Monografia cu titlul „MANAGEMENTUL CLINICO-TERAPEUTIC AL CARIEI DENTARE PROFUNDE” elaborată de dl. Prof. Univ. Dr. Sorin Andrian și publicată la editura „Gr. T. Popa” Iași în anul 2021 analizează și prezintă o temă de mare interes pentru practica stomatologică curentă, întrucât particularitățile morfologice, clinice şi terapeutice caracteristice cariei dentare profunde reprezintă o provocare pentru fiecare medic stomatolog. Documentarea amplă a permis autorului să structureze judicios conținutul cărții, îmbinând armonios prezentarea datelor generale cu observațiile clinice și experimentale personale, ceea ce a permis formularea unor concluzii pertinente cu o importantă valoare practică.
Volumul respectiv își propune prezentarea într-o formă cât mai clară și accesibilă a unui subiect de strictă actualitate care încă se află într-o zonă gri atât din punct de vedere al dovezilor științifice cât și al aplicabilității clinice la pacient.
Să nu uităm că leziunea carioasă cavitară profundă netratată la dinții permanenți conform ultimilor studii epidemiologice reprezintă cea mai frecventă patologie care afectează omul pe glob; iată de ce subiectul abordat este foarte important și odată explicat în mod logic și pertinent va schimba cu siguranță paradigma abordării pacientului cu boală carioasă.
Monografia propusă pentru publicare reprezintă o încercare pe deplin reușită de abordare a unei patologii pe cât de frecvente pe atât de actuale. Am apreciat în mod deosebit elaborarea dar și implementarea unui algoritm de tratament complex și particularizat pentru această patologie a cărei morbiditate este din păcate în creștere pe tot globul.
Dorința autorului este de a schimba paradigma terapeutică tradițională, operativ/restaurativă din managementul bolii carioase în care era indicată îndepărtarea în totalitate a țesuturilor cariate spre o atitudine cât mai conservativă, minim invazivă, chiar selectivă în care este eliminat riscul de deschiderea a camerei pulpare și de afectare ireversibilă a complexului pulpo-dentinar.
Așa după cum subliniază și autorul, creșterea acurateței metodelor fizice și chimice de a identifica granița până unde trebuie să îndepărtăm țesutul cariat, mecanismele de apărare ale complexului pulpo-dentinar ca și posibilitatea leziunilor sigilate de a se opri în evoluție ne permit astăzi să tratăm leziunile carioase profunde cu tehnici mai puțin invazive.
Din punct de vedere al medicului stomatolog, obținerea succesului în managementul cariei dentare va fi condiționată de controlul factorilor implicați în apariția și progresia cariilor la nivel de individ, care la rândul lor pot modula prezența și/sau progresia leziunii carioase.
După cum foarte bine a subliniat autorul, viziunea tradițională care consideră boala carioasă ca fiind o maladie infecțioasă unde strategia terapeutică impune îndepărtarea în totalitate a bacteriilor și a țesutului afectat din leziune astăzi nu mai este valabilă. Terapii alternative care implică controlul factorilor cauzali sau reechilibrarea balanței dintre de- și remineralizare au devenit „piatra unghiulară” a managementului cariei dentare.
Concluziile și recomandările de final reprezintă rodul unei activități îndelungate medicale, de cercetare și universitare a cărei vizibilitate națională și internațională este apreciabilă și care în mod sigur vor constitui jaloane fundamentale în activitatea clinică a studenților, rezidenților, doctoranzilor și nu în ultimul rând a medicilor stomatologi.
Datele prezentate vor constitui și adevărate ghiduri de bună practică pentru studenți, doctoranzi, rezidenți și pentru medicii stomatologi, prin aplicarea cărora va fi respectată orientarea conform căreia cele mai bune materiale de restaurare rămân țesuturile dure dentare!
