Manifestări orale la copiii cu tulburări de somn

Pag.: 24-39

Ahu Durhan (1), Francois Clauss (2), Işıl Özgül Kalyoncu (3), Ameerah Suleiman (1), Raghda Gadaou (1), Betul Kargul (1)

(1) Departamentul de stomatologie pediatrică, Facultatea de Stomatologie, Universitatea Marmara, Istanbul, Turcia; (2) Departamentul de stomatologie pediatrică, Facultatea de Chirurgie Dentară, Universitatea Strasbourg, CSERD, Strasbourg, Franța; (3) Departamentul de stomatologie pediatrică, Universitatea Mediteraneană de Est, Facultatea de Stomatologie, Famagusta, Cipru de Nord * Autor corespondent: Betul Kargul kargulbetul@gmail.com

Abstract

Evaluarea sănătății orale este efectuată de stomatologi pentru a identifica problemele și afecțiunile sănătății orale. Sănătatea orală este o oglindă a sănătății generale și una dintre problemele sistemice de sănătate care afectează direct cavitatea bucală este tulburarea somnului. Somnul este un proces fundamental al corpului uman, care reglează funcțiile biologice de bază. Calitatea somnului reflectă capacitatea unei persoane de a adormi, de a rămâne adormit și de a intra în diferite cicluri de reluare a somnului pe toată durata acestuia. Persoanele cu tulburări de somn au diverse probleme, inclusiv afecțiuni orale și sistemice, iar calitatea vieții le este afectată. Apneea obstructivă în somn, care a fost considerată istoric o boală a bărbaților adulți, este diagnosticată la ora actuală mai des. Cercetările sugerează că diferitele malformații orale găsite la nou-născuți și copiii mici se pot manifesta ca apnee obstructivă în somn la copii. Medicii stomatologi pot fi primii furnizori de asistență medicală care pot identifica tulburările de somn în timpul evaluării sănătății orale și pot face trimiteri către alți specialiști din domeniul medical pentru a obține un tratament adecvat.

Cuvinte-cheie: tulburări de somn, apnee obstructivă în somn, apnee, sănătate orală

Introducere

Somnul este definit ca o suspensie ușor reversibilă a interacțiunilor motorii și senzoriale cu mediul, asociată de obicei cu decubitul și imobilitatea. Somnul este cu adevărat important pentru fiecare organism uman, deoarece ne obținem energia și puterea fizică cu ajutorul lui. Somnul este important pentru sănătatea generală a copiilor și îi menține activi în timpul zilei la școală, permițând concentrarea și performanțe ridicate de învățare [1]. Somnul este un proces fiziologic activ și există o mulțime de efecte secundare legate de deficiența de somn care afectează funcționarea în timpul zilei, inclusiv problemele de comportament în timpul zilei (hiperactivitate, comportament agresiv și impulsivitate). Poate provoca oboseală și letargie în timpul zilei, dureri de cap, tulburări de dispoziție (cum ar fi iritabilitate, tulburări emoționale, depresie și furie), tulburări cognitive (probleme de memorie, atenție, concentrare, luarea deciziilor și rezolvarea unor probleme) și utilizarea stimulentelor, precum cofeina și nicotina la adolescent [2].

Tulburările legate de somn constituie un spectru de entități clinice cu variații în structura somnului, respirație și saturația de oxigen din sânge. Tulburările de somn sunt un grup de tulburări care variază de la sforăit ușor până la apnee obstructivă severă în somn (AOS) [3]. În ultimii ani, tulburările de somn au fost observate la aproximativ 25% dintre copii [4]. Unele studii au descoperit că 3,7% dintre copii sunt diagnosticați cu tulburări de somn, în timp ce 6,1% iau medicamente pentru aceasta [5]. De asemenea, un sondaj național a constatat că 34% dintre adolescenți au raportat că au dificultăți de somn pe parcursul a cel puțin 2 săptămâni [6]. Problemele de somn sunt mai frecvent asociate cu comorbidități, cum ar fi bolile psihice (de exemplu, depresia sau anxietatea), comorbiditățile medicale cum ar fi astmul, tulburarea spectrului autismului (ASD), alte tulburări de neurodezvoltare [7], tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și dermatita atopică [8].

