Aspecte clinico-psihologice ale reabilitării grupului de dinți frontali superiori

Pag.: 52-74

Vitalie Gribenco (1), Dan Zagnat (2), Vasile Zagnat (3), Andrei Fachira (1), Boris Golovin (3), Valeriu Fala (4), Valeriu Burlacu (5)

(1)Asist. Univ., USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova (2)Absolvent . USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova (3) Conf. Univ.Dr., USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova (4)Prof. Univ. Dr. Hab., USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova (5)Prof. Univ.Dr., USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova

Rezumat

Dizarmoniile compozițiilor dento-gingivale, urma bolii parodontale, edentațiilor parțiale, anomaliilor de formă și poziție a dinților frontali, modifică la rândul lor design-ul zâmbetului. Problemele existente în literatura de domeniu cu referire la particularitățile de evaluare și analiză a compozițiilor dento-gingivale la un zâmbet larg extins și existența unei ocluzii habituale de conveniență, au generat diverse controverse în aprecierea rezultatelor tratamentelor realizate.

Scopul studiului a fost studierea particularităților tabloului clinic al dizarmoniilor compozițiilor dento-gingivale frontale superioare cu planificarea și aplicarea tratamentelor cu obiective terapeutice bioestetice.

Analiza și sinteza literaturii de domeniu ne-a permis să sistematizăm metodologia de evaluare și analiză a componentelor dento-gingivale ale zâmbetului conform unor criterii dentare, gingivale și dentogenice.

La rând cu aceasta, subiecții au fost investigați prin metode imagistice și de analiză cromatică convenționale.

Subiecții incluși în lotul de studiu au prezentat dizarmonii ocluzale cronice (ocluzie habituală de conveniență) care au necesitat remediere prin echilibrare ocluzală în ocluzie de intercuspidare maximă, cu conservarea rapoartelor intermaxilare.

Evaluarea prin cuantificarea parametrilor estetici dento-gingivali s-a materializat prin schema-ghid elaborată de noi, prin prisma principiilor estetice din stomatologie.

În concluzie, în procesul de planificare etapizată a secvențelor de tratament cosmetic s-a realizat distincția și compromisul cuantificării parametrilor estetici și conservarea parametrilor ocluzali.

Implicațiile clinice, conform metodologiei de evaluare, analiză și tratament cosmetic, vin în susținerea opiniei de remediere a ocluziei habituale de conveniență existente în ocluzie de intercuspidare maximă și a cosmetizării compozițiilor dento-gingivale.

Cuvinte cheie: reabilitări dentare, compoziție dento-gingivală.

Introducere. Interpretarea din perspectiva psihologică a personalității la nivel de compoziție dentară

Zonele faciale (cerebrală, emoțională, instinctivă), conform interpretărilor de ordin morfopsihologic, exprimă inteligența, activitatea socială, intensitatea vieții fizice, personalitatea individului și influențează interacțiunea comportamentală cu lumea înconjurătoare. [10]

Cavitatea bucală, iar în mod deosebit segmentul dentar anterior, se regăsește în zona instinctivă, consecvent atrăgând instantaneu atenția privitorului. Respectiv, zâmbetul, cu abilitatea sa de a reda un spectru larg de emoții, deseori poate determina cât de bine o persoană funcționează în societate. [8, 9, 10] Goldstein, considerat pe larg fondatorul cosmeticii stomatologice moderne, afirmă că un zâmbet frumos poate deschide noi uși, doborî bariere și schimba modul de a privi viața. [6] Frush și Fisher afirmă că un zâmbet frumos nu este neapărat unul care să ne aducă faimă universală și venit, dar un zâmbet expresiv și armonios care ne completează personalitatea și ne păstrează demnitatea. [3]

