare sunt tehnologiile CAD/CAM, care s-au dezvoltat în ultimii ani, atât în producția substractivă, cât și aditivă. Afișarea estetică inacceptabilă a îmbinărilor metalice, greutatea crescută a protezei, potențialul pentru gustul metalic, și reacțiile alergice la metale au dus la introducerea unui număr de material termoplastice în practica clinică, cum ar fi rășinile de nylon și acetal. Un material folosit cu succes în realizarea protezelor mobilizabile definitive, este polimerul, compozit termoplastic cunoscut sub numele de PolyEther Ether Cetone (polietercetoneterică) sau PEEK-ul – un nou material modificat ce conține 20% umpluturi ceramice, pentru stomatologia CAD/CAM, de înaltă performanță, cu o biocompatibilitate ridicată, proprietăți mecanice bune, rezistență la temperatură ridicată și stabilitate chimică.
Cuvinte cheie: CAD/CAM, materiale termoplastice, PEEK
Avantajele algoritmului clinico-tehnologic digitalizat în practica stomatologică
Prof. Dr. Carmen Stadoleanu, Asist. Drd. Oana Cucoveică, Asist. Drd. Alexandru Daniel Armenia, Prof. Dr. Liliana Sachelarie, Conf. Dr. Gabriela Mihalache Universitatea Apollonia, Iași
Medicina dentară contemporană asemeni celorlalte specialități medicale se află sub constrângerea progresului tehnologic și a tendințelor terapeutice moderne. Printre aceste tendințe moderne, digitalizarea se inseră cu o serie de avantaje contribuind la creșterea sustenabilității sistemului medical. Tendința de progres spre digitalizare a fost alimentată de necesitatea minimalizării aberațiilor determinate de variabilitatea factorului uman, calibrarea algoritmilor terapeutici, eficientizarea timpului de lucru, programarea și simularea terapeutică, facilitarea colaborărilor interdisciplinare, etc.
Cuvinte cheie: medicina digitalizată, medicina bazată pe dovezi, medicina minim invazivă
Considerații privind influența aterosclerozei și a modificărilor biochimice ce o însoțesc asupra instalării diferitelor tipuri de edentație
Şef lucr. Dr. Daniela Ivona Tomiţa, Şef lucr. Dr. Cezarina Dragomirescu, Dr. Simona Jitariu, Conf. Dr. Mihaela Păpușa Vasiliu, Asist. Drd. Grigorii Deleu, Şef lucr. Dr. Diana Gheban Universitatea Apollonia, Iași
Boala parodontală reprezintă o cauză principală a instalării stării de edentație. În situația leziunilor parodontale generalizate, ce afectează toată arcada, cauzele sunt reprezentate în primul rând de afecțiuni ce afectează întregul organism – ateroscleroza fiind un exemplu. De asemenea, între boala parodontală și ateroscleroză studiile indică o strânsă legătură. De asemenea,trebuie menționat faptul că în etiologia parodontopatiei marginale cronice, a edentației parțiale sau totale dar și a aterosclerozei intervin aceiași factori favorizanți comuni (factori genetici și factori de risc). Studiul clinic privind ateroscleroza și diferitele tipuri de edentație s-a desfăşurat pe un lot de 45 de bolnavi (23 femei,22 bărbați ) cu vârsta cuprinsă între 44-76 ani care au beneficiat de tratamente stomatologice în Clinica de Protetică Dentară a Universității Apollonia din Iaşi. Examenul clinic a fost urmat ulterior de examenele paraclinice – biochimice. În cazul pacienţilor ce au edentaţii parţiale întinse cei mai mulţi dintre ei au colesterolul cu valori mari iar glicemia este normală (52%), în timp ce la 36% dintre ei glicemia şi colesterolul sunt crescute. Glicemia crescută şi colesterolul normal întâlnim la 12% dintre aceştia. În cazul pacienţilor cu edentaţie totală cei mai mulţi dintre ei au glicemia normală şi colesterolul mărit – 50%; 25% au glicemie crescută, colesterol normal iar 25 % au glicemie crescută şi colesterol mărit.
Cuvinte cheie: ateroscleroză, edentatie parțială întinsă, edentație totală
Colutoriu cu Manuka Honey cu efect antibacterian obținut prin tehnica de complexare în pastă
Prof. Dr. Xenia Patraș(1), CS Dr. Răzvan Rotaru(2), CS Dr. Maria Fortuna(2), CS I Dr. Valeria Harabagiu(2); (1)Universitatea Apollonia, Iași; (2)Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, Iași
În ultima perioadă sunt din ce în ce mai multe studii care se ocupă de utilizarea medicației de origine naturală în practica stomatologică. Prin diverse tehnologii se pot pune în evidență principiile active conținute în plante iar prin studii aprofundate se pot explica unele mecanisme de acțiune a unor produse naturale care au fost folosite de-a lungul timpului în terapie. Nanotehnologia se aplică și în domeniul apiterapeutic prin obținerea de produse ce pot amplifica și îmbunătăți efectul unor produse naturale. Utilizarea cicodextrinelor ca suporturi de folosire eficientă și de mărire a biodisponibilității produselor apicole în afecțiunile gingivale reprezintă o posibilitate de a mări efectul antibacterian cunoscut al mierii de albine. Am ales pentru studiu această variantă de Miere de Manuka pentru a realiza o nouă formă medicamentoasă, tip colutoriu, cu scopul de a obține un efect terapeutic mai bun asupra patologiei gingivale inflamatorii. Utilizând chimia supramoleculară am folosit ca substrat de complexare a mierii de Manuka-ciclodextrinele. Acestea pot solubiliza medicamente hidrofobe în aplicații farmaceutice și reticulare pentru a forma polimeri utilizați pentru administrarea medicamentului. Având în vedere aceste date precum și rezultatele obținute prin cercetarea pe care am efectuat-o recomandăm utilizarea complecșilor de incluziune miere de Manuka cu ciclodextrină beta in raport 80/20 ca excipient în locul glicerinei.
Cuvinte cheie: miere de Manuka, antibacterial, tehnica de complexare
Infecțiile mucoasei orale. Studiu de prevalență
Şef lucr. Dr. Ioanina Părlătescu, Prof. Dr. Radu Petru Şerban Ţovaru, Dr.Radu Cazacu, Asist. Dr. Carmen Nicolae UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Introducere. Infecţiile mucoasei orale sunt de etiologie bacteriana, virală sau fungică. Caracterele clinice sunt variabile în funcţie de factori legaţi de pacient precum starea generală (afecţiuni sistemice asociate), predispoziție individuală dar şi de igiena orală, fumat, focarele dento-parodontale.
Material şi metodă. S-a efectuat un studiu retrospectiv cu datele cuprinse în registrul de cazuri noi al Departamentului Clinic al Disciplinei de Patologie Orală. S-a analizat perioada dintre anul 1997 şi 2017. S-au selectat toți pacienţii care au avut diagnosticul de infecţie a mucoasei orale.
Rezultate şi discuţii. Infecțiile mucoasei orale au fost diagnosticate la 1368 pacienți ceea ce reprezintă 12,51% din totalul de cazuri(10930). Candidoza orală este cea mai frecvent întâlnită afecțiune infecțioasă a mucoasei orale și a reprezentat un procent de 68% (n=940) fiind urmată de infecțiile virale într-un procent de 24,7% (n=338) şi de cele bacteriene în 2,33%. Alte infecţii rare precum sifilis şi tuberculoză au fost întâlnite în 40 de cazuri.
Concluzii. Infecţiile mucoasei orale sunt entităţi clinice întâlnite în practica stomatologică. Recunoaşterea acestora, stabilirea algoritmului de diagnostic şi principiile de tratament ridică uneori probleme mai ales prin aspectul clinic înşelător al acestora.
Cuvinte cheie: infecţiile mucoasei orale, prevalenţă
Lichenul plan familial. Prezentarea a două cazuri clinice
Asist. Dr. Carmen Larisa Nicolae, Prof. Dr. Radu Petru Șerban Țovaru, Asist. Dr. Mihaela Țovaru, Șef lucr. Dr. Ioanina Părlătescu UMF „Carol Davila”, București
Introducere. Lichenul plan este o afecțiune cutaneo-mucoasă de cauză necunoscută produsă printr-un mecanism complex, autoimun. De asemenea, este printre principalele afecțiuni ale mucoasei orale cu care se întâlnesc medicii stomatologi în practica lor curentă. Deși factorul genetic implicat în etiologia lichenului plan nu este încă pe deplin lămurit, există în literatura de specialitate numeroase documentări ale unor cazuri de lichen plan familial. Aceasta aduce în discuție posibilitatea transmiterii genetice a lichenului plan.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta caracteristicile clinice și evolutive a două cazuri de lichen plan familial.
Material și metodă. În perioada 2015-2019 s-au prezentat la Disciplina de Patologie Orală a UMF Carol Davila București pentru consultație și precizare diagnostic 4 pacienți aparținând a două familii cu leziuni sugestive clinic pentru lichen plan oral. Examenul histopatologic a confirmat acest diagnostic. În lucrare am descris caracteristicile debutului și particularitățile clinice și evolutive ale acestor pacienți.
Concluzii. Analiza cazurilor familiale de lichen plan oral arată anumite caracteristici aparte, cum ar fi: media de vârstă mai scăzută a pacienților, debut precoce, uneori manifestări clinice atipice și anumite particularități de severitate caracterizate prin episoade dese de recidivă de-a lungul timpului. Observațiile desprinse din aceste cazuri sugerează faptul ca pacienții cu lichen plan familial trebuie monitorizați cu atenție, pe perioade lungi de timp.
Cuvinte cheie: lichen plan familial, transmitere genetică
Influența respirației orale asupra creșterii cranio-faciale
Conf. Dr. Alexandrina Muntean, Şef lucr. Dr. Meda Romana Simu UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca
Scopul acestui studiu a fost de a evalua, utilizând analiza cefalometrică, consecințele respirației orale asupra scheletului cranio-facial pentru pacienții cu dentiție mixtă.
Material și metodă. Eșantionul a cuprins 80 de pacienți (40 de pacienți cu respirație nazală și 40 de pacienți cu respirație orală) supuși examinării cefalometrice laterale înainte de începerea tratamentului ortodontic. Reperele cefalometrice au fost trasate utilizând un software computerizat. Itemii selectați (vârstă, sex, SNA, SNB, ANB, FMA, IMPA, unghiul Z și modelul de creștere mandibulară) au fost analizați descriptiv și rezultatele au fost considerate semnificative pentru p <0,05.
Rezultate. Au fost observate diferențe statistice semnificative (p <0,05) pentru poziția orizontală a mandibulei (SNB și ANB), profilul facial (unghiul Z) și înclinația axială a incisivilor mandibulari (IMPA). Nu au fost detectate diferențe semnificative pentru unghiurile SNA și FMA. Pacienții cu respirație orală au prezentat o mandibulă retrudată în sens sagital (asociată cu relații ocluzale de clasa 2) și tendința de a dezvolta un model cu fața lungă. Respirația orală suprapusă pe curba de creștere a copilului provoacă alterări morfologice ale complexului dento-facial.
Concluzii. Respirația orală la copii are nevoie de o atenție promptă și o abordare multidisciplinară pentru un diagnostic precoce și o terapie adecvată.
Cuvinte cheie: respiraţie orală, analiză cefalometrică
Noi posibilități în tratamentul criogen al patologiilor pretumorale ale organelor cavității orale la copii
Prof. Dr. Gheorghe Țîbîrnă, Conf. Dr. Aurelia Spinei, Conf. Dr. Silvia Răilean, Conf. Dr. Andrei Țîbîrnă, Dr. Ursu Dănis USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău
Scopul cercetării: De a cerceta rolul criodistrucției în tratamentul patologiei pretumorale a organelor cavității orale la copii.