Etapele somnului

În timpul somnului apar 2 tipuri de somn și fiecare dintre ele are niveluri diferite de activitate cerebrală, tonus muscular și răspuns autonom: 1 – Mișcarea Oculară Non Rapidă (NREM) și 2 – Mișcarea Oculară Rapidă (REM).

Conform modificărilor electroencefalografice, primul tip de somn (NREM) constă din 4 etape care stabilesc la vârsta de 6 luni: stadiul 1 este cel mai ușor somn și stadiul 4 este cel mai profund somn.

Etapa 1: apare la începutul perioadei de somn, reprezintă 2-5% din perioada totală de somn, cu o reducere a mișcării și a răspunsului corpului.

Etapa 2: este adevărata etapă a perioadei de somn. Este aproximativ jumătate din perioada totală de somn, majoritatea având loc în mijlocul nopții. În această etapă se întâlnesc tonusul muscular redus, scăderea mișcării ochilor și încetinirea respirației și a ritmului cardiac.

Etapa 3-4: Sunt aproape una de alta și se numesc somn profund sau somn cu unde lente. Acestea apar în primele ore ale perioadei de somn și reprezintă 20% din perioada totală de somn. În aceste etape se observă respirația lentă, scăderea ritmului cardiac și corpul relaxat.

Al doilea tip de somn este somnul cu mișcarea rapidă a ochilor (REM), care reflectă ceea ce creierul învață de obicei în timpul zilei. Procentul acestuia este mare la sugari (aproximativ 55%), dar scade la 5 ani la 20-25%. Se caracterizează prin paralizie musculară, mișcări rapide ale ochilor cu expresii faciale în funcție de visul care este prezent [9].

Caracteristicile-cheie ale somnului la copii

Cea mai dramatică evoluție a somnului are loc în primele 12 luni de viață, dar somnul continuă să evolueze de-a lungul vieții ca proces fiziologic. Timpul de somn este diferit de la copil la copil, dar este mai lung la sugari și scade cu vârsta (Tabelul I) [10].

VârstaPerioada de somn
4 – 12 luni12 – 16 ore pe zi
1 – 2 ani11 – 14 ore pe zi
3 – 5 ani10 – 13 ore pe zi
6 – 12 ani9 – 12 ore pe zi
13 – 18 ani8 – 10 ore pe zi
Tabelul I. Necesarul mediu de somn în funcție de vârstă (adaptat după Paruthi et al., 2016 [10])

Tulburările de somn, sănătatea orală și funcțiile aparatului dento-maxilar

Îmbunătățirea calității și a caracteristicilor somnului, a sănătății bucale și a funcțiilor aparatului dento-maxilar implică atât fiziopatologia, cât și managementul bolii. Tulburările de somn pot fi influențate de morfologia cranio-facială și pot afecta sănătatea orală. Astfel, modificarea structurii maxilo-faciale și a funcțiilor aparatului dento-maxilar poate ajuta la gestionarea tulburărilor de somn [12]. Medicii stomatologi examinează întotdeauna cavitatea bucală pentru a investiga și diagnostica orice afecțiune orală. Cavitatea bucală este oglinda corpului. Somnul este un proces fundamental al corpului uman, care reglează funcțiile biologice de bază. Calitatea somnului reflectă capacitatea unei persoane de a adormi, de a rămâne adormit și de a intra în diferite cicluri de reluare a somnului pe toată durata acestuia. O persoană care nu are un somn de calitate poate prezenta o gamă largă de probleme de sănătate orală, sistemică și cognitivă. Medicii stomatologi sunt specialiștii din domeniul sănătății care sunt responsabili cu detectarea tulburărilor de somn prin intermediul cavității bucale. Dacă medicul stomatolog detectează orice semne orale care sunt legate de problemele tulburărilor de somn, conform Asociației Stomatologice Americane, trebuie să trimită pacienții cu risc la un medic specializat (de exemplu, otolaringolog, pneumolog, somnolog) și să comunice cu aceștia pentru a stabili cele mai bune opțiuni de tratament pentru acel pacient [13].

Istoricul sănătații orale

În timpul vizitelor de rutină de evaluare a sănătății bucale, stomatologii obțin un istoric medical complet al pacienților lor. Medicii stomatologi obțin un istoric medical complet și precis, întrebând pacienții despre condițiile medicale și medicamentele pe care le folosesc. Afecțiunile medicale precum diabetul zaharat, problemele cardiace, bolile de sânge, dizabilitățile mintale, afecțiunile cognitive și comportamentale trebuie să fie cunoscute de stomatologi, deoarece fiecare dintre aceste afecțiuni poate afecta cavitatea bucală și modul de tratament realizat de medicul stomatolog. În timpul obținerii istoricului medical, stomatologii trebuie să întrebe despre istoricul problemelor de somn dacă acestea au existat și să pună alte întrebări despre somn, care includ:

  • Copilul sforăie tare în timpul somnului?
  • Copilului i se oprește respirația în timpul somnului?
  • Copilul se trezește greu dimineața?
  • Câte ore doarme copilul zilnic?
  • Copilul tinde să respire pe gură în timpul zilei?
  • Copilul adoarme rapid?

Medicii stomatologi trebuie, de asemenea, să întrebe despre istoricul stomatologic al pacientului, inclusiv întrebări despre experiențele stomatologice anterioare și problemele dentare actuale, deoarece dacă există antecedente de uscăciune a gurii, respirație orală, probleme parodontale, tratamente ortodontice, bruxism sau experiență carioasă mare, acestea ar putea indica prezența problemelor de tulburări ale somnului [14].

Evaluarea extraorală

Medicii stomatologi efectuează întotdeauna examinări extraorale tuturor pacienților în timpul tuturor vizitelor în cabinetul stomatologic. Examinările extraorale includ compararea ambelor părți ale feței pentru a detecta orice diferență între partea dreaptă și partea stângă, examinarea completă a feței, inclusiv nasul (punte nazală, dorsal, ala și apex), ochi (pleoape, sprâncene și gene), piele (culoare, fire de păr, orice leziuni sau acnee), gât (palparea ganglionilor limfatici), fruntea, gura (roșul buzelor, comisurile și filtrumul). Unele semne pot alerta stomatologii că pacientul are tulburări de somn sau este susceptibil la acestea, cum ar fi buzele uscate, gura deschisă și o față lungă și îngustă [15].

Evaluarea intraorală

Medicii stomatologi efectuează întotdeauna un examen intraoral pentru toți pacienții în timpul tuturor vizitelor în cabinetul stomatologic. Examinările intraorale includ examinarea țesuturilor moi: gingii, limba (suprafețele dorsale, ventrale si laterale), mucoasa, pliul muco-bucal al palatului moale, orofaringele, uvula și țesuturile dure: palatul dur, tuberozitatea/creasta zigomatico-alveolară, zona retromolară. Examinarea dinților se efectuează pentru depistarea cariilor, restaurărilor anterioare, a dinților fracturați și absenți. Examenul parodontal este efectuat pentru a detecta sângerarea la sondare, pierderea atașamentului și pierderea osoasă. Radiografiile sunt efectuate atunci când este necesar pentru confirmarea examinărilor, cum ar fi radiografii bitewing pentru depistarea cariilor, radiografii panoramice pentru a detecta dezvoltarea dinților, pierderea osului și radiografii cefalometrice pentru identificarea malocluziilor [16]. Unele semne pot alerta stomatologii că pacientul are tulburări de somn, cum ar fi malocluzia de clasa II, afecțiunile parodontale, palatul îngust și ocluzia deschisă.

Recent, OSA la copii a atras atenția publicului și acum este considerată una dintre cele mai frecvente boli la copii, așa că se pune accent în cercetări pe această afecțiune.

Apneea

AOS este o boală respiratorie cronică multifactorială. Constă într-o scădere temporară sau oprire a respirației timp de ≥ 10 secunde. Adesea duce la o reducere a nivelului de saturație de oxigen din sânge cu mai mult de 3% până la 4% și la excitare neurologică [17-19].