Într-un articol publicat în 1884 în revista Dental Cosmos, White R.H. afirma că medicul dentist trebuie să coreleze aspectul dinților cu conturul feței, vârsta și temperamentul pacientului, aplicând această teorie pentru a sistematiza formele temperamentale ale dinților regiunii antero-superioare într-o serie de „seturi nominale”. În acest sens, White a folosit teoria temperamentală a lui Hippocrate, conform căreia indivizii se încadrează în 4 tipuri temperamentale care au la bază raportul umorilor:

  • Sangvinic
  • Coleric
  • Limfatic
  • Flegmatic. [12]

La mijlocul anilor 1950, într-o serie de 6 articole publicate în The Journal of Prosthetic Dentistry, John P. Frush și Roland D. Fisher prezintă bazele conceptului dentogenic în restaurările estetice. Explicând semnificația termenului, aceștia afirmă că sufixul „-genic” are același rol ca și în cuvântul „fotogenic”. Consecvent, noțiunea de „dentogenic” descrie o restaurare „eminamente potrivită” în faptul că aceasta sporește farmecul, caracterul, demnitatea și frumusețea pacientului printr-un „zâmbet expresiv”. În conceptul dentogenic, zâmbetul este trăsătura obiectivă primară a personalității, a cărui expresivitate va contribui la o personalitate subiectivă agreabilă a pacientului. Autorii aduc argumentul pertinent că, indiferent dacă aspectul fizic al pacientului este faima și aducătorul de venit al acestuia sau nu, natura ne înzestrează cu ceva mult mai important- demnitatea și satisfacția de a fi un individ cu personalitate proprie. Nici pacientul, nici medicul nu doresc să omită această individualitate în centrul obiectiv primar al personalității- zâmbetul, de unde și apare necesitatea interpretării corecte, menținerii și potențării acestuia. [1, 2, 3, 4, 5]

În această ordine de idei, Frush și Fisher descriu conceptul dentogenic ca interpretarea inseparabilă a trei factori vitali- sex, personalitate și vârstă (SPV, engl. Sex, Personality, Age- SPA). În contextul factorului SPV, personalitatea ocupă rolul central, dictând forma fundamentală a dintelui, fiind apoi ajustată la sex și personalitate. [3, 5]

Teoria dentogenică pornește de la ipoteza existenței unui spectru al personalității care cuprinde caracteristicile:

  • viguros- dur, agresiv, angulat, muscular și primitiv
  • moderat-agreabil- robust, sănătos și cu aspect inteligent
  • delicat- fragil, plăpând, rotunjit [3, 5]

Frush și Fisher consideră că 15% din populație se încadrează în tipul viguros, 5% în tipul delicat, restul 80% găsindu-se la mijloc. Anume datorită distribuției majoritarare în interiorul spectrului și nu la extremități ne permite să avem o variabilitate atât de mare a personalității la nivelul zonei expresive.  Dale extinde acest spectru, incluzând ambele sexe și completând segmentul de mijloc:

  • foarte viguros
  • moderat viguros
  • puțin viguros
  • activ feminin
  • moderat feminin
  • delicat feminin [3, 5, 12]

Aspect masculin:

  • dinții au dimensiuni mai mari
  • lățimea este mai mare
  • formă cuboidală
  • marginile incizale (în special la incisivii laterali) și colțurile sunt mai ascuțite, angulate
  • ambrazuri dento-gingivale mici [1, 5]

Aspect feminin:

  • dinții au dimensiuni mai mici
  • mai înguști
  • formă rotunjită
  • marginile incizale (în special la incisivii laterali) și colțurile mai rotunjite
  • ambrazuri mai pronunțate [1, 5]

Aspect viguros:

  • aspect dur
  • dinții au marginile și muchiile mai angulate
  • coroana unui incisiv central se află în poziție de prodenție față de cea a omologului
  • treimea cervicală a unui incisiv central este situată mai vestibular față de cea a omologului
  • ambii incisivi centrali sunt rotiți astfel încât suprafețele distale proemină în anterior
  • incisivii laterali sunt rotiți cu fața vestibulară anterior
  • caninii rotiți în așa fel încât zâmbetul relevă 2/3 din suprafața lor vestibulară [2, 3, 5]