Materiale și metode. Au fost examinate fișele pacienților (pe parcursul a 15 ani, 2004-2019) cu vârsta de 0-18 ani. Au fost folosite și chestionarele, elaborate de savanții executori ai proiectului „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la copii”. Pe parcursul acestor ani au fost depistați 53 de copii cu procese pretumorale ale organelor cavității orale: Leucoplazie – 35 de copii; Papilomatoză – 10 copii; Lichen ruber plan – 3 copii; Stomatită medicamentoasă – 5 copii.
Din 53 de pacienți 35 au constituit băieții și 18 – fetele.
Repartizarea după vârstă: 0-1 ani – 7 pacienți; 1-4 ani – 12; 5-9 ani – 22; 10-14 ani – 3; 15-18 ani – 9.
În 17 cazuri din 53 a fost aplicată criodistrucția patologiilor pretumorale ale cavității orale.
Rezultate: În toate cele 17 cazuri a fost obținută vindecare totală. Această metodă a fost folosită pentru tratamentul patologiilor localizate în zone greu accesibile: palatul moale, pilierele palatinale, regiunea retro-molară, planșeul bucal.
Concluzii: Metoda propusă este eficientă, simplă în aplicare, și practic fără complicații și posibilitatea de aplicare pentru tratament în condiții de ambulator.
Cuvinte cheie: criodistrucție, patologii pretumorale, cavitate orală, copii
Tratamentul chirurgical ortodontic personalizat la copiii cu sindromul Treacher Collins
Conf. Dr. Silvia Răilean, Dr. Galia Ciobanu *USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău **Universitatea Medicală „Sapienza”, Roma
Introducere: Sindromul Treacher Collins (STC) este o boală congenitală autozomală caracterizată prin dereglări morfofuncționale craniofaciale severe. STC apare la 1 la 50000 de nașteri.
Scopul: abordarea personalizată chirurgical ortodontică în tratamentul dismorfismelor congenitale, craniofaciale și în special în TCS în aspect morfofuncțional.
Metode şi materiale: În total au fost 6 copii cu STC. Fete 3, băieți 3. Pacienții au fost luați la evidență în perioada de 7 ani. Tratamentul chirurgical clasic a fost inițiat în perioada de 7 ani la 3 pacienți, iar la alți 3 în perioada adolescentă. Pentru planificarea tratamentului chirurgical personalizat s-a folosit Dolphin Imaging and Management Software.
Rezultat: În perioada preoperatorie la copiii de vârstă școlară unghiurile SNB = 70 și CO-GO-Me = 132, postoperatoriu SNB = 78, CO-GO-Me = 127. Adolescenții au prezentat preoperatoriu SNB 65, CO-GO-Me 150, iar postoperatoriu SNB 70, CO-GO-Me 140.
Concluzie: Tratamentul chirurgical inițiat în perioada timpurie are rezultate favorabile morfofuncționale.
Cuvinte cheie: Sindromul Treacher Collins, chirurgia ortognatică
Optimizarea mișcării ortodontice prin biomodularea parodontală cu ajutorul terapiei laser
Asist. Dr. Maria Alexandra Mârţu, Şef lucr. Dr. Ionuţ Luchian, Prof. Dr. Vasilica Toma, Conf. Dr. Carmen Savin, Conf. Dr. Ana Sîrghe, Asist. Dr. Ioana Sioustis, Conf. Dr. Sorina Solomon UMF „Grigore T. Popa”, Iaşi
Adresabilitatea în vederea tratamentului ortodontic a crescut exponenţial în ultimii ani datorită unei mai mari preocupări pentru estetică nu doar în rândul pacienţilor tineri ci şi printre adulţi. Reabilitarea orală complexă impune colaborarea câtorva specialităţi pentru a veni în întâmpinarea nevoilor din ce în ce mai selective ale pacienţilor în vederea realizării unui plan de tratament adecvat.
Un tratament ortodontic de lungă durată nu este doar costisitor pentru pacienţi, ceea ce duce la scăderea complianţei pe parcursul tratamentului ci poate de asemenea să producă multiple efecte secundare cum ar fi resorbţiile osoase şi radiculare, retracţie gingivală şi un risc cariogen crescut.
În acest context, mişcarea ortodontică accelerată poate reduce semnificativ durata tratamentului şi de aceea, riscul efectelor secundare. Viteza mişcării ortodontice este în principal determinată de remodelarea ţesuturilor care înconjoară rădăcinile.
Utilizarea laserului în stomatologie evoluează foarte rapid, având multiple aplicaţii în chirurgie, implantologie, parodontologie, endodonţie şi ortodonţie.
Scopul acestui studiu este de a analiza posibilitatea de a accelera mişcarea ortodontică prin utilizarea tratamentului laser de intensitate scăzută şi de a sublinia avantajele, dezavantajele şi limitele acestei tehnici prin prisma celor mai recente studii clinice şi moleculare.
Cuvinte cheie: tratament ortodontic, accelerarea mişcării ortodontice, Laser, fotobiomodulare, remodelare osoasă
Simularea 3D pentru diagnosticul și tratamentul caninului ectopic și soluții alternative de tratament
Şef lucr. Dr. Liliana-Gabriela Halițchi, Asist. Drd. Raluca Georgescu, Dr. Ciobanu Stelian Universitatea Apollonia, Iaşi
Caninii permanenţi joacă un rol fundamental în aspectul facial, estetica dentară, dezvoltarea arcadei dento-alveolare și ocluzia funcțională. Orientarea clinică încearcă să atragă atenția tuturor furnizorilor de sănătate dentară asupra necesității de a identifica cazurile potențiale de anomalii de sediu ale caninilor maxilari într-o dentiție în dezvoltare, la copii cu vârsta cuprinsă între 9 și 13 ani.
Pentru studiul radiologic au fost selectate 32 ortopantomografii cu anomalii de sediu ale caninului superior pentru care angulaţia este mai mare de 30° iar distanţa de la vârful incizal al caninului superior la planul de ocluzie este mai mare de 20mm.
Modelele au fost scanate 3D cu un CBCT Carestream CS 8100 rezultând fişiere DICOM (digital imaging and communication in medicine) standard de depozitare virtuală de imagini în medicina dentară. Fişierele rezultate au fost convertite în fişiere STL (stereolitografie) cu programul INVESALIUS obţinând fişiere care pot fi prelucrate cu programe CAD şi/sau importate pe sisteme CAD. S-au aplicat 12 puncte de referinţă şi s-au făcut măsurători 3D:
– diametrul molar
– lungimea arcului maxilar
– spațiul disponibil
– spaṭiul necesar pentru alinierea frontalilor
Cuvinte cheie: canin, simulare 3D, configurare
Este importantă concentrația fluorului din apele minerale naturale?
Asist. Dr. Eugeniu Mihalaș, Asist. Dr. Laura-Maria Vasîlca-Gavrilă, Conf. Dr. Ana Sîrghe, Conf. Dr. Carmen Savin UMF „Grigore T. Popa”, Iaşi
Ionii de fluor (F) participă activ la procesul de remineralizare a smalţului dentar inhibând activitatea bacteriilor cariogene din biofilmul oral. Cu peste 2000 de izvoare şi 60% din rezervele de apă minerală din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă, consumul și producția de apă minerală înregistrând o creștere continuă. La nivel european, concentrația fluorului în apele minerale îmbuteliate variază, ajungând chiar și la 14 mg/L Portugalia, 5 mg/L Bulgaria și 8,5 mg/L Franța. Conform legislației naționale, doar apele minerale având o concentrație de F mai mare de 1,5 mg/L vor avea specificat pe etichetă un avertisment, menționarea pe etichetă a concentrațiilor mai mici de F fiind opțională. Un studiu preliminar realizat de noi, a relevat că doar pe eticheta a 15% dintre ape minerale comercializate este specificată concentrația fluorului. În România, nu există studii actuale care să evalueze concentrația de fluoruri din apele minerale naturale (datele din 1996 relevând concentrații între 0.93-0.01 mg/L). Se impune necesitatea unor studii de laborator pentru depistarea unor concentrații de F peste limite recomandate, verifica acurateței datelor înscrise pe etichetă și ulterior, instituirea unor măsuri preventive privind siguranța consumului și riscul apariției fluorozei dentare.
Cuvinte cheie: fluor, ape minerale naturale, copii
Utilizarea telefonului smart de către copii pentru activități legate de sănătatea orală
Asist. Dr. Mariana Cărămidă, Şef lucr. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Prof. Dr. Mihaela Adina Dumitrache UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Scop: Evaluarea măsurii în care activități legate de sănătate orală sunt accesate de către copii și adolescenți prin telefonul smart.
Material și metodă: Studiu transversal desfășurat în perioada ianuarie-iunie 2020 pe lot de 100 de copii cu o vârstă medie de 16,08 ± 2,58 ani, utilizând un chestionar cu 16 întrebări distribuit on-line.
Rezultate: În medie, participanții petrec 265,98 ±179,42 minute/zi cu telefonul smart, 39% dintre copii nu l-au folosit niciodată pentru activități legate de sănătatea orală, iar 35% îl folosesc în fiecare zi în acest scop pentru care petrec în medie 14,4±13,71 minute/zi. Dintre scopurile utilizării telefonului specific pentru aspecte legate de sănătatea orală, cel mai frecvent menționate au fost: pentru a căuta pe internet informații despre îngrijirea dinților/gingiilor (30%), monitorizarea periajului dentar (29%) precum și pentru familiarizarea cu tratamentele stomatologice (21%). Doar 26% dintre subiecți cunosc aplicații pe telefon specifice pentru sănătatea orală.
Concluzie: Copii și adolescenții petrec mult timp zilnic cu telefonul și prezintă interes pentru utilizarea acestuia și pentru activități legate de sănătatea orală. Deși proporția utilizatorilor zilnici și timpul alocat acestui scop sunt reduse, promovarea sănătății orale prin aplicații sau on-line ar putea fi o metodă de interes pentru acest grup de vârstă.
Cuvinte cheie: sănătate orală, telefon smart, copii
Cazuistica pluridisciplinară în timpul „distanțării sociale”
Asist. Dr. Andreea Toma (1), Dr. Alina Vrînceanu (1), Dr. Vadim Vrînceanu (2); (1) Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti, (2)Clinica Stomatologică „Doma-Dentus”, Ploieşti
Nevoia de colaborare s-a simţit şi mai pregnant în aceste vremuri de distanţare socială. Toţi medicii sunt de acord că au consultat pacienţi cu maladii şi sindroame mai complexe şi mai grave decât înainte. De multe ori s-a simţit nevoia asocierii medicale în managementul cazurilor deşi acest lucru a fost adesea dificil.
Cunoaşterea unor situaţii medicale şi chirurgicale polimorfe, grave, rare ilustrată prin iconografie credem că va fi utilă tinerilor rezidenţi.
Cuvinte cheie: ORL, patologie orală, cancer, hematologie
Analiza elementelor fiziologice și patologice la nivelul tomografiei computerizate de sinus maxilar
Dr. Milan Uzelac, Private practice, Belgrade
Datorită capacităţii de a reproduce cu fineţe structurile anatomice reprezentate de oase şi dinţi, utilizând o doză de radiaţii relativ redusă, CBCT reprezintă standardul de aur pentru examinarea radiologică 3D în stomatologie.
Deşi pe imaginile CBCT nu avem posibilitatea de a analiza caracteristicile ţesuturilor moi, în spaţii anatomice închise, aşa cum este sinusul maxilar, putem depista schimbări la nivelul mucoasei care tapetează această cavitate, obţinând astfel informaţii inestimabile pentru deciziile de tratament.
Pe tomografia de sinus maxilar, analizăm ca date de prim interes eventuale comunicări oro-antrale, prezenţa corpilor străini, posibilitatea de ridicare a podelei sinusale, dar avem obligaţia de a examina şi alte detalii ca parte a examinării medicale complete.
Ca regiune de graniţă între specialităţile stomatologice şi ORL, sinusul maxilar necesită de multe ori examinare interdisciplinară.
Dintre toate investigaţiile radiologice, CBCT oferă cele mai bogate informaţii în ceea ce priveşte patologia sinusală de cauză odontogenă.
În timpul conferinţei vom aborda strategia generală de examinare a tomografiilor de sinus maxilar, pregătirea în vederea operaţiei de sinus lift şi situaţiile în care este necesară asocierea dintre specialităţile stomatologice şi ORL.
Cuvinte cheie: CBCT, sinus maxilar, sinus lift, strategie de examinare
Influența folosirii CBCT în cabinetul de endodonție asupra procesului decizional de a trata sau a nu trata
Dr. Roberto Cristian Cristescu, Private Practice Endo En Zo, Amsterdam
Luarea deciziilor clinice este una dintre cele mai provocatoare părți în timpul efectuării intervenţiilor stomatologice la pacienți. Formularea unei decizii clinice pentru a alege o opțiune de tratament este adesea complicată și din păcate încă se realizează destul de des pe baza perspectivelor personale și a propriei experiențe clinice decât pe baza unei analize clare și obiective a beneficiilor, riscurilor, costurilor, prognosticului și alternativelor tratamentului. Luarea deciziilor endodontice către o intervenție sau tocmai către lipsa acestei intervenţii se bazează atât pe informații clinice, cât și pe informații radiografice. În ultimul deceniu, tot mai multe scanări CBCT au fost utilizate în procesul de diagnosticare din domeniul endodonţiei. Scopul acestei prezentări este de a evidenția avantajele și dezavantajele pe care o astfel de tehnică de imagistică 3D le poate aduce în ecuația procesului de decizie. După o analiză atentă a volumului 3D, practicienii, și nu doar din domeniul endodontic, vor fi mai înclinați să-și schimbe perspectiva asupra cazului clinic și deci și decizia de intervenție. Prezentarea va aduce în discuție exemple clinice, dar și rezultate ale diferitelor cercetări efectuate în acest domeniu al stomatologiei.
Cuvinte cheie: CBCT, endodonţie, proces decizional
Controverse privind utilizarea nanoparticulelor
Prof. Dr. Vasile Burlui, Asist. (1) Dr. Alexandra Burlui (2), Şef lucr. Dr. Laura Romila(1), Şef lucr. Dr. Oana Darabă(1); Universitatea Apollonia, Iaşi (1), UMF „Grigore T. Popa”, Iaşi (2)
Dezvoltarea impetuoasă a științei materialelor a atras de la început interesul medicinii dentare asupra utilizării nanoparticulelor datorită specificului protetic de completare sau substituție de organ pe care se bazează în general acest domeniu al medicinii. Medicina dentară a beneficiat substanțial de introducerea nanomaterialelor utilizate în multiple specialități și tehnici medicale privind restaurările morfologiei coronare sau tratamentul unor maladii degenerative sau infecțioase în domeniul regenerării tisulare și încă alte domenii. Fie ca sunt administrate în scop medical, fie ca sunt folosite în alimentație pentru culoare, gust sau agricultură, nanoparticulele pot avea un grad de toxicitate care depinde de substanța de constituent, de dimensiunile și forma nanoparticulelor, de substanța de acoperire și bine-înțeles de reactivitatea și concentrația substanțelor componente. Progresul în domeniul nanoparticulelor trebuie să fie asimilat rațional, pe baza unor verificări autorizate care sa nu compromită o idee pozitivă dar care în același timp să asigure protecția individului.
Cuvinte cheie: nanoparticule, nano produse, nanotehnologii, toxicitate
Tendințe actuale în practica endodontică, de la diagnostic la tratament
Conf. Dr. Constanţa Mocanu, Dr. Alexandru-Mihai Mocanu Apollonia University of Iasi
În practica stomatologică, endodonția ca disciplină oferă pacienților posibilitatea de a-și menține dinții naturali toată viața. În ultimii ani, terapia canalului radicular a înregistrat progrese importante în ceea ce privește diagnosticul și tipul de procedură şi armamentariul utilizat, pornind de la utilizarea dispozitivelor de magnificaţie şi altor echipamente precum apex-locatorul, tehnicile de radiografie, precum și sistemele de instrumentare rotativă cu NiTi. Noi proceduri, tehnici şi materiale sunt utilizate pentru irigarea canalelor cât şi pentru obturarea canalelor radiculare. Ca şi implicații clinice, în practica endodontică apar noi materiale, tehnici și instrumente pentru a ajuta stomatologii să ofere pacienților un tratament endodontic mai previzibil și mai fiabil.
Cuvinte cheie: endodonție, proceduri noi, tehnici și materiale în tratamentul canalului radicular
Factori care pot influența adeziunea amelo-dentinară
Prof. Dr. Dana Cristina Bodnar, UMF „Carol Davila” București
Adeziunea amelo-dentinară este influențată de caracteristicile de structură a țesuturilor dure dentare. Modificările localizate la nivel dentar au o influență incontestabilă asupra longevității unei restaurări.
Pierderile de substanţă dură dentară ca urmare a unor leziuni carioase sau a unor traumatisme, pot determina apariția unui proces de scleroză dentinară, care va influența adeziunea materialului de restaurare.
Restaurarea unei leziuni cu pierdere de substanţă dură dentară de natură necarioasă, de tipul abfracției, va avea o longevitate mai mare decât cea a unei leziuni erozive şi aceasta legată direct de morfologia dinţilor și de modificările apărute ca urmare a cauzelor care au determinat leziunile.
Longevitatea unei restaurări depinde de rezistența interfeței adezive. Aceasta este în strânsă legătură cu tipul de leziune, poziționarea plăgii dentinare la nivel coronar, vârsta pacientului, tipul de adeziv utilizat și modalitatea de realizare a adeziunii.
Toate acestea determină obligativitatea unei analize foarte atente a situaţiei clinice existente şi a proprietăţilor diverselor tipuri de sisteme adezive, respectiv ale produselor comerciale existente în cadrul fiecărei clase de adezivi dentari.
Cuvinte cheie: adeziune, interfață adezivă, longevitate restaurări
Efectul materialelor pe bază de silicat de calciu asupra dentinogenezei terțiare
Prof. Dr. Andreea Cristiana Didilescu, UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Viabilitatea și funcționalitatea dintelui depind de menținerea vitalității pulpei dentare. Protecția pulpei dentare este asigurată de dentină, un țesut mineralizat cu formare continuă. Odontoblastele, celule responsabile pentru geneza dentinei, sunt localizate la periferia pulpei dentare. Dacă, în urma unor stimuli nocivi, se produce expunerea pulpară, reparația dentinară prin dentinogeneză terțiară poate fi realizată prin utilizarea unor biomateriale în coafajul pulpar. Procesul de dentinogeneză terțiară implică diferențierea celulelor stem pulpare în celule similare odontoblastelor și este modulat de molecule bioactive.
Prezentarea are drept scop actualizarea cunoștințelor despre efectul materialelor bazate pe silicat de calciu în domeniul terapiei pulpare conservatoare, asupra dentinogenezei terțiare, folosind evidență bazată pe evaluări histologice și imunohistochimice.
Cuvinte cheie: cimenturi silicat de calciu, coafaj pulpar, dentină terțiară
Dacă este lumina albastră, funcționează!
Dr. Shira Zary, 3M & Tel Aviv University, Department of Oral Rehabilitation
Fotopolimerizarea este una dintre cele mai frecvente proceduri dentare și influenţează foarte mult calitatea și durata tratamentului. De fapt, peste 50% din procedurile noastre zilnice depind de fotopolimerizare, de la restaurări directe la cimentarea lucrărilor indirecte, dar chiar avem încredere în calitatea polimerizării? În această prelegere vom intra adânc în știința care stă în spatele fotopolimerizării, vom discuta despre diferite tehnici de polimerizare, diferite instrumente de măsurare și vom oferi sfaturi pentru îmbunătățirea rezultatelor clinice.
Cuvinte cheie: Elipar, fotopolimerizare, polimerizare, fascicul de lumină, lumină albastră, polimerizare compozit, restaurări compozite, tehnici de polimerizare, lampa polimerizare
Iluzia optică. Procedee estetice de manipulare a contrastului culorii
și conturului dinților
Asist. Dr. Vitalie Gribenco, Dan Zagnat, Conf. Dr. Vasile Zagnat, Conf. Dr. Boris Golovin, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău
În situațiile clinice complexe, însoțite de migrări dentare, uzură dentară exagerată, recesiuni gingivale, obiectivele terapeutice estetice devin dificil de realizat. Cunoașterea și aplicarea rațională a unor procedee de reconturare și manipulare a contrastului culorii dinților frontali reprezintă elementele-cheie în modificarea iluzorie a percepției vizuale a compoziției dento-gingivale.
În acest context, schema – ghid propusă de grupul de autori completează algoritmul conceperii și realizării restaurărilor dentare frontale, de rând cu alte procedee de simulare a esteticii dento-faciale.
Armonizarea componentelor dento-gingivale ale zâmbetului uman în urma aplicării consecutive a acestor procedee a fost demonstrată prin rezultatele chestionării pacienților aflați în studiu.
Cuvinte cheie: iluzia optică, compoziția dento-gingivală, procedee de simulare
Algoritme, standarde sau protocoale în stomatologie?
Prof. Dr. Valeriu Burlacu, Conf. Dr. Angela Cartaleanu, Dr. Victor Burlacu, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău
Scopul cercetării: Analiza reglementării relației ”medic-pacient” în stomatologie.
Material și metode. În Enciclopedia Universală Britannica (Editura LITERA, București, 2010 în volumul I, pag. 117; vol.XII, pag. 294 și vol. XIV, pag. 323) într-o formă bine argumentată sunt prezentate explicațiile noțiunilor „Algoritm”, „Protocol” și „Standard de viață” (anume de viață și nu a altor componente vitale umane). Fiecare noțiune exprimă filosofia logicii acestor postulate cu aprecierea spațiilor folosirii lor concrete. În „Standardul de viață” se menționează că „pot fi folosiți pentru apreciere diferiți indicatori cantitativi, între care speranța de viață, accesul la o … asistență medicală”.
Discuții. Ar fi juridic drept de apreciat ca identice „Algoritmul”, „Protocolul” și „Standardul”??? Nu! „Standardul” prezintă o trusă și atributele ei, „Protocolul” – ansamblul regulilor care trebuie respectate în anumite situații, iar „Algoritmul” include acțiuni. Acțiunile corecte și regulile care trebuie respectate pot favoriza succeselor standardului, protocolului, dar între ele nu poate fi pus semnul egalității!!! Nici într-un caz!!!
Concluzie. „Algoritmele”, „Protocoalele” și „Standardele” nu sunt panacee ale calității asistenței medicale stomatologice. Ele nu pot deveni normă universală, capabilă să ridice calitatea tratamentului, prezentând în realitate o părere absolut greșită și totalmente eronată.
Cuvinte cheie: algoritm, protocol, standard
Practica pedodontică în contemporaneitate
Prof. Dr. Rodica Luca, UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Caria dentară, considerată astăzi o boală care poate fi prevenită și tratată, a fost și rămâne afecțiunea stomatologică întâlnită cel mai frecvent la ambele dentiții.
În privința profilaxiei, se cunoaște deja strategia elaborată de „Alianţa pentru un viitor fără leziuni carioase cavitare”, strategie care pune accentul pe necesitatea și importanța depistării cariilor în stadiul lor incipient, necavitar și pe asigurarea condiţiilor de reversibilitate a acestora prin intervenţii non/micro/minim invazive.
În prezent, în practica pedodontică se pune accentul, pe de o parte, pe conceptul de abordare „non-operatorie” în leziunile incipiente iar, pe de altă parte, pe conceptul de abordare biologică în tratamentul leziunilor carioase cavitare, ambele fiind descrise în cadrul conferinței, cu referire directă la dinții temporari.
Cuvinte cheie: pedodonţie, carie, tratament, dinți temporari
Tendințe actuale de evaluare imagistică în stomatologia pediatrică
Prof.dr. Mariana Păcurar, Drd. Ana Petra Lazăr UMFST „G. E. Palade”, Târgu Mureş
Introducere. Corelaţia dintre anomaliile dento-maxilare şi procesele biologice asociate remodelării osoase au constituit subiecte de cercetare în domeniul ortodonţiei .