Prevalența apneei la copii

ASO la copii este una dintre cele mai frecvente tulburări de somn. Aproximativ 7 până la 9 milioane de copii (reprezentând 1-4% din toți copiii) au avut OSA și acest număr este într-adevăr mare. Din acest motiv, furnizorii de servicii medicale ar trebui să înceapă să avertizeze familiile și să pună un diagnostic inițial pentru fiecare copil care vine la clinica stomatologică, pentru a începe tratamentul precoce și a evita consecințele ulterioare. Potrivit Academiei Americane de Stomatologie Pediatrică (AAPD), semnele de OSA netratată la copiii de vârstă școlară pot include disfuncții neurocognitive, cum ar fi comportamentul agresiv, simptome care seamănă cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), deficite de învățare, deteriorarea performanței școlare, enurezis, întârzierea creșterii și reducerea calității vieții [20].

Apneea obstructivă și cavitatea bucală

Sănătatea orală este o reflectare a sănătății sistemice. Manifestarea mai multor boli sistemice apare în cavitatea bucală și același lucru este valabil și pentru AOS [19]. Tulburările de somn au următoarele manifestări orale: gingivită, parodontită, gură uscată, halitoză, infecții frecvente ale gâtului etc. O examinare amănunțită și anamneza sunt importante pentru diagnostic. Una dintre metodele de diagnostic pentru a detecta OSA este clasificarea lui Mallampati a palatului moale și a uvulei. Aceasta a fost propusă pentru a prezice șansele de dezvoltare a AOS și astfel poate fi folosită ca ghid pentru diagnosticarea bolilor respiratorii, precum și pentru evaluarea preanestezică pentru pacienții care efectuează proceduri sub anestezie generală și pot necesita intubare [21].

Al doilea tip de metodă de diagnostic este presiunea pozitivă a aerului, care a fost introdusă de profesorul Colin Sullivan. El a susținut ca medicii stomatologi să facă parte din echipa de îngrijire a sănătății și să joace un rol important în diagnosticarea și gestionarea OSA în patru domenii [22].

1. Tratamentul sforăitului și al OSA moderată.

2. Identificarea copiilor și adulților cu risc prin examinarea căilor respiratorii superioare a acestora la controalele periodice.

3. Evitarea tratamentelor ortodontice dăunătoare și tratarea pacienților pediatrici cu expansiune rapidă a maxilarului.

4. Anticiparea necesității osteotomiei bimaxilare la adulții tineri care necesită corecție maxilo-facială.

Respirația cu gura deschisă și poziționarea limbii sunt direct legate de formarea maxilarului, a sinusurilor, a cavității nazale și a palatului. Formarea structurilor bucale are un efect direct asupra capacității de a respira, de a mesteca și de a înghiți corespunzător [23].

Semne și simptome clinice

• Bruxismul este primul semn de apnee în somn [24].

• Bruxismul poate provoca afectarea regresivă a structurii dintelui și distrucție, precum și inflamarea și retracția gingivală și o creștere a numărului de dinți cariați din cauza forțelor traumatice [24].

• Uzura dinților din cauza deplasării repetate a mandibulei înainte (care este un mecanism de protecție a corpului, deoarece poziția posterioară a limbii duce la o reducere a spațiului căilor respiratorii) și, în timp, aceasta duce la o solicitare excesivă a articulației temporo-mandibulare (ATM) care provoacă tulburări ale articulației temporo-mandibulare (TATM) [25].

• Mobilitatea dinților anteriori este determinată de traumatismele ocluzale, dar este, de asemenea, influențată de sănătatea pacientului și a țesuturilor parodontale [23].

• Pierderea osoasă excesivă poate fi locală sau difuză la pacienții cu parodontită, în zonele cu mobilitate dentară [23].

• Crenelațiile limbii (adică marginile festonate) sugerează că pacientul apasă regulat limba anterior pe dinții inferiori pentru a deschide căile respiratorii orale [23].

• O ocluzie deschisă anterioară sau laterală poate apărea în funcție de poziția limbii [23].

• Eroziunea cuspidului funcțional și a suprafețelor linguale sau palatinale ale dinților poate indica o tulburare de reflux gastroesofagian asociată [23].

• Frenul lingual scurt (anchiloglossia) care limitează gama de mișcare a limbii este asociat cu lățimea intercanină și intramolară  redusă a maxilarului, rezultând o boltă palatină adâncă și îngustă [23].

• Amigdalele și limba mărite (Macroglosia). Sistemul de stadializare Freidman, care este adesea folosit în mediile medicale pentru a evalua căile respiratorii, este un instrument util pentru a oferi o descriere anatomică măsurabilă pentru a documenta obstrucția. Acest sistem clasifică poziția limbii și dimensiunea amigdalelor în funcție de caracteristicile anatomice vizualizate atunci când gura este deschisă și relaxată. O poziție de repaus a limbii care acoperă dinții mandibulari și împiedică vizualizarea întregului orofaringe și a palatului moale este probabil să contribuie la obstrucția semnificativă a căilor respiratorii (scorurile de clasa 3 și 4 sugerează înghesuirea în regiunea faringiană, ceea ce face dificilă respirația în timpul somnului când limba se poziționează spre posterior [23].

• Malocluzie. Malocluzia Clasa II Angle, profilul facial și arcul maxilar îngust sunt legate între ele. Malocluzia de clasa II este mai probabil să provoace un profil facial convex și arcadă maxilară îngustă. Arcada maxilară îngustă poate reduce spațiul căilor aeriene superioare, ceea ce duce la un risc crescut de dificultăți de respirație din cauza limbii prăbușite, împreună cu spațiul limbii redus, ceea ce contribuie și mai mult la riscul de apariție a AOS [23].

Alte caracteristici includ:

• Apariția durerii orofaciale

• O dimensiune redusă a maxilarului

• Eritem în laringe și/sau faringe (cauzat de sforăit și respirație orală, care sunt alte simptome al apneei în somn) [23].

• Anumiți factori care contribuie la OSA, cum ar fi vârsta înaintată, sexul masculin, statutul de fumător și respirația orală pot contribui, de asemenea, la boala parodontală [26].

Apneea obstructivă și sănătatea parodontală

Asocierea dintre ambele boli a fost propusă de numeroase teorii.

1. Respirația orală duce frecvent la deshidratarea mucoaselor indivizilor cu OSA (din cauza respirației orale sau a efectelor farmacologice ale medicamentelor hipotensive), ceea ce permite o mai mare colonizare a microbiotei parodontale.

2. Atât OSA, cât și parodontopatia sunt asociate cu prezența inflamației sistemice.

3. Ambele boli sunt legate de stresul oxidativ.

4. OSA împărtășește factori de risc și comorbidități comuni ca parodontita. Dovezile că mediatorii inflamatori joacă un rol în patogeneza OSA și parodontopatie și faptul că ambele au aceiași factori de risc sugerează o potențială asociere între cele două afecțiuni [27].

Apneea obstructivă la copiii cu sindrom Down

Sindromul Down (SD), numit și trisomia 21 deoarece apare din cauza prezenței unei a treia copii a cromozomului 21 (complet sau parțial), este o tulburare genetică și este considerată cea mai frecventă tulburare cromozomială la copiii născuți vii. Aproximativ unul din 700 de copii născuți vii are SD. Potrivit multor studii, acești copii se nasc de obicei cu mai multe probleme fizice și psihice. De asemenea, ei sunt expuși riscului de a dezvolta mai multe boli în timpul vieții. Una dintre aceste boli este OSA. Aproximativ 30-60% dintre copiii cu SD au apnee. OSA la copiii cu SD este adesea o afecțiune complexă și multifactorială datorită unei combinații de factori de risc predispozanți pentru a dezvolta obstrucția căilor respiratorii [28].

