Cunoștintele părinților privind sigilarea molarilor unu permanenți

Rezumat.

Scop. Evaluarea cunoștintelor părinților în legătură cu sigilarea ca metodă de prevenire a cariei la molarul unu permanent (M1p).

Material și metodă. Studiu observațional prin metoda chestionarului în format electronic pe un lot de studiu (LS) de 110 părinți (105 femei, 5 bărbați) cu vârste între 24 și 48 de ani (vârsta medie=34,89±4,60 ani). S-au evaluat cunoștințele părinților despre locul și vârsta de erupție a M1p, precum și despre sigilarea acestora în funcție de nivelul de educație al părinților. Analiza statistică a fost realizată cu programul SPSS 20.0 (p<0,05).

Rezultate. a) 62,72% dintre părinți cunoșteau vârsta apariției M1p, iar 68,18% au indicat corect locul apariției acestuia; b) 75,45% dintre subiecți au menționat sigilarea ca metodă de prevenire a cariei, părinții cu studii superioare fiind semnificativ statistic mai mulți (p=0,001) ; c) 56,36% dintre copiii părinților din LS aveau cel puțin un molar sigilat; d) Celor mai mulți dintre copiii părinților chestionați (46,9%) li s-au efectuat sigilări la vârsta de 7 ani ; e) Majoritatea părinților (96,87%) au afirmat că sigilarea M1p ai copiilor lor a fost realizată în cabinete stomatologice private.

Concluzii. Nivelul cunoștințelor părinților din România despre M1p și despre sigilare ca metodă de prevenire a cariei s-a îmbunătățit constant în ultimii 20 de ani. Cu toate aceastea, procentul copiilor cu M1p sigilați se menține destul de scăzut. Ar trebui depuse eforturi mai mari de către profesioniștii din domeniul medical și de către organizațiile guvernamentale pentru îmbunătățirea cunoștințelor părinților privind sănătatea orală, dar și pentru realizarea pe scară largă a sigilărilor în cabinetele școlare.

Cuvinte-cheie: sigilare, molar unu permanent, cunoștințe

Introducere

Studiile epidemiologice realizate în România pe diverse loturi de copii și adolescenți au arătat că la aceștia procesele de carie sunt cele localizate cel mai frecvent pe suprafațele ocluzale [1-3]. Această localizare este favorizată în principal de morfologia suprafeței ocluzale, cu zonele retentive dificil de igienizat [4]. Șanțurile și fosetele de pe suprafața ocluzală pot favoriza acumularea de placă bacteriană, condiție pentru grefarea cariei ocluzale [5, 6].

Un factor favorizant al apariției cariei în șanțuri și fosete, în special la nivelul primului molar permanent (M1p) este perioada sa lungă de erupție, perioadă în care smalțul este imatur [7, 8]. În plus, în această perioadă M1p poate coexista în cavitatea bucală alături de dinți temporari cu carii netratate.

Pentru a împiedica apariția cariilor din șanțuri și fosete, se recomandă sigilarea șanțurilor și fosetelor anfractuoase cât mai curând după erupția dinților. Sigilarea șanțurilor și a fisurilor pentru protecția împotriva cariilor a fost introdusă în jurul anului 1960 și presupune aplicarea unui material fluid pe suprafața ocluzală a dinților posteriori și formarea unui strat care este lipit micromecanic și acționează în principal ca o barieră împotriva acizilor și a pierderii ulterioare de minerale dentare [9-11].

Această metodă locală de prevenire a cariilor ocluzale se înscrie între cele patru metode de prevenire a cariei dentare recomandate de Organizația Mondială a Sănătății [12], iar eficiența ei a fost demonstrată în numeroase studii din literatura de specialitate [13-15].

Având în vedere, pe de o parte, importanța sigilării ca metodă locală de prevenire a cariei și pe de altă parte, cariovulnerabilitatea M1p, scopul studiului a fost de a evalua cunoștintele părinților în legătură cu sigilarea ca metodă de prevenire a cariei la M1p, părinții constituind legătura principală între copil și medicul stomatolog.