Scopul studiului. Existenţa unui număr tot mai mare de copii cu anomalii dento-maxilare, la care tratamentul ortodontic trebuie aplicat după o atentă evaluare a tiparului de erupție și a tipologiei cranio-maxilare, ne-a determinat să facem un studiu asupra diverselor mijloace imagistice utilizate în stomatologia pediatrică.
Material şi metodă. Studiul a fost realizat la Disciplina de Ortodonţie a Facultăţii de Stomatologie şi la Centrul imagistic dr. Xray din Tg. Mureş pe un număr de 27 copii , cu vârsta cuprinsă între 7-12 ani, cu diverse forme de anomalii dento-maxilare . Pacienţii au fost investigaţi OPT (metoda Demirjian) și teleradiografie de profil (metoda CVM)
– Stadiul maturării radiculare
– Ordinea de erupție
Rezultate. Analizând parametrii cranio-faciali și cei ai maturării dento-radiculare, am constatat o serie de diferenţe între vârsta dentară, cronologică și cea osoasă.
Concluzii. Terapia ortodontică la copii trebuie iniţiată după o evaluare a tiparului de creștere cranio-facială şi o monitorizare a erupției.
Cuvinte cheie: OPT, tratament ortodontic, copii, metoda CVM
De la tratamentul stomatologic sub anestezie generală în prima copilărie la Dental Home: un pas care merită făcut
Şef lucr. Dr. Arina Vinereanu(1), Şef lucr. Dr. Aneta Munteanu(2); (1)Practică privată, Bucureşti (2)UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Chiar și în secolul XXI, caria dentară rămâne boala cronică cel mai frecvent întâlnită la copii, chiar din primii ani de viață. Devenită accesibilă, anestezia generală (AG), este adesea considerată ca fiind rezolvarea ce anulează stresul asociat tratamentului stomatologic. Prin urmare, mulţi părinți subestimează importanța construirii cât mai timpurii a obiceiurilor corecte legate de alimentație și igienă, dar și a unei relații strânse și de lungă durată cu medicul stomatolog.
AG poate fi singura cale de rezolvare a problemelor stomatologice și în cazul copiilor cu nevoi speciale de îngrijire a sănătății, mai ales atunci când complexitatea patologiei generale împinge sănătatea orală pe un plan secundar de preocupare pentru familie, iar vizita la stomatolog are loc în urgență, când apar deja simptome, prin urmare tratamentul necesar este deja destul de complex ca să necesite o bună cooperare – sau AG.
Lucrarea arată că AG nu este calea către o stomatologie fără stres, ci mai curând o soluție complexă și costisitoare ce ar trebui rezervată problemelor care nu pot fi evitate. AG repetată poate fi – și trebuie – evitată, pe termen lung, atât pentru copiii sănătoşi cât și pentru cei cu nevoi speciale de îngrijire. În acest context este introdus conceptul “Dental Home”.
Lucrarea face parte din Erasmus + Project 2019-1-RO01-KA202-063820 – Oral Special Care Academic Resources (O.S.C.A.R.)
Cuvinte cheie: carie dentară, anestezie generală, Dental Home, prevenţie
Impactul tumor necrosis factor alfa asupra afectării prin carie dentară a copiilor cu maladii severe ale sistemului nervos central
Conf. Dr. Aurelia Spinei, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău
Obiective. Studierea impactului nivelului TNF-α asupra afectării prin carie dentară (CD) a copiilor cu maladii severe ale Sistemului Nervos Central (SNC).
Material şi metode. Au fost evaluaţi indicii de prevalență a cariei dentare (IP) și experiență carioasă la 636 de copii cu maladii severe ale SNC (L1), comparativ cu 636 de copii convenţional sănătoși (L0). Nivelul TNF-α în fluidul oral (FO) şi serul sanguin a fost apreciat prin metoda de analiză imuno-enzimatică pe suport solid cu utilizarea reactivelor firmei „OOO Vector-Best” (Rusia) şi în conformitate cu recomandările producătorului.
Rezultate. La copiii cu maladii severe ale SNC s-au apreciat valori crescute ale indicilor IP (79,40±0,84%, p<0,001) și experiență carioasă DMFT (4,03±0,088, p<0,001), comparativ cu copiii convenţional sănătoşi. La subiecții din L1 nivelul TNF-α în FO este de 5,53 ori mai crescută, iar în serul sanguin – de 10,19 ori mai crescută comparativ cu copiii din L0.
Concluzii. Producerea în exces a TNF-α, atât la nivel local, cât și sistemic a influenţat riscul carios crescut şi morbiditatea prin caria dentară la copiii cu maladii severe ale SNC, fapt necesar de luat în considerare la planificarea măsurilor preventive complexe şi personalizate.
Cuvinte cheie: carie dentară, TNF- α, fluid oral, sistemul nervos central
Analiza concentrației enzimatice a MMP20 și KLK4 în serul și saliva copiilor cu vârste între 0 și 5 ani
Dr. Jumanna Hassan, Dr. Uri Zilberman Pediatric Dental clinic, Barzilai Medical University Center, Ashkelon, Israel
Obiective: analiza concentrației a două proteaze, MMP20 și KLK4 în ser și salivă la copii în vârstă de 0-5 ani pentru a corela concentrația proteazelor și apariția MIH.
Design: câte 1 ml de ser a fost recoltat de la 500 de copii spitalizați pentru boli obișnuite ale copilăriei. Saliva a fost colectată dintr-un eșantion diferit de 100 de copii. Concentrația KLK4 și MMP20 s-a determinat cu metoda ELISA folosind truse de testare.
Rezultate: Concentrația de KLK4 în ser a fost între 0,26 și 53,76ng/ml (media 8,69ng/ml) și în salivă între 0,1 și 27,9ng/ml (media 1,01ng/ml). Concentrația de MMP20 în ser a fost între 0,30 și 198,62ng/ml (media 31,62ng/ml) și în salivă între 0,32 și 29,81ng/ml (media 3,72ng/ml). În ser și în salivă fetele au avut o concentrație a MMP20 semnificativ statistic mai mare decât băieții. În salivă, doar fetele au avut o concentrație semnificativ statistic mai mare a KLK4 decât la băieți. Concentrația de MMP20 la grupul <24 luni a fost redusă.
Concluzii: Concentrația redusă de MMP20 la băieții cu vârstă mai mică de 24 de luni poate explica evidența clinică că numai două treimi din coroană sunt afectate de MIH. Constatarea că la fete concentrația de MMP20 este mai mare decât la băieți poate explica prevalența scăzută a MIH la fete în aceeași comunitate regională.
Cuvinte cheie: amelogeneză, MMP20, KLK4, amelogenină, enamelină.
Nivelul imunoglobulinei A secretorii în fluidul oral la copiii afectați de carie dentară
Asist. Dr. Svetlana Plămădeală, Prof. Dr. Olga Tagadiuc, Conf. Dr. Aurelia Spinei USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău
Obiective. Studierea nivelului imunoglobulinei A secretorii (sIgA) în fluidul oral (FO) la copiii afectați de carie dentară.
Material și metode. În cadrul studiului caz-control au fost examinați clinic 127 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani. În lotul de cercetare (L1) au fost incluși 98 de copii cu CD, iar lotul martor (L0) a fost constituit din 98 de copii liberi de carie. Au fost estimaţi indicii de experiență carioasă (dft, dfs, DMFT, DMFS). Riscul carios s-a apreciat cu utilizarea Software-ului Cariogram. Nivelul sIgA în FO a fost determinat prin metoda de analiză imunoenzimatică cu utilizarea reactivelor firmei „OOO Vectior-Best” (Rusia).
Rezultate. La copiii cu risc carios mare și extrem în FO s-a depistat scăderea nivelului sIgA (157,11±33,43 mg/dl, p<0,001), comparativ cu copiii liberi de carie dentară (199,68±6,81 mg/dl) și s-a identificat o corelaţie inversă medie între nivelul sIgА în FO și indicele DMFT (ρ=-0,606, p <0,001).
Concluzii: Scăderea nivelului sIgA în FO la copiii cu risc carios mare și extrem indică o deficienţă relativă a sIgА la momentul evaluării, dar şi o eventuală deficienţă a imunității locale a cavității bucale, fapt necesar de luat în considerare la planificarea măsurilor cariopreventive individualizate.
Cuvinte cheie: imunoglobuline, sIgA, fluid oral, risc carios, carie dentară
Particularitățile compoziției chimice a smalțului dentar la copiii născuți prematur
Asist. Dr. Olga Bălteanu, Asist. Dr. Elena Hristea, Conf. Dr. Iurie Spinei, Dr. Laura Ursu, Conf. Dr. Aurelia Spinei – Republica Moldova
USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău
Obiective. Studierea particularităților compoziției chimice a smalțului dentar la copiii născuți prematur.
Material și metode. În cadrul studiului caz-control au fost examinați clinic 216 copii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. În lotul de cercetare (L1) au fost incluși 108 copii născuți prematur având greutate la naștere mai mică de 2500 grame. Lotul martor (L0) a fost format din 108 copii născuți cu greutate normală. Pentru cercetarea compoziției chimice a smalțului dentar, 24 de dinți extrași în scop ortodontic au fost studiaţi prin metoda spectroscopiei în infraroşu cu transformare Fourier (FTIR) cu aplicarea analizatorului М-80 („Karl Zeiss”, Jena). Studiul a fost realizat în conformitate cu cerințele etice.
Rezultate. La copiii născuți prematur s-a depistat majorarea ponderii componentei organice a smalțului dentar în raport cu cea minerală, reducerea conținutului de hidroxiapatită şi a masei procentuale a P, Ca, Cl, Mg și Na, creșterea masei procentuale a C şi N.
Concluzii. Particularitățile compoziției chimice a smalțului dentar stabilite la copiii născuți prematur denotă riscul sporit de apariție a cariei dentare și indică necesitatea implementării măsurilor eficiente de prevenire a afecțiunilor dentare.
Cuvinte cheie: smalț dentar, prematuritate, spectroscopia Fourier
Dereglarea echilibrului citokinelor din fluidul oral la copiii cu diabet zaharat
Asist. Dr. Ecaterina Bocancea, Conf. Dr. Iurie Spinei, Conf. Dr. Aurelia Spinei
USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău
Obiective. Evaluarea profilului de citokine din fluidul oral (FO) și evidențierea impactului acestora asupra stării sănătății orale la copiii cu diabet zaharat (DZ).
Material și metode. S-au examinat clinic 117 copii cu DZ (L1) cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani. În lotul martor (L0) au fost incluși 117 copii convenţional sănătoși. S-a evaluat starea sănătății orale și profilul de citokine din FO. Nivelul de citokine pro- și antiinflamatorii a fost determinat prin metoda de analiză imunoenzimatică pe suport solid cu utilizarea reactivelor firmei „OOO Vectior-Best” (Rusia).
Rezultate. Cariile dentare au fost înregistrate la 73,50%, gingivita catarală s-a depistat la 57,26%, iar gingivita hipertrofică – la 26,91% din copiii cu DZ. La subiecții din L1 s-a stabilit tulburarea profilului de citokine în FO, caracterizată de majorarea statistic semnificativă a nivelului de citokine proinflamatorii (TNF-α, IL-1β și IL-6) şi insuficientă relativă a citokinelor antiinflamatorii IL-4 şi IL-10.
Concluzii: Dereglarea echilibrului citokinelor în FO a influenţat starea sănătății orale la copiii cu DZ, fapt necesar de luat în considerare la selectarea metodelor raţionale de tratament stomatologic și planificarea măsurilor preventive.
Cuvinte cheie: diabet zaharat, sănătate orală, citokine, fluid oral.
SDF în stomatologia pediatrică
Asist. Dr. Laura-Maria Vasîlca-Gavrilă, Asist. Dr. Eugeniu Mihalaș, Asist. Dr. Maria Alexandra Mârțu, Prof. Dr. Adriana Bălan, Conf. Dr. Carmen Savin
UMF „Grigore T. Popa”, Iaşi
În stomatologia pediatrică modernă, ca și în alte ramuri ale stomatologiei, se pune accent tot mai mult pe abordările restaurative minim invazive. Una dintre aceste abordări se bazează pe utilizarea fluorurii de argint diamină (SDF) ca și opțiune de tratament minim invaziv. Scopul acestui studiu a fost centralizarea datelor disponibile din literatura de specialitate cu privire la indicația, tehnica și rezultatul utilizării SDF-ului. Material și Metodă: s-a efectuat o revizuire a literaturii de specialitate cu privire la utilizarea SDF-ului în stomatologia pediatrică. Rezultate. Aplicarea SDF-ului la copii are ca și rezultat oprirea în evoluție a cariilor în 79% din leziunile active din dentația temporară. Peste 50% dintre părinții copiilor tratați cu SDF au declarat că sunt mulțumiți de rezultate, în pofida posibilelor probleme estetice. Majoritatea copiilor acceptă procedura ca fiind una relativ nedureroasă. Concluzii. Utilizarea SDF-ului în stomatologia pediatrică modernă reprezintă o tehnică alternativă, sigură și eficientă în gestionarea cariilor la copii.
Cuvinte cheie: SDF, copil, leziune carioasă
Evaluarea stării de sănătate orală la un lot de copii cu dizabilități intelectuale
Asist. Dr. Cătălina Farcașiu, Conf. Dr. Mihaela Tănase, Șef lucr. Dr. Titus-Alexandru Farcașiu, Şef lucr. Dr. Aneta Munteanu, Asist. Dr. Ioana-Andreea Stanciu
U.M.F. „Carol Davila”, București
Scop. Evaluarea statusului odontal la un lot de copii școlari cu nevoi speciale din municipiul Ploiești.
Material și metodă. Studiu transversal retrospectiv realizat pe un lot de 71 copii (47 băieți, 24 fete) cu vârste între 5-16 ani (vârstă medie = 10,49 ± 2,72 ani), elevi ai Școlii pentru Copii cu Nevoi Speciale din Municipiul Ploiești, județul Prahova. Datele au fost obţinute prin interviu şi examinări clinice conform OMS. S-au calculat: indicele de prevalenţă (Ip), indicii de experienţă carioasă (DMF-T/S, dmf-t/s) și traumatismele dentare în funcţie de sex, vârstă şi de gradul deficitului mental (DMU=uşor; DMM=mediu; DMS=sever). Prelucrarea statistică s-a realizat cu Microsoft Excel și SPSS20.0 (p<0.05).
Rezultate: a) Ip=81,70%; b) Ip-dp=69,02%, Ip-dt=61,53% c) Pe întregul lot: DMF-T=2,01, DMF-S=4,20, dmf-t=2,39, dmf-s=7,65, diferențele fiind nesemnificative statistic raportat la sex și gradul de deficit mental; d) Băieți (dmf-t=2,55, dmf-s=8,30, DMF-T=1,83, DMF-S=4,23), fete (dmf-t=2,08, dmf-s=6,38, DMF-T=2,38, DMF-S=4,13); e) SiC 30% dt=7,10; SiC 30% dp=4,48; f) Ip traumatisme dentare=9,85%, 1,28 dinți traumatizați/copil cu traumatism, raport afectare băieți/fete=2,5/1; g) nu a fost observat niciun tratament restaurator sau preventiv.
Concluzii: În lotul studiat, prevalența cariei, indiferent de gradul deficitului mental, a avut o valoare mare, tratamentele stomatologice fiind absente. Sunt necesare programe comunitare specifice de prevenție, precum și îmbunătățirea accesului pacienților cu nevoi speciale la tratamente stomatologice.
Cuvinte cheie: deficit mental, sănătate orală
Necesarul de tratament la nivelul molarului unu permanent imatur
Asist. Dr. Ioana-Andreea Stanciu(1), Dr. Elisavet Salahat(2), Asist. Dr. Cătălina Farcașiu(1), Asist. Dr. Paula-Raluca Vacaru(1), Şef lucr. Dr. Aneta Munteanu(1)
(1)UMF „Carol Davila”, Bucureşti
(2)Practică privată
Scop: evaluarea statusului odontal și a necesarului de tratament la nivelul molarului unu permanent (M1p) imatur.
Material și metodă: studiu clinic retrospectiv observațional descriptiv pe fișele de observație a 200 de copii (91 băieți) cu vârsta de 6-9 ani din Clinica de Pedodonție București. S-au selectat date despre: vârstă, sex, status odontal M1p la prima prezentare. S-au calculat indicele de prevalență a cariei pe M1p (IpM1p) și indicii de experiență carioasă DMF-T/SM1p. S-au evaluat distribuția și gravitatea leziunilor carioase, precum și metodele de tratament aplicate. Analiza statistică s-a realizat cu programul SPSS 18.0, folosind t-test (p<0,05).
Rezultate:a) IpM1p=67,5%(Ipbăieți=62,63%, Ipfete=71,55%;p>0,05); DMF-TM1p=1,66±0,80; DMF-SM1p=2,39±1,22. b) Status odontal M1p la prima prezentare (778 M1p examinați):57,20%-indemni, 35,73%-carii simple, 4,24%-carii complicate, 1,03%-carii secundare unei obturații, 1,80%-obturații corecte. Status M1p cu leziuni carioase simple – leziuni cavitare:17,94%-carii superficiale; 28,05%-carii medii; 32,02%-carii profunde; leziuni necavitare: 21,95%. Status M1p cu carii complicate: 30,39%-pulpite, 60,61%-gangrene; c) Tratament – caria simplă: 62,5%-tehnica clasică modificată sau clasică, 37,5%-tehnica minim-invazivă; caria complicată:76% tratament endodontic, 24%-extracție.
Concluzii: Prevalența crescută a cariei pe M1p imaturi, precum și prezența cariei complicate la grupa de vârstă 6-9 ani impun necesitatea controalelor stomatologice regulate pentru a surprinde procesele carioase în stadiu cât mai precoce cu posibilitatea aplicării tratamentelor minim-invazive.
Cuvinte cheie: molarul unu permanent, carie, tratament
Statusul odontal al molarului doi permanent la copii și adolescenți
Şef lucr. Dr. Aneta Munteanu(1) Dr. Ana Maria Iuciuc(2), Prof. Dr. Rodica Luca(1), Asist. Dr. Cătălina Farcașiu(1), Asist. Dr. Ioana-Andreea Stanciu(1)
(1)UMF „Carol Davila”, Bucureşti
(2)Practică privată
În literatura de specialitate sunt puține studii despre statusul odontal al molarilor doi permanenţi, deși sunt dinți importanți în masticație.
Scop. Analiza afectării prin carie a molarului secund permanent (M2p) la copii și adolescenți.
Material și metodă. Studiu clinic transversal pe un lot de 141 de pacienți (53 băieți, 88 fete) cu vârste între 11 și 17 ani (vârsta medie=14,38±2,07 ani), tratați în Clinica de Pedodonție, UMF “ Carol Davila” București. S-a făcut analiza comparativă a afectării prin carie a M2p în funcție de vârstă și sexe, precum și de topografie.
Rezultate. a) 63,12% dintre pacienți aveau cel puțin un M2p cu carie (60,37% dintre băieți, 64,77% dintre fete; NS); b) prevalența cariei pe M2p a crescut de la 40% la11 ani la 82,60% la17 ani; c) indici de experiență carioasă la nivelul M2p: DMF-T=1,50±1,45; DMF-S=1,93±2,29; d) 36,71% dintre cei 523 M2p erupţi aveau carii netratate; e) 53,22% din cei 295 M2p cu carie aveau leziuni cavitare netratate pe suprafața ocluzală.
Concluzii. Afectarea prin carie a M2p la scurt timp de la erupția sa impune măsuri de prevenire a cariei pentru evitarea pierderii precoce a acestui dinte important în masticație.
Cuvinte cheie: molarul doi permanent, status odontal, copii, adolescenți
Considerații privind tratamentul pulpar la dinții permanenți imaturi
Asist. Dr. Daciana Zmărăndache, Conf. Dr. Mihaela Tănase, Prof. Dr. Andreea Cristiana Didilescu, Asist. Dr. Paula Raluca Vacaru, Asist. Dr. Ion-Victor Feraru
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Patologia pulpară a dinților permanenți imaturi (DPI) nu este foarte frecventă,dar are implicații serioase asupra proceselor de maturogeneza și apexogeneza.
Scop. Evaluarea frecvenței îmbolnăvirilor pulpare la DPI și a metodelor de tratament.
Material si metodă . Studiu retrospectiv realizat pe un lot de 650 pacienți (ambele sexe), cu vârste intre 6-15 ani (vârsta medie=11,5±1,9 ani) dintr-o clinica de specialitate, în perioada 2015-2019. S-au analizat datele privind statusul dentar, diagnosticul odontal al DPI, metodele de tratament indicate și materialele folosite. Prelucrarea statistică s-a realizat cu programul PSPP 1.4.0.
Rezultate. 12% dintre DPI au manifestat afectare pulpară; DPI cel mai afectat este molarul unu (65%); patologia odontală predominantă este caria simplă profundă (75%); tratamentul conservator, reprezentat prin coafajele pulpare, este cel mai utilizat (45%).
Concluzie. Prognosticul favorabil în cazul unui DPI cu patologie pulpară este determinat de corelația diagnosticului precoce cu tratamentul optim.
Cuvinte cheie: dinte permanent imatur, patologie pulpară.
Factori de predicție ai afecțiunilor parodontale la copii și adolescenți
Dr. Mădălina-Ștefania Stancu(1), Conf. Dr. Mihaela Tănase(1), Dr. Simona-Elena Feraru(2), Prof. Dr. Anca Maria Răducanu(1), Asist. Dr. Ion-Victor Feraru(1)
(1)UMF „Carol Davila”, București
(2)Practică privată
Introducere. Prevalența gingivitei la copii și adolescenți are valori cuprinse între 59-97%, conform literaturii de specialitate. Această afecțiune reprezintă o provocare terapeutică pentru pedodonți.
Material și metodă. Studiul transversal retrospectiv pe un an a fost efectuat pe un lot de 530 pacienți tratați în cadrul Clinicii de Pedodonție a UMF „Carol Davila”, București. Studiul a urmărit evaluarea frecvenței afecțiunilor parodonțiului marginal și identificarea posibililor factori asociați cu apariția acestora, rezultatele fiind considerate semnificative pentru p≤0.05.
Rezultate. Afectarea parodonțiului marginal a fost reprezentată de gingivită și a fost întâlnită la 64,5% (n=341) dintre pacienți. Gravitatea gingivitei a fost influențată de gradul de igienă, vârsta și carioactivitatea pacienților (p<0,05).
Concluzii. Prevalența crescută a inflamației gingivale și creșterea gravității acesteia odată cu înaintarea în vârstă recomandă instituirea de timpuriu a unor măsuri profilactice adresate factorilor de predicție identificați și adaptate nivelului de înțelegere al pacienților.
Cuvinte cheie: gingivită, igienă orală, placă bacteriană
Manifestări clinice și histologice parodontale, în contextul unor factori sistemici, la pacienții tineri
Prof. Dr. Anca Silvia Dumitriu, Acad. Prof. Dr. Horia Traian Dumitriu
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Afecțiunile parodonțiului marginal cunosc o mare răspândire la toate grupele de populație, indiferent de vârstă, sex sau regiunea geografică, având o etiologie plurifactorială
În urma experienței clinice personale și a aspectelor relevate din literatura de specialitate, la pacienții tineri apar forme prepubertale dar și juvenile de îmbolnăvire parodontală, localizate și generalizate, cu caracter agresiv, rapid progresiv, forme din sarcină sau în diabet, urmare a unor tratamente medicamentoase.
În cazul pacienților tineri s-a constatat o creștere a incidenţei formelor de inflamație parodontale, în multe cazuri cu fenomene de creștere de volum gingival.
Scopul acestei lucrări este de a arăta aspectele clinice, dar și influența hormonală, ca factor favorizant în apariția și evoluția măririlor de volum gingival, modificările histologice ce au loc la nivelul structurilor afectate.
Premiza de la care am pornit a fost aceea a constatării unei frecvențe crescute a măririlor de volum gingival mai ales la persoane tinere, însoțită de tulburări funcționale: masticație, fonație, fizionomie.
Material și metodă: am utilizat pentru aprecierea gradului de igienă si a inflamației gingivale indici clinici obiectivi: indicele de placă și indicele de sângerare, indici clinici obiectivi ai statusului parodontal. Pentru a evidenția modificările histologice am efectuat examinarea la microscop, în secțiune a porțiunii de gingie excizată chirurgical.
Concluziile acestui studiu subliniază rolul important al igienei bucale, favorizarea formelor hiperplazice de către dezechilibrele hormonale la adolescent și tineri, dar și necesitatea si eficiența unui tratament, precoce, complex și corect instituit.
Cuvinte cheie: parodontopatii, factori sistemici, pacienţi tineri
Importanța abordării multidisciplinare a pacientului parodontopat cu afecțiuni sistemice
Conf. Dr. Mihaela Moisei
Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi
Scop: necesitatea instituirii unui tratament complex în cadrul unei echipe multidisciplinare pentru un pacient cu patologie sistemică corelativă și parodontopatie marginală cronică profundă asociată cu hipercreșteri gingivale.
Material și metodă: s-a analizat cazul unei paciente de 45 ani diagnosticată cu formă profundă de afectare parodontală pe fond de status general afectat diabet insulinodependent și hipertensiune arterială. Clinic s-a decelat inflamație gingivală marcată, hipercreșteri gingivale importante asociate cu papilele interdentare, gingivoragii, secreții purulente din sulcus, depozite de tartru și placă, pungi parodontale între 6-10 mm, malpoziții și mobilitate dentară gradul III la nivelul incisivilor maxilari și mandibulari. Radiologic s-a evidențiat liza osoasă generalizată profundă cu prezența unor leziuni periapicale.
Rezultate: s-a instituit terapia parodontală după consultul interdisciplinar și inițierea antibioterapiei generale. Secrețiile purulente s-au remis la 6 zile după antibioterapie, iar inflamația gingivală la 14 zile după eliminarea dinților irecuperabili și detartrajul profesional. Papilele hiperplazice s-au corectat prin terapie laser cu avantajul unei sângerări minime și a unei vindecări rapide. Zonele edentate frontale s-au protezat adjunct.
Concluzii: afecțiunile sistemice condiționează evoluția și tratamentul parodontopatiilor.
Cuvinte cheie: parodontită profundă, hipercreșteri gingivale, afecțiuni sistemice, abordare multidisciplinară
Evaluarea posibilităților actuale de instrumentare în parodontologie
Conf. Dr. Sorina Mihaela Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Boala parodontală – boală infecțioasă cu o prevalență în creștere la nivel mondial, prezintă importante caracteristici inflamatorii și un puternic impact asupra stării de sănătate generală, asupra funcționalității sociale și economice și asupra calității vieții. Organizarea sub forma unui biofilm a parodonto-patogenilor le conferă acestora o puternică rezistență la tratamentele farmacologice și chimice. Doar terapiile care au reușit dezorganizarea mecanică a biofilmelor subgingivale au dovedit succes.
Detartrajul și surfasajul radicular (SRP) reprezintă standardul de aur al terapiei parodontale. În manieră tradițională, SRP se realizează cu instrumente din trusa de chiurete Gracey. Ulterior a câștigat teren instrumentarul acționat electric precum cel sonic sau ultrasonic (US). Un sistem popular în multe țări din occident dar încă absent în România este sistemul cu mișcări reciproce (Profin®) și inserturi Periotor, dezvoltat de Axelsson în 1992.
Principiile de instrumentare anterioare susțineau necesitatea de a îndepărta în întregime țesuturile parodontale infectate, incluzând cementul infiltrat cu endotoxine provenite din membranele celulare bacteriene. Studii recente au sugerat că cea mai mare cantitate de endotoxine se găsește în placa subgingivală, și doar mici cantități penetrează superficial suprafața cementului. Prin urmare, îndepărtarea cementului infiltrat devine nejustificată și nerecomandată. Evaluarea debridării suprafețelor radiculare cu sisteme cu mișcare reciprocă a revelat numai o ușoara pierdere de substanță radiculară.
Cercetarea noastră este justificată de lipsa de acord general cu privire la existența unei tehnici de instrumentare optime.
Cuvinte cheie: SRP, chiurete Gracey, dispozitive US, Periotor
Osteoporoza, factor de risc pentru boala parodontală
Şef lucr. Dr. Cristina Gabriela Pușcașu
Universitatea Ovidius, Constanţa
În literatura de specialitate legătura dintre vârstă și scăderea densității osoase, cu apariția creșterii riscului de fractură se datorează lui Astley Cooper (1824), iar termenul „osteoporoză” și recunoașterea aspectului său patologic este atribuit patologului francez Jean Lobstein (1835). Este bine cunoscut faptul că boala parodontală duce la pierderea patologică a masei osoase la nivelul maxilarelor, iar osteoporoza la pierderea de masă osoasă, afectând întregul organism. Diferența constă în faptul că osteoporoza se manifestă cu o pierdere osoasă degenerativă sistemică care duce la pierderea microstructurii scheletice cu riscul apariției fracturii ulterioare, în timp ce boala parodontală implică o pierdere osoasă inflamatorie locală, de cauză infecțioasă și poate duce la pierderea dinților. Ambele afecțiuni pot fi, de asemenea, factori de risc una pentru cealaltă și necesită de multe ori tratament concomitent. Mecanismele care stau la baza legăturii lor sunt perturbarea homeostaziei în ceea ce privește remodelarea osoasă, echilibrul hormonal și apariția inflamației. Osteoporoza afectează jumătate din vârstnicii peste 65 de ani, iar boala parodontală afectează jumătate din populația adultă. Numărul de pacienți care suferă de aceste boli este de așteptat să crească pe măsură ce populația avansează în vârstă, deci, o bună cunoaștere a legăturii dintre aceste două patologii poate fi de ajutor în prevenirea apariției lor.
Cuvinte cheie: osteoporoză, boală parodontală, factor de risc
De la examenul clinic la planul de tratament în afecțiunile parodontiului marginal, tendințe actuale
Şef lucr. Dr. Marina-Cristina Giurgiu, Prof. Dr. Anca Silvia Dumitriu
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
În ultimii ani s-au făcut pași importanţi şi în domeniul parodontologiei, iar tehnologiile actuale de regenerare tisulare ghidată permit salvarea unor dinţi care în trecut erau consideraţi irecuperabili. Punctul de plecare în tratamentul oricărei boli o reprezintă diagnosticarea corectă şi identificarea factorilor individuali care contribuie la influenţarea tabloului clinic. Dezvoltarea testelor microbiologice, atât clasice cât şi PCR, a permis stabilirea etiologiei microbiene a afectării parodonţiului marginal care, alături de alţi factori locali şi sistemici determină modele diferite ale afectării tisulare. Clasificarea parodontopatiilor marginale a cunoscut şi ea modificări, în 2017 Federaţia Europeană de Parodontologie, pe baza studiilor clinice şi paraclinice din literatura de specialitate, a publicat o nouă clasificare care ţine cont de severitatea, extinderea, dar şi de gradul de complexitate şi risc pentru boala parodontală. Pe baza noii clasificări, în 2020 EFP a elaborat un ghid de practică în Parodontologie, care vine în întâmpinarea clinicienilor, subliniind eşalonarea manoperelor de tratament în abordarea parodontopatiilor.
Cuvinte cheie: boală parodontală, clasificarea parodontopatiilor marginale, plan de tratament
Aspecte clinice și fundamentale ale asocierii boală parodontală – boli hepatice
Prof. Dr. Petra Şurlin, Şef lucr. Dr. Dora Popescu, Asist. Dr. Dorin Gheorghe
UMF Craiova
Între boala parodontală şi afecţiunile sistemice au fost dovedite numeroase relaţii fiziopatologice bidirecţionale ce au dus la dezvoltarea conceptului de “medicină parodontală”. Funcţionarea normală a ficatului poate fi afectată de o multitudine de afecţiuni, ce includ infecţii virale (ce generează inflamaţie hepatică – hepatită), acumularea grăsimilor (steatoza hepatică) sau boli ce pun în pericol viaţa pacientului, precum ciroza hepatică şi carcinomul hepatocelular. Întregul metabolism poate prezenta modificări specifice, ce sunt expresia apariţiei unei dishomeostazii generalizate, cauzate de mecanismele fiziopatologice comune dintre aceste afecţiuni cu manifestări clinice şi paraclinice diferite. Rolul ficatului în reglarea sistemului imunitar este bine documentat, iar inflamaţia hepatică cronică este influenţată de aceiaşi mediatori pro-inflamatori implicaţi şi în patologia parodontală, precum factorul de necroză tumorală alfa sau interleukina-1beta. Astfel, boala parodontală poate fi considerată un factor de influenţă negativ asupra evoluţiei pacienţilor cu afectare hepatică. Este aşadar nevoie de o abordare multidisciplinară a acestor pacienţi, care să le ofere strategii terapeutice optime, îmbunătăţindu-le totodată starea de sănătate orală şi implicit, standardul de viaţă.
Cuvinte cheie: boala parodontală, boli hepatice, asocieri
Actualități privind îngrijirile orale și parodontale la pacientul oncologic în timpul chimioterapiei
Asist. Dr. Diana-Cristala Kappenberg-Nițescu, Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Şef lucr. Dr. Ionuț Luchian, Şef lucr. Dr. Irina-Georgeta Șufaru, Asist. Dr. Ioana Andreea Sioustis, Asist. Dr. Bogdan Constantin Vasiliu, Conf. Dr. Sorina-Mihaela Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Boala parodontală şi infecţiile parodontale pot fi exacerbate pe parcursul chimioterapiei şi reprezintă un risc important datorită neutropeniei de care mulţi dintre pacienţi suferă pe parcursul tratamentului. Obiectivele principale ale îngrijirii orale în perioadele de imunosupresie este de a menţine statusul de sănătate orală, evaluarea şi tratamentul efectelor adverse care pot apărea pe parcursul chimioterapiei şi educarea pacienţilor în legătură cu importanţa menţinerii unui status de igienă optim cu scopul de minimaliza complicaţiile orale şi disconfortul pe timpul tratamentului chimioterapic. Scopul acestui studiu este de a revizui metodele de prevenţie şi tratament ale efectelor adverse datorate chimioterapiei la pacienţii oncologici.
Cuvinte cheie: chimioterapie, efecte orale adverse, mucozită, disgeuzie, xerostomie, tratament, prevenţie
Aspecte particulare în examinarea modificărilor de la nivelul parodonțiului marginal
Conf. Dr. Stana Păunică, Şef lucr. Dr. Marina Giurgiu, Asist. Dr. Ștefana Popa, Acad. Prof. Dr. Horia Traian Dumitriu, Prof. Dr. Anca Silvia Dumitriu
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Premiza lucrării este aceea că foarte mulți pacienți nu pot beneficia de investigații complexe la nivelul parodonțiului marginal în primele ședințe.
Scopul lucrării a constat în descrierea particularităţilor de manifestare clinică în gingivita leucemică şi examinarea parodonțiului cu ajutorul metodei termografice.
Material și metodă – În prezentul studiu au fost incluşi în principal bolnavi internaţi în clinicile de specialitate având ca diagnostice: leucemie acută mielo-monocitară (LAM4) și leucemie acută limfoblastică (LAL). Termografia reprezintă o metodă de măsurare şi înregistrare a radiaţiilor termice emise de diferite părţi ale organismului, la nivelul pielii și mucoaselor în condiţii normale sau patologice.
Concluzii – Termografia a susţinut alături de examenul clinic, analizele de laborator, biopsia mucozală şi examenul RMN infiltrarea cu celule blastice de la nivelul parodonțuilui marginal.
Cuvinte cheie: parodonțiu marginal, termografie
Parodontita agresivă – prezentare de caz –
Asist. Dr. Ștefana Popa, Conf. Dr. Stana Păunica, Șef lucr. Dr. Marina Giurgiu, Prof. Dr. Anca Silvia Dumitriu
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Scop: Afecțiunile parodontale sunt tot mai frecvente în rândul copiilor și al adulților tineri și ne atrag atenția deoarece îmbracă de obicei o formă avansată dacă sunt diagnosticate târziu.
Material și metodă: Prezentare de caz a unei paciente tinere, în vârstă de 33 de ani, ce se prezintă în clinică pentru tratament de specialitate, prezentând simptomatologie specifică unei forme agresivă de boală parodontală și într-un stadiu avansat de afectare parodontală.
Rezultate: În urma anamnezei, a investigațiilor clinice și paraclinice pacientei i s-a stabilit diagnosticul de parodontită forma agresivă. Astfel s-a instituit imediat un tratament parodontal complex, multidisciplinar, aceasta fiind și în prezent sub monitorizare și tratament.
Concluzii: În ciuda vârstei tinere există situații care impun o atitudine mai radicală în ceea ce privește tratamentul parodontal și o colaborare strânsă și cu alte specialități din stomatologie. De aceea este foarte importantă diagnosticarea afecțiunilor parodontale cât mai precoce pentru ca pacientul să poată beneficia de un tratament mai conservator.
Cuvinte cheie: parodontită agresivă, simptomatologie, tratament
Relația dintre tratamentul ortodontic și parodonțiul marginal
Asist. Dr. Brînduşa Florina Mocanu, Asist. Dr. Fidan Bahtiar Ismail, Prof. Dr. Anca Silvia Dumitriu
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Scopul: acestui studiu este de a prezenta relaţia în dublu sens dintre tratamentul ortodontic şi starea de sănătate parodontală.
Material şi metodă: am urmărit 20 de adolescenţi cu parodonţiul sănătos şi 10 pacienţi cu parodontită cronică ce au urmat un tratament ortodontic fix pe care i-am examinat clinic şi radiologic.
Rezultate: Tratamentul ortodontic contribuie la sănătatea parodonţiului marginal deoarece aliniază dinţii şi echilibrează ocluzia ceea ce duce la îmbunătăţirea igienei orale şi reducerea traumei ocluzale. Pe de altă parte aparatele ortodontice fixe pot creşte acumularea biofilmului supragingival şi subgingival ceea ce duce la deteriorarea sănătăţii parodontale. De aceea menţinerea unei igiene orale adecvate este esenţială în timpul tratamentului ortodontic.
Concluzii: Boala parodontală moderată sau severă se însoţeşte adesea de pierderea stopurilor ocluzale posterioare, migrări dentare secundare implantării reduse a dinţilor şi traumă ocluzală, cu pierderea progresivă a nivelului de inserţie epitelială. În aceste cazuri tratamentul ortodontic este esenţial pentru restabilirea esteticii şi funcţiilor aparatului dento-maxilar al pacienţilor. Tratamentul ortodontic trebuie efectuat întotdeauna după remiterea inflamaţiei parodontale.
Pe de altă parte aplicarea unui aparat ortodontic fix creşte zonele de retenţie a biofilmului dentar, ceea ce are ca efect instalarea inflamaţiei gingivale şi afectarea ulterioară a parodonţiului marginal.
Cuvinte cheie: tratament ortodontic, sănătate parodontală, biofilm, inflamaţie.
Metode de evaluare a riscului de progresiune a bolii parodontale
Asist. Dr. Ismail Fidan Bahtiar, Asist. Dr. Brîndușa Florina Mocanu
UMF „Carol Davila”, Bucureşti
Introducere: Numeroasele studii epidemiologice efectuate în ultimii 50 de ani despre incidența și prevalența bolii parodontale, precum și cercetări de dată mai recentă cu privire la mecanismele etio-patogenice din parodontitele marginale demonstrează rolul major pe care îl au particularitățile genetice, medicale, comportamentale, psihologice si socio-economice ale fiecărui pacient în parte, în determinarea riscului de îmbolnăvire, a severității bolii, a răspunsului la tratamentul specific și a riscului de progresiune ulterioară a bolii parodontale.
În consecință, determinarea factorilor și indicatorilor de risc contribuie la prevenirea instalării bolii și la menținerea sănătății orale.
Material și metodă: Lucrarea își propune o trecere în revistă a metodelor de evaluare a riscului de progresiune a bolii parodontale validate prin studii clinice și aplicabile în practica clinică curentă. În același timp, se face o trecere în revistă a factorilor de risc recunoscuți la ora actuală pentru boala parodontală și se discută modul în care prezența acestora influențează diagnosticul și decizia terapeutică.
Concluzii: Determinarea riscului de îmbolnăvire contribuie la diagnosticarea precoce a formelor incipiente, în special în cadrul populației ce prezintă o susceptibilitate crescută și permite individualizarea schemei terapeutice și a programului de dispensarizare.
Cuvinte cheie: evaluarea riscului, boală parodontală, progresiune, factori de risc
Rețele citokinice comune în boala parodontală și artrita reumatoidă
Asist. Dr. Maria Alexandra Mârtu, Şef lucr. Dr. Ionut Luchian, Asist. Dr. Bogdan Constantin Vasiliu, Şef lucr. Dr. Irina Georgeta Şufaru, Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Prof. Dr. Liliana Foia, Conf. Dr. Sorina Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Deşi boala parodontală şi artrita reumatoidă au etiologii diferite, ambele împart multe caracteristici comune: sunt boli multifactoriale caracterizate de inflamaţie cronică locală guvernată de acelaşi complex de citochine (TNFα, IL-6 and IL-17) ce conduce la concentraţii sangvine mari ale marcărilor inflamatori precum proteina C reactivă. În plus, proliferarea limfocitelor proinflamatorii T helper este emblema ambelor afecţiuni şi mai mult, ambele boli au aceiaşi factori de risc genetici şi de mediu.
Descoperirea şi caracterizarea unei enzime unice exprimate de P. gingivalis: peptidylartinin deiminază (PPAD) induce ipoteza că citrulinarea proteinelor mediată PPAD în parodonţiul inflamat poate iniţia o serie de evenimente ce culminează cu producerea proteinei anti-cytrudinat şi în final cu manifestările clinice ale artritei reumatoide.
Scopul acestui studiu este de a analiza bidirecţional relaţia dintre boala parodontală şi artrita reumatoidă, luând în considerare că în ambele cazuri mecanismele complexe ale sistemului de citochine sunt alterate.
Există dovezi semnificative care sugerează că factorii genetici conduc răspunsul gazdei spre boală cronică, având patogenie complexă. În viitor abordări terapeutice mai eficiente vor include tratamente de modulare a unui răspuns multiplu sinergic al gazdei combinate cu tratamente ce ţintesc etiologia microbiană. Sunt necesare studii viitoare în scopul înţelegerii acestor mecanisme şi al menţinerii stării generale de sănătate, a sănătăţii orale, parametri ce necesită o monitorizare atentă în cazul pacienţilor cu artrită reumatoidă. Intervenţiile privind îmbunătăţirea sănătăţii orale pot avea beneficii sistemice directe şi indirecte.
Cuvinte: parodontită, artrită reumatoidă, citokine, inflamaţie, bacterii
Factori locali implicați în vindecarea iesuturilor cavității orale
Asist. Dr. George Alexandru Maftei, Şef lucr. Dr. Ana Maria Filioreanu, Şef lucr. Dr. Carmen Stelea, Şef lucr. Dr. Oana Ciurcanu, Şef lucr. Dr. Cristian Budacu, Conf. Dr. Cristina Popa, Prof. Dr. Liliana Foia
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Vindecarea ca proces biologic normal al corpului uman se produce în patru etape precise şi bine programate: hemostază, inflamaţie, proliferare şi remodelare. Pentru ca o plagă să se vindece cu succes trebuie ca toate cele 4 faze să se desfăşoare într-o secvenţă corespunzătoare. Mulţi factori pot interfera cu una sau mai multe dintre fazele acestui proces generând vindecare inadecvată sau lipsa vindecării. O mai bună înţelegere a influenţei acestor factori asupra vindecării poate duce la o atitudine terapeutică ce la rândul ei îmbunătăţeşte vindecarea. În ciuda numeroaselor progrese în stomatologia şi chirurgia orală contemporane baza majorităţii tratamentelor dentare continuă să fie chirurgia dento-alveolară.
Actul medical adecvat nu cuprinde doar diagnosticul precis, anestezia eficientă şi tehnica chirurgicală profesional realizată ci şi o cunoaştere din partea clinicianului a succesiunii fenomenelor fiziologice care conduc la vindecarea locului post-extracţional fără sechele nedorite.
Vom explora factorii ce pot cauza probleme în procesul de vindecare a plăgilor din cavitatea orală în scopul de a obţine un rezultat clinic optim.
Cuvinte cheie: alveolă postextracţională, vindecare osoasă, ţesut moale, deficit de vindecare
Terapia medicamentoasă a sindroamelor epileptice
și manifestările parodontale
Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Prof. Dr. Silvia Mârţu, Şef lucr. Dr. Ionuţ Luchian, Şef lucr. Dr. Irina Georgeta Șufaru, Asist. Dr. Maria-Alexandra Mârţu, Asist. Dr. Silvia Teslaru, Asist. Dr. Diana Cristala Kappenberg-Niţescu, Asist. Dr. Ioana Andreea Sioustis, Asist. Dr. Ioana Rudnic, Asist. Dr. Alexandra Cornelia Teodorescu, Asist. Dr. Bogdan Constantin Vasiliu, Conf. Dr. Sorina Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Introducere: Tratamentul medicamentos anti-convulsivant reprezintă un factor de risc pentru leziunile parodontale la pacienții cu sindroame epileptice.
Scopul studiului: Am propus o evaluare a modificărilor parodontale la pacienții cu epilepsie, corelate cu modificările sistemice induse de boală și de medicație.
Materiale și metodă: Am examinat statusul parodontal la un număr de 58 de pacienți cu epilepsie; datele referitoare la tipul de crize epileptice, terapia medicamentoasă și modificările parodontale au fost înregistrate și analizate statistic.
Rezultate: Un procent ridicat de pacienți a urmat monoterapie; din acești pacienți, 69,04% au prezentat modificări parodontale. Fenitoina a determinat formele cele mai frecvente și severe de hipercreștere gingivală.
Discuții: Am observat un procent ridicat al leziunilor parodontale, determinate de o asociere complexă de factori de risc (factori de risc locali și asociați medicației sistemice antiepileptice). Leziunile parodontale au fost direct proporționale cu boala și istoricul medicamentos (ca perioadă de timp).
Concluzii: Regimul medicamentos anti-epileptic determină modificări semnificative în țesuturile parodontale. Medicamentele anti-epileptice sunt un factor important de risc sistemic, dar, totuși, cantitatea și calitatea plăcii bacteriene rămân principalul factor determinant pentru diferitele forme ale bolii parodontale.
Cuvinte cheie: epilepsie, anti-epileptice, hipercreștere gingivală, factori de risc
Evaluarea radiologică a markerilor de pierdere osoasă alveolară la pacienți cu parodontită și osteoporoză
Şef lucr. Dr. Irina-Georgeta Şufaru, Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Asist. Dr. Diana-Cristala Kappenberg- Niţescu, Asist. Dr. Ioana Andreea Sioustis, Asist. Dr. Silvia Teslaru, Asist. Drd. Georgeta-Maria Laza, Prof. Dr. Silvia Mârţu, Conf. Dr. Sorina-Mihaela Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Scopul studiului a fost de a evalua parametrii radiologici pe ortopantomografii digitale (OPG) la pacienți cu parodontită cronică și osteoporoză, precum și de a stabili o corelație între aceștia, densitatea minerală osoasă și parametrii clinici parodontali. Studiul s-a realizat pe un lot de 41 de subiecți cu parodontită cronică, sănătoși sistemic sau diagnosticați cu osteoporoză. S-au înregistrat următorii parametri: profunzimea și sângerarea la sondare, pierderea de atașament parodontal și indicele gingival. Analiza parametrilor radiografici a inclus grosimea corticalei mandibulare în regiunea mentonieră (GCM), indicele mandibular panoramic (IMP), gradul de resorbție a crestei alveolare (raportul M/M) și clasificarea morfologică a corticalei mandibulare inferioare (clasele C). S-a remarcat o legătură între pierderea medie de atașament parodontal și indicele de placă, indicele de tartru și indicele gingival. Valori reduse ale scorului T au fost corelat cu valori reduse ale grosimii corticalei (p<0,05). Atunci când clasa de morfologie este C2 sau C3 (eroziuni moderate și severe), vârsta este crescută iar GCM scade la un nivel semnificativ statistic. OPG ar putea reprezenta o metodă eficientă și mai puțin costisitoare de screening pentru osteoporoză, cu un rol semnificativ al medicului stomatolog în această procedură.
Cuvinte cheie: os alveolar, pierdere osoasă, parodontită, osteoporoză
Posibilități și limite ale ortopantomografiei în diagnosticul radiologic al parodontitelor avansate
Asist. Dr. Silvia Teslaru, Asist. Dr. Alexandra Cornelia Teodorescu, Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Şef lucr. Dr. Irina Șufaru, Asist. Dr. Ioana Andreea Sioustis, Asist. Dr. Ioana Rudnic, Şef lucr. Dr. Ionuț Luchian, Asist. Dr. Maria Alexandra Mârțu, Asist. Dr. Bogdan Constantin Vasiliu, Asist. Dr. Odette Elena Luca
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Explorarea imagistică este necesară în diagnosticarea corectă a parodontitelor avansate şi în orientarea spre posibilităţile de tratament optime cazului, mai ales în situaţia pierderilor mari de suport osos.
Ortopantomografia oferă date de orientare asupra mărimii lizei osoase, a tipului de liză (vertical/orizontală), a unghiului defectului osos în lizele verticale, a relaţiei lizei marginale cu zona interradiculară sau cu lizele osoase periapicale (în leziuni endo-parodontale).
Se poate aprecia global trabeculaţia osoasă, aspectul septului osos interdentar, relaţia lizelor mari, la dinţii în stadiu terminal cu formaţiuni anatomice importante din vecinătate,
Limitările ortopantomografiei: reduce structuri tridimensionale (oasele maxilare) la două dimensiuni. Acest dezavantaj este azi suplinit de posibilitatea vizualizării tridimensionale prin CBCT, valoros pentru aprecierea densităţii osoase (în unităţi Hounsfield), a arhitecturii spaţiale a defectelor verticale şi lizelor interradiculare în cazul molarilor.
Cuvinte cheie: explorări imagistice, parodontite avansate
Evaluarea nivelului citokinelor pro-inflamatorii în lichidul gingival al pacienților parodontopați cu hepatită cronică C
Asist. Dr. Dorin Gheorghe, Prof. Dr. Petra Şurlin, Şef lucr. Dora Popescu, Prof. Dr. Ion Rogoveanu
UMF Craiova
Măsurarea nivelului citokinelor pro-inflamatorii poate fi un indicator util al evaluării activităţii şi a tiparului de evoluţie al bolii parodontale. Aceşti markeri de inflamaţie pot fi însă influenţaţi şi de către alte boli sistemice coexistente, precum hepatita cronica C. Obiectivul studiului a fost acela de a analiza impactul pe care hepatita cronica C l-ar putea avea asupra statusului inflamator local al pacienţilor parodontopaţi cu hepatită cronică, prin măsurarea nivelului de interleukină-1alfa şi interleukină-1beta din probele de lichid gingival. După realizarea examinării parodontale şi evaluarea anumitor parametri clinici parodontali, au fost prelevate probe de lichid gingival de la toţi pacienţii participanţi şi supuse analizei imunologice de detecţie a citokinelor ţintă. Nivelul citokinelor analizate a fost semnificativ mai crescut în probele pacienţilor parodontopaţi cu hepatită cronică C, decât în acelea ale pacienţilor parodontopaţi fără boli sistemice (de 1,8 ori mai ridicat pentru interleukina-1alfa şi de 2,1 mai ridicat pentru interleukina-1beta). Pacienţii parodontopaţi cu hepatită cronică C au prezentat un profil augmentat al citokinelor ţintă, sugerând un posibil impact pe care inflamaţia hepatică cronică l-ar putea avea asupra statusului inflamator local al bolii parodontale şi asupra evoluţiei acesteia.
Cuvinte cheie: citokine, lichid gingival, boală parodontală, hepatită cronică C
Importanța modificărilor de pH salivar în managementul etiopatogenic al bolii parodontale
Asist. Dr. Ioana Rudnic, Dr. Cerasela Dorina Șincar, Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Dr. Lucian Ștefan Burlea, Asist. Dr. Diana Cristala Kappenberg-Nițescu, Dr. Laura Elisabeta Checheriță, Dr. Mihaela Cărăușu, Conf. Dr. Sorina Mihaela Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Introducere. Valoarea clinică a salivei continuă să crească fără îndoială în zilele noastre deoarece servește ca o sursă de informație ușor de procurat, colectarea fiind realizată printr-o tehnică neinvazivă. Reflectând starea sănătății în organism, probele salivare pot fi analizate pentru: nivelurile de lichide tisulare, starea emoțională, starea hormonală, starea imunologică, starea neurologică și influențele nutriționale / metabolice.
Scopul studiului. Scopul principal al studiului a fost de a elabora o legătură directă între testarea salivei și rezultatele testelor care devin instrumente de diagnostic foarte utile, comunicând în timp util și precis statusul oral al pacientului.
Materiale și metode. Au fost incluse în studiu 24 de persoane. Lotul a cuprins persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani. Grupul A a fost alcătuit din 8 pacienți cu gingie clinic sănătoasă, Grupul B din 8 pacienți cu gingivită cronică și grupul C cu 8 persoane care au prezentat parodontită cronică. S-a folosit kit-ul “Saliva-check Buffer” produs de către compania GC America pentru examinarea salivei care este utilizat pentru educarea pacienților, asistarea în planificarea tratamentului preventiv și selectarea corespunzătoare a materialelor dentare pentru a conștientiza pacientul asupra statusului odontal și pentru a-i iniția modificări în igiena sa orală.
Rezultate. pH-ul mediu pentru populația cu gingie clinic sănătoasă a fost de 7,17 ± 0,022, pH-ul mediu al grupului cu gingivită cronică generalizată a fost de 7,1 ± 0,21, iar pH-ul mediu al celor care au parodontită cronică generalizată a fost de 6,32 ± 0,35.
Concluzii. Cu ajutorul testelor de laborator se poate cuantifica pH-ul oral al pacienților care are un răsunet clinic important în elaborarea conduitei terapeutice. Rolul multifuncțional al componentelor salivare continuă să reprezinte un domeniu foarte concentrat al cercetării stomatologice.
Cuvinte cheie: pH salivar, boală parodontală
Nivelele de cortizol salivar la pacienții cu depresie și boală parodontală: Trecere în revistă
Asist. Dr. Bogdan-Constantin Vasiliu, Asist. Dr. Alexandra Cornelia Teodorescu, Asist. Dr. Diana-Cristala Kappenberg Nițescu, Asist. Dr. Maria Alexandra Mârțu, Asist. Dr. Ioana-Andreea Sioustis, Asist. Dr. Ioana Rudnic, Şef lucr. Dr. Ionuț Luchian, Şef lucr. Dr. Liliana Păsărin, Asist. Dr. Silvia Mârțu, Conf. Dr. Sorina Mihaela Solomon
UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi
Introducere și scop. Boala parodontală este o boală inflamatorie care afectează țesuturile moi și tari care susțin dinții.
Relația dintre bolile parodontale și nivelele de cortizol salivar a fost de mare interes în ultimii ani.
Scopul studiului a fost o analiză sistematică din literatură pe baza anumitor dovezi, în încercarea de a determina dacă nivelele de cortizol salivar sunt diferite la pacienți cu depresie și boală parodontală sau la pacienții cu depresie și fără boală parodontală.
Materiale și metode. Strategia de căutare. În această analiză au fost stabilite două etape de căutare. În prima etapă a fost făcută o căutare în baza de date Medline-PubMed, pentru a găsi articole în care a fost studiată relația dintre boala parodontală și depresie, cu accent pe nivelele de cortizol salivar.
În a doua etapă am căutat în bazele de date Medline-PubMed, Cochrane, Embase și Scopus folosind următorii termeni: boală parodontală ȘI depresie și nivelele de cortizol salivar.
Căutarea a cuprins articole din ultimii 6 ani (2014-2020) și a fost restrânsă la articole publicate în limba engleză.
Concluzii. Rezultatele studiilor observaționale sugerează că pacienții cu boală parodontală agresivă au un nivel mai mare de cortizol salivar decât pacienții sănătoși sau cu boală parodontală cronică.
Cuvinte cheie: boală parodontală, cortizol salivar
Comunicarea cu pacientul în timpuri în continuă schimbare
Prof. Albert Waning
3M ESPE
Societatea noastră se schimbă rapid; știri care se reînnoiesc la fiecare 24 de ore, informații la îndemâna noastră prin mobil și aprecieri instantanee (sau nu) pe social media. Actuala criză COVID a accelerat acest lucru și adaugă îngrijorări speciale cu privire la vizitarea unui cabinet stomatologic. Pacienții au devenit clienți și trebuie să ne adaptăm; cum îi abordăm acum pentru a discuta opțiunile de tratament? Științele sociale ne pot ajuta: cum și cât de repede judecăm oamenii care ne plac și care nu? Exemplu practic; dacă vorbiți cu pacienții înainte sau în timpul tratamentului, faceți asta cu sau fără mască? În sala de tratament sau afară? Vom discuta multe dintre aceste aspecte și le vom pune în perspectivă pentru a ajuta pacienții să agreeze planuri de tratament făcute în mod responsabil.
Cuvinte cheie: COVID, îngrijire dentară, comunicarea cu pacientul, 3M
2018 EFP/AAP Workshop în Parodontologie: Aplicații în Practica Curentă
Dr. Irina Florentina Drăgan
Tufts University
La finalul acestei conferinţe, participanţii vor fi capabili să identifice cazurile clinice relevante pentru fiecare din cele 4 categorii ale noii clasificări EFP/AAP. Diagnosticul va fi completat prin executarea conformă a planului de tratament.
Cuvinte cheie: terminologie, cazuri clinice, practica curentă
Tratamentul endodontic chirurgical, posibilități și limite
Dr. Sergiu Gabriel Nicola
Practică privată, Bucureşti
Vom aborda diferite aspecte ale tratamentului endodontic chirurgical, rezecţii, extracţii cu replantare, transplantare, alegerea inciziilor, suturi, etc.
Cuvinte cheie: endodontic, chirurgie, extracţie, transplantare, replantare
Viorile sunt de 3 feluri: de fabrică, de atelier și de maestru – Protetica mobilă, povestea veche ce sperie lumea?
Dr. Octavian Jecherean
Medlife Genesys, Arad
Precis că vă puneţi întrebarea: se mai pot spune ceva noutăţi utilizabile despre proteza totală ? – ramura care are o stereotipie monotonă în succesiunea fazelor şi a etapelor de execuţie. – ramura stomatologică ce are cea mai mare bibliografie şi literatură de specialitate.
Voi veni azi cu câteva noutăţi dpdv ocluzal în montările dinţilor artificiali, în tehnica de amprentare a câmpului protetic şi în confecţionarea protezelor totale.
Azi in era implantelor, mai are rost să ne ocupăm de restaurarea edentaţiei totale cu proteze totale?.
Daca ne punem întrebări, să mai punem una: de ce ne întâlnim cu atâtea proteze îngrozitor de greşit confecţionate?
Cuvinte cheie: proteza totală, succesul tratamentului, edentaţia totală, scheme ocluzale