Factori care contribuie la OSA la copiii cu SD:

1- Față rotundă

2- Hipoplazia maxilară și mandibulară

3- Nazofaringe îngust, macroglosie relativă (datorită înghesuirii orofaringelui)

4- Hipertrofia adenoamigdaliană

5- Palat scurtat

6- Hipotonie generalizată

7- Sistem imunitar imatur (mai multe infecții respiratorii)

8- Disfuncție tiroidiană

9- Obezitate [29].

Simptomele orale și dentare includ: gură uscată, respirație urât mirositoare, sângerare gingivală, inflamație gingivală, senzații de durere și arsură, dificultăți de fonație, masticație și deglutiție, atrofie a mucoasei și o microfloră orală modificată. Mai mult, o prevalență semnificativ mai mare a demineralizării smalțului, a sensibilității dentinare, a cariilor dentare progresive, precum și a bolii parodontale sunt raportate la pacienții cu uscăciune cronică a gurii [29].

Concluzie

Un somn bun este important pentru sănătatea orală și sistemică și pentru tratamentul adecvat al tulburărilor de somn. Medicii stomatologi trebuie să fie capabili să identifice aceste probleme în urma evaluării sănătății orale prin evaluarea istoricului sănătății orale și sistemice a pacienților, diagnosticarea adecvată și furnizarea de evaluări suplimentare, cum ar fi administrarea unui chestionar privind calitatea somnului și apoi trimiterea pacientului către un specialist corespunzător din domeniul medical. Există o relație strânsă între sănătatea sistemică și sănătatea orală, astfel încât sarcina medicului stomatolog nu este doar să obțină o sănătate orală optimă, ci și să obțină o sănătate generală optimă prin identificarea problemelor și îndrumarea pacienților către specialiști din domeniul medical atunci când este nevoie.

FINANȚARE/SUSȚINERE: acest studiu este parțial susținut de ERASMUS + Project OSCAR 2019-1-RO01-KA202-063820

Bibliografie

  1. Bathory E, Tomopoulos S. Sleep regulation, physiology, and development sleep duration and patterns and sleep hygiene in infants, toddlers, and preschool-age children. Curr Probl Pediatr Adolesc Health Care 2017;47(2):29–42.
  2. Trosman I, Ivanenko A. Classification and Epidemiology of Sleep Disorders in Children and Adolescents. Child Adolesc Psychiatr Clin N Am 2021;30(1):47-64.
  3. Mokhlesi B. Obesity hypoventilation syndrome: a state-of-the-art review. Respir Care 2010;55(10): 1347-1362.
  4. Owens J. Classification and epidemiology of childhood sleep disorders. Sleep Med Clin 2007;2(3):353-361. 
  5. Meltzer LJ, Johnson C, Crosette J, Ramos M, Mindell JA. Prevalence of diagnosed sleep disorders in pediatric primary care practices. Pediatrics 2010;125(6):e1410-e1418.
  6. Blank M, Zhang J, Lamers F, Taylor AD, Hickie IB, Merikangas KR. Health correlates of insomnia symptoms and comorbid mental disorders in a nationally representative sample of US adolescents. Sleep 2015;38(2):197-204. 
  7. Robinson-Shelton A, Malow BA. Sleep disturbances in neurodevelopmental disorders. Curr Psychiatry Rep 2016;18(1):6.
  8. Chang YS, Chiang BL. Mechanism of sleep disturbance in children with atopic dermatitis and the role of the circadian rhythm and melatonin. Int J Mol Sci 2016;17(4):462.
  9. El Shakankiry HM. Sleep physiology and sleep disorders in childhood. Nat Sci Sleep 2011; 3: 101–114.
  10. Paruthi S, Brooks LJ, D’Ambrosio C, Hall WA, Kotagal S, Lloyd RM, Malow BA, Maski K, Nichols C, Quan SF, Rosen CL, Troester MM, Wise MS. Recommended amount of sleep for pediatric populations: a consensus statement of the American Academy of Sleep Medicine. J Clin Sleep Med 2016;12(6):785–786.
  11. https://doi.org/10.1016/j.chc.2020.08.002.
  12. Sánchez T, Castro-Rodríguez JA, Brockmann PE. Sleep-disordered breathing in children with asthma: a systematic review on the impact of treatment. J Asthma Allergy 2016; 9:83–91. 10.2147/JAA.S85624.
  13. Huynh NT, Emami E, Helman JI, Chervin RD. Interactions between sleep disorders and oral diseases. Oral Diseases 2014;20:236–245.
  14. American Dental Association. Council on Dental Practice – Dentistry’s Role sleep – Related Breathing Disorders. Available at: https://www.ada.org/en/member-center/leadership-governance/councils-commissions-andcommittees/dentistry-role-in-sleep-related-breathingdisorders (accessed March 20, 2019).
  15. American Dental Hygienists’ Association. Standards for Clinical Dental Hygiene Practice Revised 2016 Supplement.pdf (accessed March 20, 2019).
  16. Guilleminault C, Huang YS. From oral-facial dysfunction to dysmorphism and the onset of pediatric OSA. Sleep Med Rev 2018; 40:203–214.
  17. Ahmad NE, Sanders AE, Sheats R, Brame JL, Essick GK. Obstructive sleep apnea in association with periodontitis: a case-control study. J Dent Hyg 2013;87(4):188 -199.
  18. Loke W, Girvan T, Ingmundson P, Verrett R, Schoolfield J, Mealey BL. Investigating the association between obstructive sleep apnea and periodontitis. J Periodontol 2015;86(2):232-243.
  19. Nizam N, Basoglu OK, Tasbakan MS, Lappin DF, Buduneli N. Is there an association between obstructive sleep apnea syndrome and periodontal inflammation? Clin Oral Investig 2016;20(4):659-668.
  20. Stauffer J, Okuji DM, Lichty II GC, Bhattacharjee R, Whyte F, Miller D, Hussain J. A review of pediatric obstructive sleep apnea and the role of the dentist. J Dent Sleep Med 2018;5(4):111-130.
  21. Senaratna CV, Perret JL, Lodge CJ, Lowe AJ, Campbell BE, Matheson MC, Hamilton GS, Dharmage SC. Prevalence of obstructive sleep apnea in the general population: a systematic review. Sleep medicine reviews 2017;34:70-81.
  22. Kendzerska T, Mollayeva T, Gershon AS, Leung RS, Hawker G, Tomlinson G. Untreated obstructive sleep apnea and the risk for serious long-term adverse outcomes: a systematic review. Sleep Med Rev 2014;18(1):49-59.
  23. Padmanabhan AK, Gautam RS, Paramashiviah R, Prabhuji MLV. Obstructive sleep apnea and oral health: a short review. International Journal of Current Medical and Pharmaceutical Research 2019;5(10): 4601-4606.
  24. Lee SY, Guilleminault C, Chiu HY, Sullivan SS. Mouth breathing, “nasal disuse,” and pediatric sleep-disordered breathing. Sleep Breath 2015;19(4):1257–1264.
  25. Balasubramaniam R, Klasser GD, Cistulli PA, Lavigne GJ. The Link between Sleep Bruxism, Sleep Disordered Breathing, and Temporomandibular Disorders: An Evidence-based Review. J Dent Sleep Med 2014;1(1):27–37.
  26. Seo WH, Cho ER, Thomas RJ, An SY, Ryu JJ, Kim H, Shin C. The association between periodontitis and obstructive sleep apnea: a preliminary study. J Periodontal Res 2013;48(4):500-506.
  27. Al-Jewair TS, Al-Jasser R, Almas K. Periodontitis and obstructive sleep apnea’s bidirectional relationship: A systematic review and meta-analysis. Sleep Breath 2015;19:1111-1120.
  28. Maris M, Verhulst S, Wojciechowski M, Van de Heyning P, Boudewyns A. Prevalence of Obstructive Sleep Apnea in Children with Down syndrome. Sleep 2016; 39(3): 699–704.
  29. Durhan MA, Agrali OB, Kiyan E, Ikizoglu NB, Ersu R, Tanboga I. Does obstructive sleep apnea affect oral and periodontal health in children with Down syndrome? A preliminary study. Niger J Clin Pract 2019;22(9):1175-1179.

Distribuiți acest articol:

S-ar putea să vă intereseze și: