Studiu privind erupția și afectarea prin carie a premolarilor la un lot de copii și adolescenți

Pag.: 127-146

Aneta Munteanu (1), Cristina Coruț, (2) Rodica Luca* (3), Ioana-Andreea Stanciu (1)

(1) șef lucr dr., UMF ”Carol Davila” București; <br> (2) dr, practică privată; <br> (3) prof univ dr., UMF ”Carol Davila” București <br> *Autor corespondent: Rodica Luca ; email: rodica.luca@umfcd.ro

Lucrare prezentată la Congresul al XXV-lea al UNAS, București, octombrie 2021 (comunicare orală)

Rezumat

Sunt puține studii care analizează erupția și afectarea premolarilor (PM) la copii și adolescenți. Material și metodă. Studiu retrospectiv transversal folosind fișele pacienților cu vârste între 9 și 17 ani examinați și tratați în Clinica de Pedodonție în perioada 2009-2020. S-a evaluat erupția PM în funcție de vârstă și sex și s-a analizat starea lor de sănătate odontală în funcție de vârstă, sex, topografie și gravitatea leziunilor. Rezultate. a) 262 de pacienți (134 băieți) (vârsta medie=13,13±2,48 ani); b) la vârsta de 9 ani, aproximativ 40% dintre pacienți aveau cel puțin un PM1 erupt și 7% – cel puțin un PM2; c) 39,31% dintre copii aveau carii pe cel puțin un PM (39,55% – băieți,  39,84% – fete; NS, p>0,05); d) procentul copiilor cu carii pe PM a crescut de la 12,5% la vârsta de 9 ani la 73,91 % la vârsta de 17 ani; e) indici de experiență carioasă: DMF-TPM=0,95, DMF-SPM=1,29. Concluzii. 1) La vârsta de 9 ani, aproximativ o treime dintre pacienți aveau prezenți pe arcadă cel puțin un PM1, iar aproximativ 7% cel puțin un PM2; 2) Prevalența cariei a fost crescută, în special la nivelul premolarilor superiori, existând carii simple localizate pe o singură suprafață încă de la vârsta de 9 ani; 3) Este necesară monitorizarea erupției premolarilor și depistarea celor cu cariovulnerabilitate, pentru instituirea în timp util a metodelor locale de prevenire a cariei.

Cuvinte-cheie: erupție, experiență carioasă, premolari, copii, adolescenți

Introducere

Premolarii (PM), prin erupția lor în zona de curbură a arcadei dentare, au rol atât în definitivarea unor relații ocluzale corecte, cât și în procesul de masticație [1].

De-a lungul anilor, numeroase studii au analizat cronologia și secvența erupției dinților permanenți în funcție de o serie de parametri, printre care sexul individului, etnia, localizarea geografică etc. și au subliniat că în segmentul canin-premolari există cele mai mari variații [2]. În plus, erupția premolarilor este influențată și de factori locali, de exemplu de patologia prin carie complicată a molarilor temporari, pierderea precoce a acestora de pe arcadă conducând la micșorarea spațiului, cu erupția succesorilor în malpoziții și cu favorizarea anomaliilor dento-maxilare cu înghesuire [3, 4].

În ceea ce privește afectarea prin carie a premolarilor, se știe că morfologia coronară a acestora cu șanțuri și fisuri ce favorizează retenția de placă, precum și imaturitatea smalțului în primii ani după erupție duc la o vulnerabilitate crescută la carie la copii și adolescenți [2]. De asemenea, cariile netratate de la nivelul molarilor temporari pot avea un impact negativ pe termen lung asupra succesorilor prin posibilitatea de apariție a defectelor de structură la nivelul premolarilor, zone cu risc crescut la atacul carios [3]. Cariile complicate de la nivelul premolarilor sunt urmate adesea de distrucția mare a țesuturilor dure dentare, cu posibilitatea apariției fracturii acestora și cu pierderea lor ulterioară de pe arcadă [5].

Având în vedere aceste aspecte, scopul prezentului studiu a fost de a analiza vârsta de erupție și patologia carioasă la nivelul premolarilor la un grup de copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani.