Aspect delicat:

  • dinții au marginile și colțurile rotunjite
  • incisivii centrali se suprapun ușor
  • unul din incisivii centrali superiori are treimea cervicală situată mai vestibular sau oral față de cea a omologului, dar marginile incizale rămân pe aceeași linie
  • incisivii laterali rotați cu fața mezială în anterior
  • caninii rotiți în așa fel încât zâmbetul relevă 1/3 din suprafața lor vestibulară [2, 3, 5]

Aspect tânăr:

  • prezența mameloanelor la marginea incizală a incisivilor
  • marginile incizale sunt transparente și au o nuanță albăstruie
  • incisivul central vădit mai lung decât incisivul lateral
  • culoarea dinților se caracterizează prin saturație mai mică
  • caninii au vârful ascuțit
  • gingia se inseră mai incizal, respectiv dinții tineri având aspect mai scurt [3, 4, 5]

Aspect bătrân:

  • Marginile incizale abraziate
  • Cu vârsta, marginea incizală a incisivului central se apropie de cea a incisivului lateral
  • Culoarea caracterizată prin saturație sporită
  • Vârful caninilor abraziat
  • Semne de recesiune gingivală cu alungirea coroanei [3, 4, 5]
Figura 1. Ilustrarea schematică a factorului SPA,
propus de Frush și Fisher [10]

Rufenacht actualizează conceptul dentogenic și factorul SVP, propunând în schimb factorul SAP (tip sexual, agresivitate și personalitate).  Acesta a omis factorul „vârstă”, argumentând că procesele de uzare, de la nivelul țesuturilor dure dentare nu sunt doar o expresie a îmbătrânirii, fiind adesea întâlnite la diverse categorii de vârstă ca expresia unor disfuncții ale aparatului dento-maxilar. Ba mai mult, acesta critică tendința rigidă de a ajusta morfologia dentară la vârstă, afirmând că practicienii ignoră tendința socială modernă de a-și păstra aspectul tânăr cât mai mult timp. Rufenacht continuă prin a afirma că dorința de a părea mai tânăr este factorul principal în aspirația către frumusețe. Astfel, acesta consideră că lungimea coronară nu trebuie corelată cu vârsta, aceasta rămânând constantă pe tot parcursul vieții. În continuare, factorul „sex” a fost înlocuit cu „tip sexual”, pentru a sublinia absența unor diferențe morfologice evidente legate de sex. [10, 12] Această schimbare este sprijinită de un studiu realizat de Hottel T.L., care a conclus că subiecții nu sunt în stare să determine cu acuratețe sexul persoanei după proteza din fotografie. Ba mai mult, raportul cotelor (odds ratio) arată că probabilitatea de a percepe o compoziție drept feminină a fost de 1.32 ori mai mare. [11]

Rufenacht consideră că incisivul central superior este „cel mai important element al compoziției dentare în reliefarea personalității individului”. Acesta reprezintă partea concretă a personalității (energie, magnetism, apatie, supunere, etc.). Incisivii laterali întrunesc elementele abstracte ale personalității (elemente artistice, emoționale sau intelectuale. [10, 12]

Figura 2. Ilustrarea schematică a factorului SAP, actualizat de Rufenacht [10]

Încorporarea rațională a unor factori ce descriu personalitatea pacientului la nivelul compoziției dentare, cunoscută ca morfopsihologie, poate apropia medicul practician de obținerea succesului terapeutic, stimulând o serie de reacții psihologice favorabile la percepția propriei imagini, susținută de „demnitatea de a fi un individ unic”.

Material și metodă

Au fost examinați și selectați 8 subiecți (3 bărbați și 5 femei), cu vârsta cuprinsă între 28 și 62 de ani, care au prezentat semne și/sau simptome caracteristice dizarmoniei estetice a compozițiilor dento-gingivale din zona frontală a arcadelor dentare superioare, urma bolii parodontale, edentațiilor parțiale, anomaliilor dentare.

Studiul s-a realizat în cadrul bazelor clinice ale catedrelor de stomatologie terapeutică și stomatologie ortopedică „Ilarion Postolachi” din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova.

Particularitățile tabloului clinic în cadrul cercetării de tipul „studiu de caz” au fost descrise în baza evaluării și analizei componentelor dento-faciale, dentare și gingivale ale zâmbetului, prin prisma principiilor estetice elucidate în literatura de domeniu și a unor aspecte morfofiziologice ce au caracterizat personalitatea, vârsta și sexul subiecților incluși în studiu.

Menționăm că aceste particularități au servit în același timp și criterii de includere în studiul realizat.

Respectiv, aceste criterii au fost sistematizate în criterii caracteristice compoziției dento-faciale, criterii caracteristice compoziției dento-gingivale și criterii dentogenice.

Criteriile compoziției dento-faciale au inclus: înălțimea buzei superioare; gradul de vizibilitate al dinților frontali superiori; simetria zâmbetului; alinierea dinților după reperele estetice ale formei arcadelor dentare și poziției buzelor.

Criteriile dentare ale compoziției dento-gingivale au inclus: forma, conturul, textura, poziția, orientarea axială a dinților, respectiv și culoarea dinților.

Criteriile gingivale ale compoziției dento-gingivale au inclus: ambrazura incizală și cervico-papilară, zenitul gingival, linia estetică gingivală și unele aspecte clinice ale gingiei (contur, culoare).

Criteriile dentogenice de vârstă, sex și personalitate ce au caracterizat compozițiile dentare au inclus: raționamente sintetizate de noi din conceptul SPV (sex, vârstă, personalitate, engl. SPA) propus de Frush și Fisher, spectrul personalității propus de Dale, reactualizarea conceptului SPV după Rufenacht.

 În acest context, criteriile dentogenice au fost evaluate și redate prin corelare cu forma, poziția și conturul dinților din cadrul compozițiilor dentare în dependență de perceperea individuală a expresiei zâmbetului și doleanțelor subiecților.

Ajustarea și tatonarea neconformităților ca procedeu s-a realizat prin tehnici de wax-up și mock-up cu analiza ulterioară a design-ului compozițiilor dentare pentru a facilita obiectivizarea.

Evaluarea clinică a ocluziei dentare s-a bazat pe determinarea și analiza pozițiilor de relație centrică și de intercuspidare maximă, respectiv cu încadrarea în „modelul ocluzal” în conformitate cu prevederile conceptelor ocluzale statice și dinamic  descrise în literatura de domeniu.

Datele obținute au fost analizate în conformitate cu criteriile sintetice ale ocluziei funcționale cu planificarea și realizarea ulterioară a terapiei ocluzale „per caz clinic”.

Pentru a stabili detaliile de percepere subiectivă a unor aspecte individuale estetice, în cadrul culegerii datelor anamnestice prin metoda discuției medicale, am formulat seturi de întrebări care au vizat autoevaluarea design-ului zâmbetului.

O particularitate a examinării clinice a fost constituită din înregistrarea datelor cu caracter estetic dento-facial și dento-gingival în fișele de examinare stomatologică.

Bunăstarea psihologică a subiecților încadrați în studiu s-a evaluat până și după tratament în conformitate cu chestionarul OMS-5.

Prin prisma principiilor estetice a proporției, simetriei, dominanței, forțelor coezive și segregative, ne-am propus evaluarea prin cuantificarea dimensiunilor contururilor dinților din cadrul compozițiilor dentare frontale superioare cu scop de stabilire a „zonelor estetice critice”, care vor influența percepția vizuală armonioasă a elementelor compoziționale și selectarea procedeelor terapeutice eficiente de cosmetizare.

În acest context, examenul radiologic s-a realizat prin metoda ortopantomografiei (OPT), utilizând aparatul KaVo ORTHOPANTOMOGRAPH™ OP3D Pro, aplicând setările programului Nr. 5 și soft-ul pentru măsurători- CliniView Lite, versiunea 3.1.1 din dotare.

În baza principiilor radioopacității și radiotransparenței caracteristice țesuturilor dure dentare (smalț, dentină) au fost delimitate pe imaginile radiografice zonele interproximale (mezio-distale) ale componentelor compozițiilor dentare, la fel s-au trasat reperele estetice de referință prin linii continue și întrerupte (linia mediană; conturul bidimensional al feței vestibulare reale; conturul bidimensional al feței vestibulare aparente; liniile incizale; liniile cervicale ale ambrazurilor cervico-papilare). Desenul schematic, definit de către noi „schema-ghid” s-a realizat prin intermediul Adobe Photoshop CC 2021, versiunea 22.3.1.

Figura 3. Exemplificarea schemei-ghid
A – dimensiunile feței vestibulare reale, B – conturul feței vestibulare reale, C– smalțul interproximal și „reperul 0”, D – ariile de tranziție, E – conturul feței aparente

Evaluarea și analiza cuantificării proporțiilor conturului elementelor compozițiilor dentare frontale superioare s-a realizat pentru „dintele-cheie” (incisivul central superior), aplicând proporția ideală lățime/lungime de 4:5 (0.8:1) cu admiterea variației de ±0.2 și utilizarea „numărului de aur” (formula-ghid 1.6:1:0.6) a lățimii elementelor compoziționale după Lombardi, reiterat de Rufenacht.

Acest fapt a permis identificarea „zonelor critice estetice” ale compoziției dentare utilizând metoda imagistică descrisă anterior.

Menționăm că unii autori susțin ideea că această metodă este susceptibilă erorii (grosimea smalțului interproximal), dar este accesibilă ca „screening” la etapele inițiale ale procesului de diagnosticare estetică.

După părerea noastră, dacă e să comparăm susceptibilitatea erorii în determinarea limitelor smalțului interproximal cu admiterea variației de ± 0.2 a formulelor ghid de stabilire a armoniei proporțiilor, acest fapt nu va afecta semnificativ acuratețea procedeelor de cosmetizare.

În viziunea noastră, principalul avantaj al acestui procedeu de evaluare și analiză a proporțiilor conturului bidimensional al elementelor compozițiilor dentare frontale superioare este în stabilirea „reperului 0” în cadrul procesului de cuantificare și anume demarcarea limitelor interproximale mezio-distale.

Nu este exclusă și completarea procesului de diagnosticare prin metode de imagistică computerizată cu utilizarea software-urilor specializate.

Însăși identificarea „zonelor critice estetice” a conturului elementelor compozițiilor dentare frontale superioare prin metode paraclinice uzuale cu respectarea criteriilor tehnice standardizate, face posibilă demarcarea limitelor „fețelor aparente” și aplicarea procedeelor cosmetice de creare a „iluziei de profunzime”, ca a treia dimensiune a realului.

Aceasta creează premise în stomatologia estetică pentru simularea umbrelor prin manipularea culorilor, dispunerea și reconturarea dinților.

Pentru reproducerea caracteristicelor individuale a culorii dinților (gradul de saturație, luminozitate, transluciditate, opalescență, etc.) s-a parcurs la două etape de analiză cromatică prin metoda clasică de analiză a culorii (analiza cromatică grosieră; analiza cromatică de finețe).

Această metodă s-a bazat pe o analiză vizuală comparativă între culoarea probelor standardizate și cea a dintelui, utilizând cheile de culori Vitapan Classical pentru restaurările polimerice și Vitapan Lumin Vacuum pentru stabilirea culorii restaurării ceramice.

Respectiv, am stabilit nuanțele de bază ale culorii dinților cu gradele de saturație și luminozitate în conformitate cu condițiile bine determinate descrise în literatura de domeniu (zece reguli de bază). Pentru a obține performanțe estetice, după etapa de determinare a culorii dinților s-a realizat și analizat „harta cromatică” din compozițiile dentare schițate manual.

Figura 4. Exemple de hărți cromatice. Stânga- realizată manual; dreapta- digitală [13]

După determinarea culorii de bază și analiza „hărții cromatice”, s-au realizat fotografii în incidențe diferite pentru a evidenția caracteristicile dinților din cadrul compozițiilor prin metoda fotografiei digitale. În acest sens am utilizat camera digitală de înaltă rezoluție Nikon D3200, echipată cu obiectivul AF-S NIKKOR 50mm f/1.8G.

În acest context au fost îndeplinite anumite cerințe tehnice de bază descrise în literatura de domeniu pentru a avea o imagine clară asupra statusului estetic al subiecților (poziționarea; eliminarea umidității; fundalul; evitarea înclinării, etc.).

În situațiile clinice unde a fost dificil de determinat culoarea dinților prin metoda clasică, s-a completat cu metoda digitală utilizând camera digitală.

Studiul modelelor de diagnostic s-a realizat separat, în poziție de intercuspidare maximă și relație centrică, analiza mișcărilor limită a modelelor montate în articulatorul reglabil Reference.

La necesitate, am realizat biometria dimensiunilor dinților, poziției în cadrul compozițiilor dentare și apoi am analizat rezultatele evaluării în conformitate cu prevederile principiilor estetice din stomatologie.

Procesul de cuantificare estetică s-a realizat în corelație cu parametrii ocluzali (overbite; overjet; adâncimea curbei Spee; direcția și nivelul planului de ocluzie, etc.).

Obiectivele terapeutice estetice stabilite în urma evaluării și analizei clinice și paraclinice au stat la baza planificării și selectării metodelor restaurative de tratament (directe; indirecte; mixte) ale compozițiilor dentare frontale superioare.

Rezultate și discuții

Subiecții incluși în lotul de studiu au prezentat semne și/sau simptome caracteristice dizarmoniei estetice a compozițiilor dento-gingivale frontale superioare, urma bolii parodontale, edentațiilor parțiale, anomaliilor dentare.

Rezultatele evaluării și analizei componentelor dento-faciale ale zâmbetului au permis aprecierea calificativelor descriptive de atractiv / neatractiv; plăcut / neplăcut.  Gradul de vizibilitate al dinților a fost apreciat individual în dependență de înălțimea gingivo-incizală a dinților frontali superiori, înălțimea buzei superioare și toleranța vizuală a subiecților. (vezi fig. 5)

Figura 5. Compoziția dento-facială pre-tratament în poziție de repaus

Concomitent, urma evaluării și analizei clinice a parametrilor ocluzali, s-a stabilit diagnosticul de „point centric” sau „freedom in centric”. Aceasta a permis selectarea individuală la subiecți a pozițiilor de referință (relație centrică, ocluzia habituală, poziția de intercuspidare maximă) care au și servit ulterior și ca poziții terapeutice în reconstrucțiile/restaurările ocluzale.

Noi am selectat situațiile clinice care au prezentat poziții terapeutice ale ocluziei habituale sau de intercuspidare maximă la o dimensiune verticală de ocluzie optimă, cu overjet și overbite stabili, au fost conservate rapoartele interarcadice cu remedieri ocluzale minim invazive. Algoritmul terapeutic de remediere ocluzală a constat în: eliminarea contactelor ocluzale premature în relație centrică- ocluzie habituală; echivalarea statică prin tehnici de șlefuire selectivă a contactelor ocluzale conform schemei (ocluzie habituală = ocluzie de intercuspidare maximă); eliminarea interferențelor ocluzale respectând prevederile conceptului global de ocluzie cu protecție reciprocă.

Menționăm că la baza remedierilor ocluzale minim invazive prin tehnici de reechilibrare ocluzală a stat „regula  treimilor”, prin marcarea contactelor ocluzale cu hârtie de articulație de două culori.

S-a luat obligatoriu atitudine de starea de sănătate a sistemului stomatognat și îndeosebi de articulația temporo-mandibulară și mușchii masticatori. În acest context, lipsa deranjamentelor și a jenei musculo-articulare retrospectiv de mult timp, lipsa dereglărilor la examenul clinic obiectiv, chiar și la prezența dizarmoniilor ocluzale cronice, a confirmat selectarea acestui algoritm terapeutic de remodelare ocluzală.

Consensul terapeutic de conservare a parametrilor ocluzali (overjet/overbite) la poziția terapeutică selectată și a parametrilor estetici dento-faciali de înălțime gingivo-incizală a dinților frontali superiori; gradul lor de vizibilitate raportat la înălțimea buzei superioare a fost prima etapă indispensabilă în cadrul procesului de diagnosticare și remediere ocluzală. Menționăm că datele au fost consemnate în fișele de examinare cu acordul subiecților, care și a fost un prim criteriu important de constatare a toleranței vizuale individuale a  perceperii compozițiilor dento-faciale.

Rezultatele evaluării și analizei clinice a componentelor dento-gingivale ale zâmbetului au permis identificarea „zonelor critice estetice” la nivel de elemente compoziționale urma modificării poziției dinților, parametrilor conturului dento-gingival (lățimea/înălțimea dentară; spațiul cervico-papilar). (vezi fig. 6)

Figura 6. Compoziția dento-gingivală frontală superioară pre-tratament

Concomitent au fost evaluate și analizate criteriile dentogenice de vârstă, sex și personalitate ale compoziților dentare frontale superioare, conform raționamentului propus de noi, în dependență de perceperea individuală a „expresiei zâmbetului”. Inițial pe fotografiile și modelele de diagnostic ale subiecților au fost identificate neconformitățile de contur, formă și poziție ale dinților din cadrul compozițiilor dentare. Aceste date au fost analizate în context cu vârsta, sexul și tipul de personalitate, fiind consemnate în fișele de evidență conform raționamentului propus și au constituit următorul criteriu în constatarea toleranței vizuale individuale a compozițiilor dentare.

Pentru a facilita procesul de „cuantificare a parametrilor estetici” ai compozițiilor dentare, s-a apelat la tehnici imagistice convenționale din considerente de accesibilitate și simplitate a diagnosticării și evidențierii „zonelor critice estetice”, dar și planificarea inițială de rutină a secvențelor de cosmetizare.

Figura 7. Schema-ghid individuală. A – fața vestibulară reală; B – fața vestibulară aparentă; C – dimensiunile feței vestibulare; D – axul dinților; E – linia mediană interincisivală; F – ariile de tranziție

Pentru obiectivizarea și vizualizarea celor expuse anterior, s-a apelat la tehnicile de wax-up și mock-up.

Figura 8. Vizualizarea efectului optic al reconturării dinților prezenți și modelării dintelui absent prin tehnica wax-up

Modificarea design-ului compozițiilor dento-gingivale prin eliminarea neconformităților și/sau perceperea vizuală estetică iluzorie a „zonelor estetice critice” de contur al elementelor compoziționale au fost vizualizate împreună cu subiecții prin acceptare sau neacceptare, ce a servit ca următorul pas al constatării toleranței vizuale individuale.

Concomitent s-a evaluat, prin vizualizarea împreună cu subiecții, forma și aranjamentul elementelor compoziționale cu scop de accentuare a expresivității design-ului zâmbetului. Pentru fiecare subiect în parte s-a realizat schematic o hartă cromatică a „compoziției dentare”

Figura 9. Harta cromatică unde au fost stabilite caracteristicile individuale ale culorii dinților (gradul de saturație,
luminozitate, transluciditate, opalescență a nuanțelor culorii).

Figura 10. Compoziția dento-gingivală la finele tratamentului

Dar cel mai important pas a fost demarcarea ariilor de tranziție în „zonele estetice critice” cu nominalizarea nuanțelor finale ale culorii la nivel de „fețe aparente” și „arii de tranziție” în baza conceptelor de „opacitate” și „transluciditate”.

Aceste schematizări au servit ca referințe și ghid de cosmetizare la etapele de realizare a tratamentelor restaurative la nivel de arcade dentare superioare.

Prin procedee terapeutice complexe de echilibrare ocluzală, reconturare a elementelor compoziționale și stratificare ghidată în cadrul restaurărilor dentare, pot fi rezolvate concomitent obiective curative ocluzale și estetice.

Cosmetizarea compozițiilor dentare cu aplicarea de artificii iluzorii sporește gradul de toleranță a percepției vizuale estetice.

Concluzii:

1.         În urma analizei și sintezei datelor literaturii, am sistematizat criteriile de evaluare și analiză a zâmbetului în: criteriile compoziției dento-faciale; compoziției dento-gingivale și celei dentogenice.

2.         În urma aplicării procedeului de evaluare și analiză propus, au fost identificate „zonele critice estetice” de percepere estetică în cadrul compozițiilor dento-faciale și dento-gingivale.

3.         În procesul de planificare etapizată a secvențelor bioestetice, s-a realizat distincția și compromisul cuantificării parametrilor estetici și ocluzali.

Bibliografie:

  1. Frush JP, Fisher RD. How dentogenic restorations interpret the sex factor. J Prosthet Dent 1956, nr. 6, pp. 160-172
  2. Frush JP, Fisher RD. How dentogenics interprets the personality factor. J Prosthet Dent 1956, nr. 6, pp. 441-449
  3. Frush JP, Fisher RD. Introduction to dentogenic restorations. J Prosthet Dent. 1955, nr. 5, pp. 586- 595
  4. Frush JP, Fisher RD. The age factor in dentogenics. J Prosthet Dent. 1957, nr. 7, pp. 5-13
  5. Frush JP, Fisher RD. The dynesthetic interpretation of the dentogenic concept. J Prosthet Dent 1958;8:558-581 p
  6. Goldstein R. Esthetics in dentistry. Vol.1,2. 3rd edn. John Wiley & Sons, Inc, Hoboken, 2018, 1489 p.
  7. Gribenco Vitalie, Zagnat Dan, Fachira Andrei, Golovin Boris, Zagnat Vasile. Particularitățile terapeutice de cosmetizare a grupului de dinți frontali. Revista Română de Medicină Dentară. 2020, nr.2, pp. 172-183.
  8. Lombardi RE. The principles of visual perception and their clinical application to denture esthetics. J Prosthet Dent 1973;29:358–82 p.
  9. Mohan Bhuvaneswaran. Principles of smile design. J Conserv Dent. 2010, nr. 13(4), pp. 225–232. doi: 10.4103/0972-0707.73387
  10. Rufenacht C.R. Fundamentals of esthetics. Chicago: Quintessence; 1990, 348 p
  11. Timothy L. Hottel et al. The SPA Factor or Not? Distinguishing Sex on the Basis of Stereotyped Tooth Characteristics. Compendium of Continuing Education in Dentistry. 2016, nr. 37(6)
  12. Vâlceanu Anca. Estetica în medicina dentară. Ed. Brumar, 2004, 303 p.
  13. Vâlceanu Anca, Vârlan Constantin, Schiller Eleonora. Fiziologia și patologia cromaticii dentare. Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2006, 108 p.

Distribuiți acest articol:

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email
Share on print

S-ar putea să vă intereseze și:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?