Material și metodă

S-a realizat un studiu observațional cu ajutorul metodei chestionarului administrat în format electronic. Lotul de studiu (LS) a constat în 110 părinți (105 femei, 5 bărbați) cu vârste între 24 și 48 de ani (vârsta medie=34,89±4,60 ani). Distribuția pe grupe de vârstă a LS este prezentată în figura 1.

Fig. 1. Repartiția LS pe grupe de vârstă (n=110 părinți)

Chestionarul a cuprins 17 întrebări, dintre care 12 tip închis și 5 tip deschis. Datele colectate au fost următoarele:

– date personale ale părintelui: vârstă, sex, ocupație, domiciliu, nivel de educație

– date personale ale copiilor: vârstă, sex

– cunoștințele părintelui legate de: vârsta și locul apariției M1p, metodele de prevenire a cariei dentare la acest nivel și sursa informațiilor privind sigilarea M1p.

– informațiile pe care le deține părintele despre: existența sigilărilor la nivelul M1p ai propriilor copii, vârsta la care acestea au fost efectuate, tipul cabinetului în care s-a realizat sigilarea și dacă au apărut carii pe molarii sigilați. De asemenea, părintii au fost întrebați dacă știu dacă școala în care învață copilul are cabinet stomatologic.

Răspunsurile la chestionare au fost centralizate într-un tabel Excel Microsoft 2017 și analizate folosind programul SPSS 20.0. Testul ANOVA a fost folosit pentru a compara variabilele. Valoarea p<0,05 a fost considerată ca semnificativă statistic.  

Rezultate

1. Distribuția lotului de studiu în funcție de domiciliu, nivel de studii și ocupație

Din cei 110 părinți, 8 (7,27%) aveau domiciliul în București, 88 (80%) în alt oraș, iar 14 (12,72%) în mediul rural.

În ceea ce priveste nivelul de educație, 6 părinți (5,45%) au absolvit școala generală, 35 (31,81%) aveau studii medii, 47 (42,72%) dintre ei absolviseră o facultate, iar 22 (20%) aveau studii postuniversitare.

64 (58,18%) dintre părinți erau angajați, restul fiind șomeri sau studenți (fig.2).

Fig. 2. Repartiția LS în funcție de ocupația părinților (n=110 părinți)

• Date despre copii

Din cei 110 copii, 3 (2,72%) aveau vârste sub 5 ani, 64 (58,18%) vârste între 5 și 10 ani, iar 43 (39,09%) aveau vârste între 10 și 15 ani inclusiv .

Din totalul de 110 copii, 57 (51,81%) băieți și 53 (48,18%) erau fete.

• Cunoștințele părinților despre M1p

69 (62,72%) dintre părinți cunoșteau vârsta apariției M1p în cavitatea bucală, 22 (20%) au răspuns greșit, iar 19 (17,27%) au recunoscut că nu știu (fig. 3).

Fig. 3. Repartiția LS în funcție de cunoștințele părintelui cu privire la momentul apariției M1p  (n=110 părinți)

75 (68,18%) dintre părinți au știut să indice corect locul apariției M1p, în timp ce 20 (18,18%) dintre ei au considerat că acesta erupe în locul unui molar din dentiția primară, iar 15 (13,63%) nu au știut să indice locul unde erupe M1p.

Părinții au fost chestionați cu privire la metodele de prevenire a apariției cariei pe M1p, printr-o întrebare cu răspuns multiplu. Cei mai mulți dintre părinți (82,72%) au menționat periajul dentar zilnic al dinților folosindu-se pasta de dinți cu fluor, în timp ce sigilarea șanțurilor și fosetelor a fost menționată de 75,45% dintre aceștia (tab. I).

Tabelul I. Repartiția LS în funcție de cunoștințele părinților cu privire la metodele de prevenție a cariei dentare pe M1p (n=110 părinți)

Raportat la nivelul de educație al părinților, rezultatele au arătat că au știut că sigilarea este o metodă de prevenire a cariei pe M1p 81,15% dintre părinții care aveau studii universitare sau postuniversitare, 71,42% dintre cei cu studii medii și doar 33,33% dintre părinții care absolviseră școala generală (p=0,001).

În ceea ce privește sursa informațiilor părinților cu privire la sigilarea M1p, 85 (77,27%) dintre subiecți au menționat medicul stomatolog, 3 (2,72%) medicul pediatru, 4 (3,63%) emisiunile televizate sau radiofonice și 18 (16,36%) revistele.

• Date despre  sigilarea M1p ai copiilor

Conform răspunsurilor primite din partea părinților, din cei 110 copii, 46 (41,81%) nu aveau niciun M1p sigilat, 62 (56,36%) aveau cel puțin un molar sigilat, iar părinții a 2 (1,81%) dintre ei nu știau dacă copiii lor au molari sigilați.  

Celor mai mulți dintre copiii părinților chestionați (46,9%) li s-au efectuat sigilări la vârsta de 7 ani  (fig. 4.).

Fig. 4. Repartiția copiilor în funcție de vârsta la care au fost sigilați M1p (n=62 de copii)

Majoritatea părinților (96,87%) au afirmat că sigilarea M1p ai copiilor lor a fost realizată în cabinete stomatologice private, 1,56% – în cabinetele școlare, iar 1,56% au răspuns că nu știu unde au fost făcute sigilările M1p.

Este important de menționat că în 11 (10%) din școlile copiilor există un cabinet stomatologic, în 84 (76,36%) nu există, iar 15 (13,63%) dintre părinți nu cunosc dacă școala unde sunt înscriși copiii lor are cabinet stomatologic.

La copiii cărora li s-au efectuat sigilări pe M1p, la 12 (18,8%) dintre ei părinții au afirmat că au apărut carii pe molarii sigilați, la 47 (73,4%) nu au apărut, iar 5 (7,8%) dintre părinți nu dețin această informație.

Raportat la nivelul de educație al părinților, rezultatele au arătat că au fost cu copilul la stomatolog pentru sigilarea M1p 68,11% dintre părinții care aveau studii universitare sau postuniversitare, 37,14% dintre cei cu studii medii și 33,33% dintre părinții care absolviseră școala generală (p=0,001).

Discuții

Acest studiu a avut ca scop să evalueze cunoștintele părinților despre M1p și despre sigilarea acestuia ca măsura de prevenire a cariei.

Academia Americană de Stomatologie Pediatrică și Academia Europeană de Stomatologie Pediatrică citează rezultatele a numeroase studii care demonstrează că molarii care au fost sigilați prezintă un număr mai redus de carii comparativ cu molarii nesigilați [16, 17].

Având în vedere importanța sigilării cât mai precoce a M1p pentru prevenirea apariției cariilor la nivelul șanțurilor și fosetelor, într-un studiu realizat în anul 2001 Luca și colab. au constatat că doar aproape o treime (31,11%) dintre stomatologii chestionați  efectuau sigilări, majoritatea dintre ei aplicând între 1 și 10 sigilări pe săptămână [5]. În schimb, în anul 2014, Cornea și colab., într-un studiu efectuat pe un lot de 175 de stomatologi din Cluj, au arătat că 85,7% dintre aceștia au afirmat că aplică sigilări dentare [18].

Analizând cunoștințele părinților despre vârsta și locul de erupție al M1p în prezentul studiu comparativ cu rezultatele în studii efectuate tot în Bucuresti în anii 2003 și, respectiv 2013, se observă că aceste cunoștinte s-au îmbunătățit odată cu trecerea timpului. Astfel, procentul părinților care au oferit răspunsuri corecte privind vârsta și locul de erupție al M1p s-a dublat din 2003 în 2013, pentru ca în studiul prezent, efectuat în anul 2022, aproximativ două treimi dintre părinți să aibă informații corecte despre acest subiect (tab. II).