Material și metodă

Cercetarea a fost efectuată pe un lot de copii și adolescenți examinaţi și tratați în Clinica de Pedodonţie, Facultatea de Medicină Dentară UMF “Carol Davila”, București în perioada 2009-2020. Criteriile de includere au fost: pacienți de origine caucaziană, sănătoși clinic, non-sindromici, cu vârsta cuprinsă între 9 şi 17 ani.

S-a realizat un studiu retrospectiv transversal, folosind fișele pacienților examinați și tratați de către un singur medic stomatolog (AM). Din foile de observație s-au notat date cu privire la premolarii erupți pe arcadă și statusul lor odontal (dinte indemn, cariat, obturat sau absent datorită cariei) în momentul primei consultații. Erupția premolarilor superiori și inferiori a fost evaluată în funcție de grupa de vârstă și de sex, iar starea de sănătate odontală în funcție de vârstă, sex, topografie și gravitatea leziunilor.

Prelucrarea statistică a datelor obținute s-a realizat cu ajutorul programului SPSS – versiunea 20.0 pentru Windows (SPSS Inc., Chicago, IL, SUA), pentru un nivel de semnificație statistică ales p=0,05.

Rezultate

            Lotul de studiu a cuprins 262 de pacienți (134 băieți) (vârsta medie=13,13±2,48 ani) (fig.1).

Fig. 1 – Distribuția pe vârstă și sexe a lotului de studiu (n=262 pacienți)

1) Vârsta de erupţie a premolarilor

În ceea ce privește primii premolari (PM1), la vârsta de 9 ani s-a observat că aproximativ 40% dintre copii aveau prezenți pe arcadă cel puțin un PM1 superior. Atât la băieți, cât și la fete, în intervalul de vârstă 9-11 ani procentul PM1 superiori prezenți pe arcadă a fost mai mare decât cel al PM1 inferiori.

În privința premolarilor secunzi (PM2), o parte dintre ei erau deja erupți pe arcadă la vârsta de 9 ani la 7% dintre pacienți, iar începând cu vârsta de 11 ani la aproximativ 60%.

Atât la fete cât și la băieți s-a constatat că toți PM1 superiori au fost prezenți pe arcadă la vârsta de 13 ani, iar PM2 superiori și PM1 inferiori la vârsta de 14 ani. Foarte mici diferențe între cele două sexe s-au observat în cazul PM2 inferiori, la fete fiind erupți toți la vârsta de 15 ani, iar la băieți la vârsta de 16 ani (tab. I).  

Tabelul I. Distribuţia premolarilor erupţi în funcţie de vârstă şi sex

2) Starea de sănătate odontală a premolarilor

 39,31% dintre copiii examinați prezentau carii pe cel puțin unul dintre premolari, prevalența fiind de 39,55% la băieți și de 39,84% la fete, cu diferențe nesemnficative statistic (p>0,05). Raportat la fiecare grupă de vârstă în parte, procentul copiilor cu carii pe premolari a crescut de la 12,5% la vârsta de 9 ani la 73,91 % la vârsta de 17 ani.

Referitor la PM1, 30,91% dintre copiii din lotul studiat aveau carii pe cel puțin unul dintre aceștia, prevalența fiind de 34,32% la băieți și 28,12% la fete. Analizând pe grupe de vârstă, procentul copiilor cu carii pe PM1 a crescut de la 9% la vârsta de 9 ani la 61% la vârsta de 17 ani.

Cu privire la PM2, 26,71% dintre copiii prezentau deja leziuni carioase pe cel puțin unul dintre PM2. Indicele de prevalență a cariei la acest dinte a fost de 22,38% la băieți și 27,24% la fete. Pe grupe de vârstă, procentul copiilor cu carii pe PM2 a variat de la 3% la vârsta de 9 ani la 27% la vârsta de 17 ani (tab. II).