Tabelul II. Cunoștințele părinților privind momentul și poziția de erupție a M1p – date comparative

În ceea ce priveste metodele de prevenire a cariei pe M1p, comparând rezultatele studiului de față cu cele ale unei cercetari similare efectuate în anul 2003 de Luca și colab. [19] pe un lot de 215 mame și cu cele obținute de Sfeatcu și colab. [20] pe un lot de 410 părinți de copii preșcolari din perioada 2010-2012, se observă că în actualul studiu sigilarea șanțurilor și fosetelor este menționată de către părinți într-un procent de 7 ori mai mare (tab. III).

Tabelul III. Cunoștințele părinților cu privire la metodele de prevenție a cariei dentare pe M1p – rezultate comparative

Majoritatea părinților (77,27%) din grupul nostru de studiu au afirmat că sursa informațiilor despre sigilarea șanțurilor și fosetelor este medicul stomatolog. Comparativ, Lakshmanan & Gurunathan într-un studiu publicat în anul 2020 în India au arătat că 41% dintre părinți aveau cunoștințe despre sigilare de la medicul stomatolog, iar 32% din articolele de pe internet sau de la TV [20]. Mai multe studii au arătat că părinții care duc frecvent copilul la stomatolog au adesea mai multe cunoștințe despre metodele de îngrijire orală, care pot fi atribuite eficacității educației față-în-față stomatolog – părinte [21-23].

Conform răspunsurilor oferite de părinți, 56,36% dintre copii aveau cel puțin un M1p sigilat, majoritatea părinților afirmând că sigilarea a fost realizată în cabinete stomatologice private. Acest procent este mai mare decât procentul de copii cu M1p sigilați raportat de studii recente din diverse orașe din România. Astfel, Munteanu și colab. (2019) au găsit la un lot de 186 copii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani din Galați că 7,78% aveau sigilari pe M1p [24], iar Georgescu și colab. (2019) au raportat un procent de 10,2% la un lot de 188 elevi de 5-10 ani din Pitești [25]. Este important de menționat că procentul de copii cu M1p sigilați din prezentul studiu a fost mult mai mare decât procentele raportate în studii efectuate cu cel puțin 10 ani în urmă. Astfel, procentul copiilor cu M1p sigilați raportat de Luca și colab. într-un studiu realizat în București în anul 2002 a fost de 1,95% [26], iar procentul obținut în anul 2010 pe un lot de copii cu vârsta medie de 7,32±0,36 ani a fost de 1,39% [27]. Într-un alt studiu, Bereșescu și colab. (2012) au realizat consultații la nivelul a 385 de elevi din clasa întâi iar din totalul molarilor erupți, 2,29% aveau sigilări, iar 22,01% prezentau deja leziuni carioase [1].

În schimb, un studiu efectuat într-o clinică cu profil de pedodonție, Tănase și colab. (2016) au observat că 27,31% dintre molarii necariați prezentau sigilări ocluzale [3].

Studiile epidemiologice publicate în ultimii ani au arătat că există o creștere a prezenței cariei dentare, în special din cauza diferențelor socio-economice între diferitele clase ale comunității [28]. Aceste diferențe conduc la inegalități în ceea ce privește sănătatea orală și generală. În prezentul studiu, o corelație între nivelul de educație al părinților și faptul că știu că sigilarea este metoda de prevenire a cariei pe M1p a arătat că cei mai mulți dintre părinții care cunosc acest aspect aveau studii superioare. Ravera și colab. (2012) au afirmat că există o relație semnificativă între nivelul de educație al părinților și starea dentară a copiilor, iar acest lucru este în concordanță cu studiul nostru [29]. De asemenea, Akpabio și colab. (2008) au arătat că mamele cu studii superioare au fost mai conștiente de problemele de igienă orală ale copiilor. S-a dovedit că educația mamelor, ca și a taților, poate influența gradul de conștientizare a acestora și poate îmbunătăți sănătatea orală a copiilor [30].

În studiul de față, majoritatea părinților care au obținut informații despre sănătatea orală de la medicul stomatolog aveau adesea studii medii sau superioare. În consecință, conform rezultatelor acestui studiu, se poate verifica faptul că copiii care sunt mai mult în contact cu un medic dentist au o sănătate orală mai bună. Kowash și colab (2000) au arătat că educația pentru sănătate dentară a mamelor poate avea un efect semnificativ asupra prevenirii apariției cariilor la copii [31].

 Concluzii

Studiul de față a arătat că nivelul cunoștințelor părinților din România despre molarul unu permanent și despre sigilarea șanțurilor și fostelor ca metodă de prevenire a cariei a crescut constant în ultimii 20 de ani. Cu toate acestea, procentul copiilor cu molari unu permanenți sigilați se menține destul de scăzut. Ar trebui depuse eforturi mai mari de către profesioniștii din domeniul medical și de către organizațiile guvernamentale pentru îmbunătățirea cunoștințelor părinților privind sănătatea orală, dar și pentru realizarea pe scară largă a sigilărilor în cabinetele stomatologice școlare.

Bibliografie

1. Bereșescu L, Păcurar M, Petcu B. Clinical-statistical study regarding the decay frequency of the first permanent molars. Romanian Journal of Oral Rehabilitation 2012; 4(4):22-26.
2. Chirca EM, Luca R, Georgescu DE. The prevalence of caries in first permanent molar in a group of school children aged 6 to 7 years in Pitești. Proc Rom Acad 2015; (Supplement 1):41-44.
3. Tănase M, Zmarandache D, Luca R. Experiența carioasă a molarului unu permanent la un lot de copii tratați într-un serviciu de specialitate. Romanian Journal of Stomatology 2016; 62(4):198-203.
4. Papageorgiou SN, Dimitraki D, Kotsanos N, Bekes K, van Waes H. Performance of pit and fissure sealants according to tooth characteristics: A systematic review and meta-analysis. Journal of Dentistry 2017; 66: 8–17.
5. Luca R, Ivan A, Stanciu I. Sigilarea în practica stomatologică curentă. Revista Naţională de Stomatologie 2001; 4(2):12-18.
6. Macek MD, Beltrán-Aguilar ED, Lockwood SA, Malvitz DM. Updated comparison of the caries susceptibility of various morphological types of permanent teeth. J Public Health Dent 2003; 63(3):174-182.
7. Feigal RJ. The use of pit and fissure sealants. Pediatric Dentistry 2002; 24: 415–422.
8. Nupur N, Ullal NA, Khandelwal V. A 1-year clinical evaluation of fissure sealants on permanent first molars. International Journal of Paediatric Dentistry 2012; 3: 54–59.
9. Kantovitz KR, Pascon FN, Nociti Jr FH, Tabchoury CP, Puppin-Rontani RM. Inhibition of enamel mineral loss by fissure sealant: An in-situ study. Journal of Dentistry 2013; 41: 42–50.
10. Cocco AR, Cuevas-Suarez CE, Liu Y, Lund RG, Piva E, Hwang G. Anti-biofilm activity of a novel pit and fissure self-adhesive sealant modified with metallic monomers. Biofouling 2020; 36: 245–255.
11. Garcia, I.M.; Rodrigues, S.B.; de Souza Balbinot, G.; Visioli, F.; Leitune, V.C.B.; Collares, F.M. Quaternary ammonium compound as antimicrobial agent in resin-based sealants. Clinical Oral Investigation 2020; 24: 777–784.
12. Luca R. Metode locale de prevenire a cariei în șanțuri și fosete. Ed. Cerma, București, 1999: 14-54.
13. Bereșescu L, Păcurar M. Studii clinice privind eficiența unor materiale de sigilare. Acta Medica Transilvanica 2013; 2(1):141-143.
14. Riziwaguli A, Liu J, Ma Y, Zou J. Pit and fissure sealant for caries prevention in 457 children in Uygur city: results of 2-year follow-up. Shanghai Kou Qiang Yi Xue. 2014; 23(2):201-203.
15. Kucukyilmaz E, Savas S. Evaluation of Different Fissure Sealant Materials and Flowable Composites Used as Pit-and-fissure Sealants: A 24-Month Clinical Trial. Pediatr Dent. octombrie 2015; 37(5):468-473.
16. Welbury R, Raadal M, Lygidakis NA. EAPD guidelines for the use of pit and fissure sealants. European Journal of Pediatric Dentistry. 2004; (3):179-184.
17. Wright JT, Crall JJ, Fontana M, Gillette EJ, Nový BB, Dhar V, et al. Evidence-based Clinical Practice Guideline for the Use of Pit-and Fissure Sealants. Pediatr Dent. 2016; 38(5):E120-136.
18. Cornea D, Oprean R, Dudea D. The Use of Dental Sealing in Cluj, Romania: Frequency, Materials and Techniques – A Questionnaire Study. Clujul Med. 2014;87(3):182-5.
19. Luca R, Stanciu I, Ivan A, Vinereanu A – Knowledge on the first permanent molar – audit on 215 Romanian mothers. Oral Health and Dental Management in the Black Sea Countries 2003; 2(4): 27-32.
20. Sfeatcu R, Dumitrache A,  Petre A, Dăguci C, Lupuşoru M, Măru N. Oral health of preschool children – study of parents`knowledge. Medicine in evolution 2013; 19(2): 406-409.
21. Lakshmanan L, Gurunathan D. Parents’knowledge, attitude, and practice regarding the pit and fissure sealant therapy. J Family Med Prin Care 2020; 9(1): 385-389.
22. Mafeni JO, Messer LB. Parental knowledge and attitudes towards pit and fissure sealants. Aust Dent J1994;39:172–180.
23. Blumer S, Ratson T, Peretz B, Dagon N. Parents’ attitude towards the use of fluorides and fissure sealants and its effect on their children’s oral health. J Clin Pediatr Dent2018;42:6–10.
24. Munteanu A, Boza A, Kritikou C, Luca R – Experiența carioasă la un lot de școlari din municipiul Galați. Revista Română de Medicină Dentară 2019; XXII(4): 521-533.
25. Georgescu EM, Georgescu DE, Luca R. Considerations regarding the sealing of first permanent molars on a lot of pupils from Pitești. Romanian Journal of Stomatology 2019; 65:321-326.
26. Luca R, Vinereanu A, Stanciu I, Ivan A – Sealing of the first permanent molar – applicability on the patients’ first visit to the Pediatric Dentistry Department. Oral Health and Dental Management in the Black Sea Countries 2002; 2: 42-47.
27. Luca R, Prelipcean D, Farcaşiu T, Farcaşiu C, Stanciu I-A. Studiu epidemiologic privind patologia odontală la un lot de copii de 6-7 ani. Medicina Stomatologică 2010; 3(16):90-93.
28. Dumitrache AM, Sfeatcu IR, Buzea CM, Dumitraşcu LC, Lambescu DG.  Concepte şi tendinţe în sănătatea orală. Ed. Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2009.
29. Ravera E, Sanchez GA, Squassi AF, Bordoni N. Relationship between dental status and family, school and socioeconomic level. Acta Odontologica Latinoamericana 2012;25(1):140–149.
30. Akpabio A, Klausner CP, Inglehart MR. Mothers’/guardians’ knowledge about promoting children’s oral health. Journal of Dental Hygiene2008;82(1):12.
31. Kowash MB, Pinfield A, Smith J, Curzon ME. Effectiveness on oral health of a long-term health education programme for mothers with young children. British Dental Journal 2000;188(4):201–205.