Tabelul II. Distribuția indicelui de prevalență a cariilor pe PM în funcție de vârstă

3) Distribuția proceselor carioase:

Atât la băieți, cât și la fete, premolarii maxilari au fost mai vulnerabili la atacul carios decât omologii lor de la mandibulă, raportul maxilar:mandibulă fiind de 1,8:1 (tab.III).

Table III. Distribuţia leziunilor carioase la premolari în funcţie de arcadă

Față de linia mediană, s-a constatat că pe partea stângă procentul afectării prin carie a fost ușor mai mare (15,53% față de 14,75%), cu un raport stânga:dreapta de 1,05:1, diferențele fiind însă nesemnficative statistic (p>0,05). Raportat la gravitatea proceselor carioase, s-a observat că leziunile carioase simple au fost diagnosticate de la vârsta de 9 ani atât pentru PM1 cât și pentru PM2, iar cele complicate – în număr mult mai mic de la vârsta de 11 ani pentru  PM2 și de la 12 ani pentru PM1. Cele mai frecvente carii simple au fost cele care au interesat o singură suprafață – cea ocluzală (tab. IV).

Tabelul IV. Distribuţia leziunilor carioase pe premolarii erupți în funcţie de vârstă

Raportat la vârstă, distribuţia leziunilor carioase simple și complicate a fost într-un trend de creștere exponențială pentru grupa 9-14 ani, la vârsta de 17 ani atingând valoarea maximă (fig. 2).

Fig. 2 – Distribuția cariilor pe premolari în funcție de vârstă

4) Indicii de experiență carioasă

Indicii de experiență carioasă de la nivelul premolarilor reprezintă aproximativ 20% din valoarea acestor indici pentru toți dinții permanenți (tab. V).

Tabelul V. Valoarea indicilor DMF-T și DMF-S la premolari și la întreaga dentiție

Analizând afectarea prin carie a premolarilor în funcție de prezența cariilor netratate la nivelul molarului 1 permanent, s-a constatat că 48,5% dintre pacienții cu carii netratate pe molarii unu permanenți aveau carii și pe premolari. În schimb, doar 11,29% dintre pacienții cu carii tratate pe molarii unu permanenți aveau carii pe premolari.

Discuții

Vârsta de erupție a dinților permanenți reprezintă un indicator al dezvoltării fiziologice unui copil. Ordinea și cronologia erupției dentare sunt influențate de diverși factori fiziologici (de ex.: sex, rasă, diferențe regionale, climă, factori socio-economici, mediu urban/rural) sau patologici – generali (de ex: boli genetice sau endocrine) sau locali  (obstacole locale în calea de erupție, lipsa spațiului) [2, 6].

Cunoașterea vârstei medii de erupție a dinților este utilă pentru a stabili un diagnostic corect, pentru a planifica un plan de tratament ortodontic la un moment cât mai favorabil și pentru aplicarea măsurilor terapeutice preventive împotriva evoluției procesului carios [1]. Este important de avut în vedere că patologia existentă la nivelul molarilor temporari poate influența dezvoltarea și erupția premolarilor.

Fenomenul erupției dinților permanenți a fost studiat de numeroși cercetători,  iar concluzia a fost că segmentul canin-premolari prezintă variații mari în ceea ce privește ordinea și cronologia de erupție, acestea fiind diferențiate pe arcade și pe sexe [1, 2]. La lotul de studiu s-a observat că premolarii erau deja erupți pe arcadă încă de la vârsta de 9 ani (la 30-40% dintre copii pentru PM1 și la 3-7% pentru PM2). Pentru ambele sexe, în intervalul de vârstă 9-11 ani, procentul PM1 erupți la arcada maxilară a fost mai mare decât la mandibulă. Acest lucru nu este valabil și în cazul premolarilor doi, unde au existat variații mai mari ale vârstei de erupție în funcție de vârstă și sex.

Studiul realizat de Nassif și colab. (2020) pe un lot format de 2317 copiii din Liban, a identificat erupția PM1 de la vârsta de 9-10 ani și a PM2 de la 10 ani. De asemenea, s-a raportat că premolarii au erupt întâi la mandibulă, simetric pentru ambele hemiarcade ale unui maxilar, la ambele sexe [7]. Comparativ, în studiul lui Waghmode și colab. (2020), s-a identificat erupția PM1 încă de la 8 ani și a PM2 de la 9 ani, întâi la arcada inferioară și la sexul feminin [8]. În țara noastră, într-un studiu realizat pe un lot de 2081 de copii din București, cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, Feraru și colab. (2011) au constatat că premolarii erup între 9,55 ani (PM1 inferior la fete) și 11,15 ani (PM2 inferior la fete) și că la fete PM1 erup mai devreme la ambele arcade [9]. În plus, în studiul efectuat de Munteanu și colab. (2019) pe un lot de 655 de copii cu vârste între 9 și 14 ani s-a raportat că 32,86% dintre copiii în vârstă de 9 ani și 45,68% din cei de 10 ani aveau deja cel puțin un PM2 erupt pe arcadă [10]. Moslemi (2004) a găsit că vârsta medie de erupție a dinților permanenți, cu excepția premolarilor secunzi superiori, a fost mai mică la fete comparativ cu băieții. De asemenea, a raportat că a existat un interval mai mare de variabilitate la PM2 la fete și la PM1 inferior la băieți [11]. Rajic și colab. (2000) au arătat că erupția premolarilor a fost observată puțin mai devreme la fete față de băieți [6].

În ceea ce privește starea de sănătate odontală, 30,91% dintre copiii cu vârste de 9-17 ani din lotul nostru de studiu prezentau deja carii pe cel puțin unul dintre PM1 și 26,71% pe cel puțin unul dintre PM2. Prevalența cariei a fost mai mare la băieți pentru PM1 (34,32% față de 28,12%) și la fete pentru PM2 (27,24% față de 22,38%). Luând însă în calcul afectarea atât a PM1 cât și a PM2, deși valoarea prevalenței a fost mai mare la fete (39,84%) decât la băieți (39,55%), diferențele nu au fost semnificative statistic (p>0,05).

Numeroase studii cu privire la prevalența cariilor au fost dedicate, în special, molarilor unu permanenți. Deși premolarii ocupă al doilea loc, după molari, în procesul de masticație, a fost acordată mai puțină atenție studierii frecvenței cariei la acest nivel. Ca pondere a afectării prin carie a molarilor și premolarilor, Akpata și Jackson (1978) au arătat că din totalul de 1031 de dinți permanenți cu procese carioase, doar 13,77% erau localizate pe premolari, iar 81,66% pe molari [12]. Legat strict de afectarea premolarilor, într-un studiu retrospectiv efectuat pe 655 pacienți cu vârste între 9 și 14 ani (vârsta medie=11,62±1,61 ani), Munteanu și colab. (2019) au constatat că 31,28% dintre pacienți prezentau carii pe PM2, fără diferențe semnificative statistic între cele două sexe [10]. Morfologia coronară a premolarilor (șanțuri și fisuri care favorizează retenția de placă), maturitatea incompletă a smalțului în primii ani după erupție, mai ales în cazul unei erupții precoce și a coexistenței cu dinți temporari cariați, fac ca premolarii să prezinte o vulnerabilitate crescută la atacul acid. Foarte important în cazul acestor dinți este faptul că odată apărută caria complicată, dacă nu se instituie rapid tratamentul corect și complet, de multe ori și protetic, există riscul producerii fracturilor corono-radiculare, cu pierderea precoce de pe arcadă. Astfel, un studiu efectuat de Ion și colab. (2019) a arătat că la un grup de 147 de pacienți tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 35ani (vârsta medie=27.01±5.09 ani), care au fost consultați în două cabinete stomatologice private, 27,67% aveau edentație de PM1 superior, 18,75% – de PM2 superior, 7,87% – de PM2 inferior și 3,14% – de PM1 inferior [13].

Din punct de vedere al topografiei proceselor carioase, studiul nostru a evidențiat o afectare predominantă la arcada superioară (raport maxilar:mandibulă de 1,8:1), cu o distribuție simetrică stânga – dreapta (raport 1,05:1). Din totalul de 262 copii analizați, 81 prezentau carii pe PM1 și 70 pe PM2 (raport 1,15:1). Rezultatele noastre sunt parțial confirmate de studiul realizat de Loto (1998) pe un lot de pacienți cu vârste cuprinse între 16 și 60 de ani. Acest studiu a evidențiat că premolarii maxilari sunt de două ori mai vulnerabili la atacul carios față de omologii inferiori (raport maxilar: mandibulă 2,4:1) și că, în privința simetriei distribuției pe hemiarcade, există un raport dreapta:stânga de 1,24:1. În schimb, la acești subiecți a căror vârstă medie a fost de 25 de ani, cu mult mai mare decât cea din studiul nostru, leziunile carioase au fost mai frecvente la PM2 decât la PM1 (raport de 1,6:1) [14]. Ca și în studiul nostru, Demirci și colab. (2010) au constatat că apariția leziunilor a fost mai mare la maxilar (62,4%) față de mandibulă (37,6%) (raport maxilar:mandibulă de 1,6:1) și că sexul nu a influențat prevalența cariilor la dinții analizați [15].

În urma analizei distribuției leziunilor carioase în funcție de vârstă, la ambii premolari s-a observat că procentul a crescut de la 11 la 14 ani (de la 9% la 9 ani la 50% la 14 ani pentru PM1 și de la 2% la 9 ani la 44% la 14 ani pentru PM2). De aici rezultă importanța care ar trebui acordată tratamentelor stomatologice preventive, în special sigilării dentare. Este cunoscut gradul ridicat de vulnerabilitate la carie al dinților permanenți în primii doi ani de la erupție. Există probabilitatea ca adolescentul să realizeze un periaj superficial la nivelul dinților în erupție, din cauza sângerărilor gingivale și disconfortului, iar masticația să se efectueze unilateral (pe partea opusă erupției dentare). În felul acesta, dintele este predispus la acumularea plăcii microbiene, urmată într-un interval de timp scurt de inițierea leziunii carioase, ceea ce ar putea explica existența cariilor dentare la dinții abia erupți [5, 14]. Realizarea sigilării cât mai aproape de momentul erupției poate avea ca efect scăderea riscului de apariție a leziunilor carioase. Acest lucru este susținut în numeroase studii, care arată eficiența crescută a sigilanților în prevenirea cariilor din șanțuri și gropițe în ambele dentiții, chiar cu o reducere de 70% [16, 17].Un argument pentru instituirea cât mai curând a metodelor locale de prevenire (ex.: sigilări, aplicații de lacuri fluorurate) este adus în studiul nostru de constatarea că la grupa de vârstă 9-11 ani, cu foarte rare excepții, cele mai frecvente carii au fost localizate pe o singură suprafață, de regulă pe suprafața ocluzală, cariile pe două, trei suprafețe și cariile complicate apărând după vârsta de 11 ani.

Perioada adolescenței, reprezentativă pentru erupția premolarilor, este marcată de creșterea prevalenței cariei dentare. De exemplu, studiul NHANES (Sondajul național de examinare a sănătății și nutriției) realizat în SUA în perioada 1999-2004 a arătat că prevalența cariei a crescut de la 10,16% la copiii cu vârste de 6-8 ani la 36% la grupa de vârstă 9-11 ani, ajungand la 51% la adolescenții în vârstă de 15 ani [18]. Acest fapt este susținut și de prezentul studiu, unde valoarea medie a indicelui DMF-T la copiii cu vârste de 9-17 ani a fost de 4,82, valoare din care aproximativ 20% era dată de afectarea premolarilor. Rezultate similare au fost prezentate și in studiul realizat de Eslamipour și colab. (2010), unde valoarea medie a indicelui DMF-T pentru dinții permanenți la vârsta de 11-17 ani a fost de 4 [19].

Concluzii

  1. La vârsta de 9 ani, aproximativ o treime dintre pacienți aveau prezenți pe arcadă cel puțin un PM1, iar aproximativ 7% cel puțin un PM2.
  2. localizate pe o singură suprafață încă de la vârsta de 9 ani.

Bibliografie                 

1. Nizam A, Naing L, Mokhtar N. Age and sequence oferuption   of   permanent   teeth   in   Kelantan,   north-eastern Malaysia. Clinical Oral Investigations 2003; 7:222-5.

2. Luca R. Pedodontie – vol I. Ed. Cerma, Bucuresti, 2003: 43-101.

3. Broadbent JM, Thomson WM, Williams SM. Does caries in primary teeth predict enamel defects in permanent teeth? J Dent Res 2005; 84(3): 260-4.

4. Grund K, Goddon I, Schuler IM, Lehman T, Heinrich-Weltzien R. Clinical consequences of untreated dental caries in German 5- and 8-year-olds. BMC Oral Health 2015; 15: 140.

5. Luca R. Considerații asupra afectării prin carie a premolarilor imediat după erupție. Congresul II al stomatologilor din Republica Moldova, Chișinău, 1994: 169.

6.  Rajic  ZS,  Rajic-Mestrovic  S,  Verzak  Z.  Chronology, dynamics  and  period  of  permanent  tooth  eruption  in  Zagreb children  (part  II).  Collegium  Antropologicum 2000; 24:  137-43.

7. Nassif N, Sfeir E. Age and sequence of permanent teeth eruption in Lebanese children. Sci World J 2020;2020(54):1–5.

8. Waghmode HA, Bodkha P, Pawar P. Age estimation from eruption of permanent teeth in school children. IP Int J Forensic Med Toxicol Sci 2020;5(1):5–10.

9. Feraru I-V, Rãducanu AM, Feraru SE, Herteliu C. The Sequence and Chronology of the Eruption of Permanent Canines and Premolars in a Group of Romanian Children in Bucharest. Oral Health Dent Manag 2011;10(4):193–8.

10. Munteanu A, Luca R, Farcașiu C, Stanciu IA, Farcașiu TA – Eruption and early post-eruptive caries in the second premolar. European Archives of Paediatric Dentistry 2019; 20(2): 185.

11. Moslemi M. An epidemiological survey of the time andsequence  of  eruption  of  permanent  teeth  in  4-15-year-olds  inTehran,  Iran.  International  Journal  of  Paediatric  Dentistry 2004; 14: 432-8.

12. Akpata E, Jackson D. Caries vulnerability of first and second permanent molars in urban Nigerians. Arch Oral Biol 1978;23(9):795–800.

13. Ion G, Luca R, Nicolae C, Coculescu EC. Preliminary study on the distribution of partial edentation in a batch of young adults. Romanian Journal of Stomatology 2019; 65(1): 65-70.

14. Loto AO. Relative prevalence of caries in first and second premolars in urban Nigerians. Trop Dent J 1998;21(84):23–6.

15. Demirci M, Tuncer S, Yuceokur AA. Prevalence of caries on individual tooth surfaces and its distribution by age and gender in university clinic patients. Eur J Dent 2010;4(3):270-9.

16. Jodkowska E. Efficacy of pit and fissure sealing: long-term clinical observations. Quintessence Int 2008;39(7):593-602. PMID: 19107268.

17. Ahovuo-Saloranta A, Forss H, Walsh T, Nordblad A, Mäkelä M, Worthington HV. Pit and fissure sealants for preventing dental decay in permanent teeth. Cochrane Database Syst Rev 2017;7(7):CD001830. doi: 10.1002/14651858.CD001830.pub5. PMID: 28759120; PMCID: PMC6483295.

18. Nowak AJ, Christensen JR, Mabry TR, Townsend JA, Wells M . Pediatric Dentistry: Infancy Trough Adolenscence. 6th ed. Elsevier; 2019: 28–34, 170, 380.

19. Eslamipour F, Borzabadi-Farahani A, Asgari I. The relationship between aging and oral health inequalities assessed by the DMFT index. Eur J Paediatr Dent 2010;11(4):193–9.

Distribuiți acest articol:

S-ar putea să vă intereseze și: