Abordarea multidisciplinară a disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare

Cristina Brăileanu*, Georgeta Zegan**

*Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Iași, România

**U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași, România

În această lucrare este prezentată o imagine de ansamblu asupra factorilor etiologici implicați în disfuncțiile articulației temporo-mandibulare, subliniind importanța abordării multidisciplinare. Etiologia disfuncționalităților articulației tempo-mandibulare (ATM) este în continuare un subiect controversat. În dezbaterile științifice privitoare la etiologie sunt citați factori psihologici, tulburări de ocluzie sau modificări de postură, asimetrii scheletice, dar nu în ultimul rând, si factorii genetici, mai dificil de urmărit și diagnosticat. Instabilitatea ortopedică datorată ocluziei dentare este de departe principala cauză a durerii articulare temporo-mandibulare atât la copii, cât și la adulți. Disfuncțiile articulației temporo-mandibulare se referă la orice problemă care limitează funcțiile normale ale sistemului complex al mușchilor, ligamentelor, discurilor și oaselor, care realizează funcțiile articulației temporo-mandibulare. Durerea cauzată de tulburări temporo-mandibulare este cauzată fie de afecțiuni musculare sau articulare, fie de ambele. Patologia articulară temporo-mandibulară necesită o abordare multidisciplinară, inclusiv un plan de reabilitare pentru a limita sechelele funcționale și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Afecțiuni ale mucoasei bucale la copii

Conf. Dr. Lelia Mihai, Dr. Adrian Răzvan Mihai

Catedra de Patologie Orală, Universitatea Titu Maiorescu

Afecţiunile mucoasei orale la copii constituie o patologie aparte în stomatologie. Pot apărea anumite afecţiuni uneori rare la vârsta adultă care pot genera atât probleme de diagnostic cât și serioase motive de îngrijorare pentru părinţi. Aceste afecțiuni pot fi împărțite în: patologia mucoasei orale la nou-născut; infecții virale și bacteriene ale mucoasei orale; manifestări orale în afecțiuni imunitare cum ar fi aftele cronice recidivante, lichenul plan oral, eritemul polimorf. Infecţiile virale ale mucoasei orale sunt afecţiuni frecvent întâlnite în practica stomatologică uzuală. Există infecţii acute, infecţii cronice și tumori de origine virală. Diferența dintre ele se referă la timpul de evoluţie și la gradul de intensitate. Principalele cauze ale infecţiilor acute orale sunt virusul Herpes Simplex tip I, v. Varicelo-zosterian, v. Coxackie, HIV. Infecția virală latentă ca formă de infecţie cronică este produsă de  virusul Herpetic tip I și de diverse tipuri de Papiloma Virus, Epstain Barr Virus. Tumorile virale apar la persoanele imunocompetente (papiloame, condiloame) sau în imunosupresii (sarcomul Kaposi, limfoamele Non-Hodking) fiind un indicator al evoluţiei bolii sau răspunsului la tratament pentru boala sistemică. În general infecţiile acute sunt simptomatice cu leziuni tipice, unice sau multiple, cu modificarea sau nu a stării generale. Diagnosticul infecţiilor virale ale mucoasei orale se face pe baza unei anamneze atente, un examen clinic minuţios și examene paraclinice specifice (virusologic sau histologic). Tratamentul va fi specific în funcţie de etiologie și va viza starea generală și leziunile locale.

Algia bucală nespecifică. Algoritm de abordare
Burning mouth syndrome. Clinical approach algorithm.

Șef lucr. Dr. Ioanina Părlătescu

Disciplina Patologie Orală, Facultatea Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila

Algia bucală nespecifică (ABN) (glosodinia sau stomatodinia) este o afecțiune multifactorială caracterizată prin durere orofacială cronică fără leziuni clinice vizibile dar prezența senzației de arsură persistentă mai mult de 2 ore pe zi, ce evoluează de minim 3 luni. Diagnosticul se stabilește pe criterii clinice și paraclinice după eliminarea unor afecțiuni generale sau locale care au simptome asemănătoare. În funcție de evoluția simptomelor dureroase se cunosc 3 tipuri clinice de algie: tipul 1 – simptomele nu apar la trezire ci pe parcursul zilei și se intensifică spre seară, tipul 2 -simptomele sunt prezente la trezire și persistă continuu pe parcursul zilei, tipul 3- simptomele nu apar în fiecare zi și sunt variabile ca localizare. Etiologic algia bucală nespecifică este clasificată în 2 grupe:  ABN secundar unor cauze sistemice sau locale și grupa 2  ABN primar sau idiopatic. Încadrarea pacienților în aceste grupe poate produce dificultăți. Investigațiile hematologice precum hemoleucograma completă, sideremia,glicemia, dozarea vitaminelor B1, B2, B6, B12, evaluarea funcției tiroidiene sunt de primă intenție la pacienții care relatează simptomele de ABN. Testele alergice sunt incluse și ele în abordarea acestor pacienți. Afecțiuni gastroenterologice, endocrinologice, psihiatrice, hematologice pot să asocieze simptome identice cu ABN. Factori locali precum infecții candidozice recidivante, contacte ocluzale premature sau interferențe dentare  sau variante benigne ale mucoasei orale pot mima simptomele de algie. Din acest motiv pentru acești pacienți este necesară o abordare multidisciplinară. Tratamentul este diferit în funcție de etiologie și răspunsul la tratament este variabil.Această lucrare a fost susținută de un grant al Ministerului Educației și Cercetării din România, UEFISCDI, numărul de proiect PN-III-P2-2.1-PED-2019- 1339 din cadrul PNCDI III.(Contract nr 564PED/ 2021).

Conservarea crestei alveolare: Constatări clinice și radiologice în urma unui studiu de caz

Misăiloaie Alexandru, Misăiloaie  Denisa, Budacu Cristian. Prof. Dr. Sava Anca

University of Medicine and Pharmacy „Grigore T. Popa” Iasi,Romania

Extracția dentară este o procedură comună în stomatologie și este primul pas către implantul dentar. După extracția dentară, s-a estimat că remodelarea osului alveolar cauzează o reducere cu 50% a lățimii buco-linguale a osului alveolar. Modificările dimensionale care apar în urma extracțiilor dentare rămân inevitabile chiar dacă se folosesc tehnici de regenerare. Managementul extracției dentare este mai complex dacă se va aplica o procedură de implant.

În trecut, o mulțime de cercetări s-au concentrat pentru a minimiza pierderea osoasă alveolară. Cert este că, în implantologia stomatologică, primul pas este extracția atraumatică, de preferință fără ridicarea unui lambou muco-periostal. Modificările alveolare generale în urma extracției dentare pot compromite reabilitarea protetică ideală. Pentru a limita pierderea osoasa după extracții, medicul dentist sau chirurgul poate folosi CONSERVAREA COSTEI ALVEOLARE (ARP) care presupune umplerea alveolara cu materiale de altoire diferit si lăsarea acestuia sa se vindece câteva luni. Priza alveolară după extracție poate fi umplută cu os uman, animal sau artificial. Poate fi cu sau fără utilizarea membranei barieră (colagen, membrane PTFE, factori de creștere precum PRF, grefă de țesut autogen).

Tehnica de conservare a alveolei poate fi favorabilă pentru păstrarea crestei și înălțimii alveolare. Scopul ARP este de a menține o arhitectură favorabilă a crestei alveolare pentru viitoarea plasare a implantului dentar. [1-5]

Cuvinte cheie: ARP-PRESERVARE A CRISTA ALVEOLARĂ, PTFE –POLITETRAFLUOROETILEN, PRF-Fibrină bogată în trombocite

aplicații ale PRF în domeniul medical

Ion Hurjui, Irina Grădinaru, Claudia Cristina Tărniceriu, Carina Balcoș, Adina Oana Armencia, Loredana Liliana Hurjui

PRF (fibrină bogată în trombocite) este un produs considerat un material de vindecare autolog. Matricea de fibrină conține leucocite, trombocite și majoritatea celulelor care acționează în procesul de vindecare a țesuturilor. Acest studiu va analiza caracteristicile clinice și biologice ale acțiunii PRF înregistrate în regenerarea osoasă în domeniul stomatologiei și multiplele posibilități de aplicare în acest domeniu. PRP este un tratament biologic promițător, cu o gamă largă de aplicații în stomatologie, ortopedie și medicina sportivă. Studii multiple au arătat eficacitatea într-o mare varietate de condiții provocatoare, de natură sistemică având aplicabilitate în stomatologie. Înțelegerea factorilor care contribuie la această variabilitate va permite clinicienilor și cercetătorilor să o facă adecvată în tratamentul diferitelor afecțiuni clinice.

Cuvinte cheie: boală, trombocite, medicină dentară.

ASPECTE CLINICO-HISTOLOGICE ALE INFLAMAŢIILOR PULPARE ACUTE ȘI CRONICE

Prof. Dr. Mihaela Țuculina, Conf. Dr. Oana Andreea Diaconu, Șef lucr. Dr. Lelia Gheorghiță

Inflamațiile acute ale pulpei dentare se clasifică histopatologic în pulpite seroase și pulpite purulente, cu leziuni limitate (pulpite coronare) sau cu leziuni întinse (pulpite corono-radiculare).

Varietățile morfologice menționate reprezintă de fapt fazele evolutive ale aceluiași proces inflamator, ale cărui aspecte se datorează particularităților structurale ale pulpei dentare (țesut conjunctiv lax bine vascularizat și inervat cuprins într-o cavitate cu pereți rigizi și prezența unui număr extrem de important de celule proinflamatorii).

Inflamația pulpară cronică succedă cel mai frecvent unei pulpite purulente dar și unei pulpite seroase sau unei hiperemii pulpare, atunci când reactivitatea generală și/sau locală este scăzută constituțional sau când potențialul de apărare al organismului este diminuat.

O situație asemănătoare se întâlnește și atunci când agentul etiologic este lipsit de agresivitate, dar acționează lent, timp îndelungat și pe o suprafață mare a pulpei.

Este asimilată pulpitei cronice orice formă de îmbătrânire pulpară caracterizată printr-o degenerescență fibroasă a structurii conjunctive.

Biomecanica aligner-elor ortodontice – principii și adevăruri

Cristina Vasilache, Georgeta Zegan

U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași

În ultimele două decenii, tratamentul pe bază de alignere a primit o atenție remarcabilă din partea medicilor ortodonți. Au existat diferite companii care au apărut folosind reclamă intensă pentru a-și promova produsele în mod special pacienților dar și clinicienilor prin intermediul rețelelor sociale. Au fost introduse o varietate de concepte, metode și adjuvanți pentru a spori eficacitatea acestor gutiere de tip alignere. Cu toate acestea, s-a demonstrat că precizia mișcării dinților cu alignere încă este neclară și există multe dificultăți în realizarea tratamentelor ortodontice cu acestea. Realizarea tratamentelor ortodontice cu aparatele poliagregate sunt mult mai utile în ceea ce privește acuratețea și predictibilitatea tratamentului. De ce există o discrepanță dintre rezultatele așteptate și cele reale în tratamentele realizate cu alignere? Cu ajutorul acestei prezentări se vor clarifica „primele principii” și dovezi existente pentru a demonstra unele dintre dezavantajele cheie ale terapiei bazate pe alignere. Câteva deficiențe din domeniul biomecanic sunt discutate și importanța proprietăților materialului din care se realizează aligner-ele (termoplastice) care afectează performanța clinică. Bazat pe primele principii ale biomecanicii aligner-elor, această prezentare oferă perspective clinice pentru îmbunătățirea predictibilității și eficacitatea terapiei cu aligner.

CARACTERISTICILE NOILOR MATERIALE DENTARE PE BAZĂ DE ZIRCONIA

Ioana Madalina Ciornei, Georgeta Zegan

U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași, România

Zirconiul sau ”Ceramica de oțel“ a devenit, în ultimii ani, un material de restaurare extrem de popular datorită caracteristicilor deosebite ale zirconiului, ca material utilizat în stomatologie, ceea ce a dus la o utilizare extrem de largă în practica medicală stomatologică. Proprietățile care îl fac extrem de atractiv pentru utilizarea în practica stomatologică sunt: rezistența mecanică crescută, rezistenta la uzură, duritate și densitate mari, biocompatibilitate (material inert) conductibilitatea termică scăzută și estetică bună (material alb-opac). Odată cu acest trend, cercetările care au în centrul lor Zirconia au devenit tot mai frecvente. În ultimii ani au fost dezvoltate mai multe variante ale acestui material care au fost orientate în special pe îmbunătățirea caracteristicilor zirconiului monolitic. Astfel a apărut necesitatea studierii în profunzime a diferitelor variante ale zirconiului, în primul rând pentru o înțelegere aprofundată a limitelor acestui material, în toate variantele lui, cât și pentru a îmbunătăți proprietățile acestuia în beneficiul  practicienilor și al pacienților. Au fost analizate studiile din ultimii ani din literatura de specialitate, prin intermediul PubMed, care au ca subiect Zirconiul monolitic. Au fost selectate și analizate cele mai relevante articole. Proprietățile zirconiului depind de foarte mulți factori care apar de-a lungul întregului proces tehnologic de producție a structurilor din zirconiu: modalitatea de sinteză și conținutul nano-pudrei de zirconiu, sinterizarea zirconiului, colorarea zirconiului etc. S-a constatat că o concentrație crescută de oxid de ytriu (oxid stabilizator) determină o translucență crescută, lucru care asigură o estetică excelentă, însă acest lucru compromite rezistența mecanică a materialului. Dezvoltarea accelerată a noi materiale pe baza de Zirconia este însoțită atât de avantaje cât și de dezavantaje. Acest lucru impune o cunoaștere aprofundată a caracteristicilor acestor materiale de către practicieni pentru a se asigura o utilizare rațională, adaptată fiecărei situații clinice în parte.

Provocări în managementul lichenului plan eroziv

Mihaela Paula Toader*, Cristina Popa*, Ana Maria Sciuca*, Victor Vlad Costan**, Ștefan Toader***, Mădălina Mocanu*

*University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iași, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Oral Medicine, Oral Dermatology

**University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iași, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Oral and Maxillo-facial surgery

***University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iași, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Physiopathology

Lichenul plan oral este o afecțiune inflamatorie cronică cu etiologie parțial cunoscută, care apare la aproximativ 1-2% din populația generală și afectează în principal femeile de vârstă mijlocie. Forma clinică erozivă a lichenului plan oral prezintă un risc de progresie spre carcinom de aproximativ 1-4%. Acest aspect, împreună cu caracterul cronic, recurent al bolii, etiologia multifactorială, precum și simptomatologia supărătoare care împiedică aportul de alimente și lichide, transformă conduita terapeutică a lichenului plan eroziv oral într-o adevărată provocare.

Tratamentul urmărește reducerea simptomelor și rezolvarea leziunilor mucoasei bucale. Tratamentul clasic de prima linie este reprezentat de corticosteroizii topici (corticosteroizi moderat potenți sau potenți in Orabase / Apa de gura / Spray-uri sau intralezional – Triamcinolona 0,1%, Dexametazona 0,1%) cu efecte antiinflamatorii notabile. Corticosteroizii sistemici pe termen scurt pot fi asociați cu terapia locală în cazuri de exacerbare a leziunilor sau rezistență la tratamentul local. Inhibitorii calcineurinei (Tacrolimus 0,1% si Pimecrolimus 1%) administrați local, 1-4 aplicații/zi în diverse forme farmaceutice (gel, crema, Orabase, spray) reprezintă o alternativă terapeutică viabilă pentru cazurile fără răspuns la corticosteroizi clasici. A existat o rată scăzută de reacții adverse și efecte terapeutice locale favorabile asupra senzației de durere, înțepături, precum și o reducere a dimensiunii eroziunilor bucale sau rezoluția completă a acestora. Alternative terapeutice potrivite pentru cazurile selectate, refractare la terapiile locale convenționale sunt retinoizii sistemici, imunoglobulinele intravenoase, imunosupresoarele (micofenolat mofetil, ciclosporină, azatioprină) și imunomodulatorii sistemici (Levamisol, Dapsone). Studiile au arătat eficacitatea și siguranța Apremilast, un inhibitor al fosfodiesterazei-4, la pacienții cu lichen plan eroziv oral. Terapia fotodinamică este o altă opțiune terapeutică pentru lichenul eroziv oral, ca monoterapie sau în combinație cu tratamentul topic.

Tratamentul trebuie să fie individualizat și implică o monitorizare constantă pentru a evalua raportul risc-beneficiu dat fiind potențialul ridicat al acestor terapii de a induce efecte secundare semnificative.

Clasic vs. Digital în planificarea și tratamentul preprotetic nechirurgical și chirurgical al edentatului parțial întins

Cosmin Crețu, Roxana Vasluianu, Răzvan Curcă, Bianca Toader, Doriana Agop-Forna, Norina Forna

Trecerea de la clasic la digital este în continuare o provocare pentru medicii care vor să fie în pas cu evoluția profesională. Această tehnologie evoluează rapid. Dar fără principiile proteticii și o cunoaștere profundă a științei din spatele aspectului de design digital, succesul cazului va fi compromis. De ani de zile departamentul protezelor amovibile a fost împins spre ultimul loc în ceea ce privește tehnologia. Deși avem avantaj în ceea ce privește materialele dentare din care sunt realizați dinții artificiali (morfologie anatomică cu o rezistență crescută) cât și a protezelor amovibile (acrilate cu o rezistență crescută la impact și îndoire) abia în ultimii ani imaginea și focusul în domeniul protezelor parțiale amovibile a început să se schimbe datorită tehnologiilor CAD-CAM. Dar, pe de altă parte, atunci când ne uităm la tehnicile tradiționale de realizare a protezelor amovibile, protocolul corect cu planificarea cazului, materialele de calitate duc la succesul unui caz de protezare amovibila. Odată ce s-au învățat toate aplicațiile și tehnologiile de proiectare software a protezelor digitale, se va putea produce o proteză mult mai rapid, cu o mare precizie. De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că succesul realizării protezei amovibile ține de corectitudinea realizării scanării digitale a pacientului edentat. Clasic și digital merg împreună. Există caracteristici și beneficii pentru ambele tehnologii. Totuși, odată cu evoluția tehnicilor digitale, nivelul de confort al medicului dentist este mult mai ridicat iar adaptarea protezei este mult îmbunătățită. De asemenea, în cazul unor accidente precum fractura protezei sau pierderea acesteia, pe baza înregistrărilor realizate, se poate printa sau freza una nouă foarte rapid.

ABORDARI CLASICE VERSUS DIGITALE ALE BIOMATERIALELOR ȘI TEHNOLOGILOR IMPLICATE ÎN RESTABILIREA PROTETICĂ

Irina Grădinaru, Magda Ecaterina Antohe, Loredana Liliana Hurjui

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

Practica stomatologică contemporană este guvernată de aportul noilor tehnologii digitale în realizarea restaurărilor protetice cu un grad ridicat de precizie și atingerea parametrilor biomecanici și estetici optimi. În deplin acord cu noile tehnologii, biomaterialele utilizate sunt ancorate în registrul materialelor nemetalice, dar cele mai utilizate sunt reprezentate de ceramica integrală pe suport de zirconiu. Particularitatea cazului clinic cu toate fațetele pe care le implică, cuplată cu investigațiile paraclinice, stă și la baza alegerii unei soluții selectate din registrul clasic sau digital.

Combinația de indicatori clinico-biologici locali, loco-regionali și generali, a criteriilor biologice, biomecanice și estetice, precum și a criteriilor socio-economice, conduc la decizia terapeutică de alegere. Planificarea și proiectarea designului protetic prin intermediul tehnicilor digitale actuale, utilizarea modelelor virtuale, amprente optice și diverse sisteme CAD-CAM conduc la soluții terapeutice impecabil integrate în armonia sistemului dentar. Pe de altă parte, tehnicile clasice de realizare a restaurărilor ceramice pe suport metalic sunt, de asemenea, îmbunătățite prin aportul tehnologiilor contemporane, astfel încât adaptarea lor să poată fi grefată la cerințele reabilitărilor actuale.

Cuvinte cheie: CAD CAM, clasic, digital, impresie optică

COMORBIDITĂȚI CARE CRESC RISCUL DE SÂNERARE ÎN BOLILE HEPATICE

Ion Hurjui, Irina Grădinaru, Claudia Cristina Tărniceriu, Mihaela Mitrea, Ion Andrei Hurjui, Ruxandra Maria Hârțan, Carina Balcoș, Adina Oana Armencia, Loredana Liliana Hurjui

În ciuda prezenței coagulopatiilor, sistemul hemostatic poate fi echilibrat în bolile hepatice stabile. La pacienții cu boli hepatice, testele de coagulare de rutină nu sunt predictive pentru sângerarea periprocedurală. Corectarea pre-procedurală a testelor de coagulare anormale prin utilizarea produselor din sânge nu reduce riscul de sângerare perioperatorie. Pacienților cu boală hepatică nu li se recomandă administrarea de rutină perioperatorie, profilactică sau terapeutică, a factorului VII activat recombinant. Până în prezent nu există date suficiente pentru a recomanda administrarea de rutină, profilactică sau terapeutică a antifibrinoliticelor. Pacienții cu boală hepatică au adesea o tulburare complexă a hemostazei. Profilul hemostatic al unui pacient cu insuficiență hepatică include trombocitopenie și funcție anormală a trombocitelor, niveluri scăzute de agenți ai factorilor de coagulare și inhibitori ai acestora, niveluri scăzute de plasminogen și proteine antifibrinolitice, disfibrinogemie, niveluri scăzute de ADAMTS 13 și niveluri plasmatice crescute ale factorilor VIII de coagulare (FVIII) și factorul von Willebrand (FvW). În funcție de etiologia bolii hepatice, modificările hemostatice pot preveni intensități diferite. Există o asociere clară între boala hepatică și anomaliile sistemului de coagulare. Aceste anomalii pot fi detectate atât prin teste de coagulare de rutină, cât și prin teste specializate. Cauzele extrahepatice ale defectelor de coagulare trebuie mai întâi excluse prin anamneză, constatări fizice și teste clinice de laborator înainte de a atribui coagulopatiile bolii hepatice.

Cuvinte cheie: BOLI HEPATICE, SISTEM DE COAGULARE, TESTE CLINICE DE LABORATOR.

Comunicarea profesională în stomatologie în contextul pandemiei COVID 19

Prof. Hab. Dr. Elena Mihaela Cărăușu

U.M.F. „Grigore T. Popa“ Iași, Facultatea de Medicină Dentară, Disciplina de Sănătate Publică și Management

Pandemia COVID-19 a atras după sine schimbarea modului în care funcționează echipa stomatologică prin reproiectarea activității interne ca urmare a implementării noii strategii, a introducerii de noi reglementări legislative, împreună cu un nou set de principii și standarde de comunicare profesională în stomatologie împreună cu setul corespunzător de relații de comunicare și implicit cu construirea unei noi culturi organizaționale.

Cursurile de comunicare profesională sunt predate în toate țările dezvoltate ale lumii, devenind parte a curriculumului facultăților de stomatologie la nivel de licență și, de asemenea, a învățământului postuniversitar de stomatologie.

Cuvinte cheie: comunicare profesională în stomatologie, standarde de comunicare profesională în stomatologie, pandemia COVID-19.

CONSIDERAȚII ASUPRA DISCREPANȚELOR VERTICALE ÎN ORTODONȚIE

Conf. Dr. Daniela Anistoroaei

Disciplina de Ortodonție și Ortopedie Dento-facială, Facultatea de Medicină Dentară, UMF „Grigore T. Popa”, Iași, Romania

Dimensiunea verticală  se referă în mod specific la relația verticală a mandibulei în raport cu  maxilarul și orice abatere de la normal în această relație este denumită discrepanță verticală. Studiile ortodontice abundă în informații cu privire la diagnosticul și tratamentul sensului sagital și transversal și discută mai puțin cu privire la tratarea problemelor verticale. Lucrarea abordează, prin intermediul unor cazuri clinice, diferite modalități de management a problemelor verticale, în funcție de vârstă. Pentru fiecare pacient fișa ortodontică completă a permis diagnosticul, precum și stabilirea și planificarea tratamentului. Rezultatele arată că tratamentul discrepanțelor verticale este dificil și controlul vertical insuficient al acestora duce la prelungirea tratamentului și chiar la compromiterea rezultatelor acestuia.  Din punct de vedere al biomecanicii ortodontice, controlul dezvoltării dento-alveolare verticale este greu de realizat, deoarece mecanoterapia ortodontică tinde să producă mișcarea verticală a dinților și depinde cel mai adesea de complianța pacientului.

Contribuții ale acidului hialuronic în estetica facială

Loredana Liliana Hurjui, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Carina Balcoș, Mihaela Mitrea, Claudia Cristina Tărniceriu, Irina Grădinaru

Denumirea de acid hialuronic (HA), derivă din cuvântul grecesc hyalos (sticlă) și conține două molecule de zaharide, una fiind acidul uronic. HA există sub formă de diferite dimensiuni moleculare în țesuturile și fluidele biologice. HA este implicată în multe căi biologice atât fiziologic, cât și patologic. Prezinta biocompatibilitate, efect non-antigenic, antiinflamator si antioxidant. Are multiple indicații in diverse domenii medicale. Datorită efectului său pozitiv asupra reparării țesuturilor și vindecării rănilor, administrarea locală de HA ar putea juca un rol nu doar în chirurgia dentară postoperatorie, ci și în tratamentul pacienților cu gingivita și parodontită, cu o îmbunătățire semnificativă a calității vieții acestora.

Cuvinte-cheie: ACID HIALURONIC, PARODONTITA, CHIRURGIE DENTARĂ.

Cuantificarea evaluărilor paraclinice ale edentației parțiale întinse

Cosmin Crețu, Dimitrios Bardis, Walid Edlibi Al Hage, Doriana Agop-Forna, Raluca Biciușcă, Norina Forna

În contextul evoluției tehnicilor digitale în teritoriul proteticii dentare, va exista un mecanism pe care raționamentul medicului îl va parcurge pentru a ajunge la o anumită decizie terapeutică și acesta poate fi rezumat astfel: colectarea datelor esențiale prin anamneză, examen clinic obiectiv și subiectiv, și examene paraclinice; Pentru a veni în sprijinul luării deciziei celei mai bune din punct de vedere terapeutic s-au dezvoltat sistemele expert, cu ajutorul inteligenței artificiale ce înlătură posibilitatea ca un nespecialist să nu aibă acces la toate informațiile și referințele specialiștilor din domeniu. În domeniul medical, sistemele de asistare a deciziei au fost introduse mai întâi pentru stabilirea unui plan de tratament, apoi s-au axat pe stabilirea unui diagnostic, iar în prezent ele au valențe futuriste, putând preciza un prognostic și a prezice evoluția terapeutică a pacientului, între anumite limite, pe baza indicatorilor de stare ai pacientului și prin cuantificarea intervențiilor de îmbunătățire a situației clinice, când acestea se practică, cât și a soluției terapeutice alese. Prin evaluarea statusului inițial și al celui de după intervențiile corective se recomandă o soluție terapeutică de elecție, soluție ce reprezintă rezolvarea ideală a cazului clinic existent, asociată cu prognosticul de evoluție cel mai favorabil. Astfel, aplicarea unei soluții terapeutice de elecție va conduce la un rezultat final cu un prognostic de evoluție favorabil. Însă, nu întotdeauna soluția de elecție corespunde cu cea aplicată, din cauza contextului sau al deciziei pacientului si nici situația clinică nu este totdeauna perfectă. De aceea, o soluție terapeutică de elecție sau intermediară, aplicată pe o situație clinică nefavorabilă, sau o soluție terapeutică intermediară, aplicată unui caz clinic favorabil sau mediu, va genera un rezultat final cu prognostic de evoluție mediu. Iar o soluție terapeutică nefavorabilă, aplicată în orice tip de situație clinică (favorabilă, neutră sau nefavorabilă tratamentului) va genera un rezultat final cu prognostic nefavorabil. Acest algoritm este folosit de către sistemele expert pentru obținerea unei rezolvări terapeutice aplicate la caz, luând în considerare variabilele ce îi pot modifica prognosticul și evoluția finală. Astfel se poate prezice cu acuratețe succesul unei decizii clinice, poate fi înlăturat eșecul iar pacientul neavizat va fi motivat în alegerea unei soluții optime și în a lua o decizie în cunoștință de cauză.

ASPECTE ACTUALE ALE METODELOR DE TRATAMENT ÎN MALOCLUZII DE CLASA a III-a

Eduard Radu Cernei, Cristina Antohi, Alina Sodor, Georgeta Zegan

U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași

Malocluzia de clasa a III-a afectează între 5% și 15% din populația noastră. Cele mai frecvente 2 dileme în jurul tratamentului de clasa a III-a sunt momentul tratamentului și tipul de aparat. Un număr de aparate au fost utilizate pentru a corecta o discrepanță a scheletului de clasa a III-a, dar există puține dovezi disponibile cu privire la eficacitatea lor pe termen lung. Preocuparea cu privire la tratamentul precoce și necesitatea îngrijirii interceptive în cazul malocluziei de Clasa a III-a a fost întotdeauna o dilemă, știind că nu toate problemele vor fi rezolvate în aceste cazuri până când creșterea maxilo-mandibulară este în continuare finalizată și rezultatul pe termen lung al diferitelor tratamente. abordările pot depinde de tendința de creștere a unui individ. Tratamentul interceptiv al malocluziilor de clasa a III-a ar trebui întreprins dacă previne deteriorarea țesuturilor bucale și/sau reduce semnificativ cantitatea sau severitatea viitoarelor intervenții ortodontice și chirurgicale. Tratamentul curativ presupune utilizarea aparatelor fixe în combinație cu tehnici de camuflaj ortodontic, precum și tratamentul chirurgical ortodontic. Această prezentare este o privire de ansamblu asupra posibilităților de tratament ale malocluziilor de clasa a III-a cu exemplificarea din propria mea cazuistică.

DECOMPRESIUNEA MICRO –CHIRURGICALĂ A UNUI CHIST RADICULAR DE MARI DIMENSIUNI LA UN PACIENT DE 9 ANI: RAPORTARE DE CAZ

C. A. (Concită )Brînză*, A. Melian**, S. Andrian**, B. C. Concită***, C. L. Giuroiu**

*Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa” –Iași, Romania, Facultatea de Medicină Dentară, student doctorand și medic rezident, Departamentul de Odontologie, Periodontologie și Proteze Fixe.

**Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa” –Iași, Romania, Facultatea de Medicină Dentară, Departmentul de Odontologie, Periodontologie și Proteze Fixe.

***Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa” –Iași, Romania, Facultatea de Medicină Dentară, student

Chistul radicular (RC) este cel mai comun chist odontogen de origine inflamatorie ce afectează oasele maxilare, deși este relativ rar întâlnit în dentiția deciduală. Vă prezentăm un caz clinic al unui pacient în vârstă de 9 ani ce prezenta durere și tumefacție la nivelul dinților temporari 7.4 și 7.5, iar examenul radiologic a confirmat prezența unui chist radicular de mari dimensiuni. Am realizat decompresiunea micro-chirurgicală, realizând un acces minim pentru a fixa o canulă în cavitatea chistică pentru a putea efectua irigații cu soluție salină și soluție apoasă saturată de hidroxid de calciu. Simultan am realizat și tratamentul endodontic ortograd pentru dinții 7.4 și 7.5. După 4 săptămâni canula a fost îndepărtată. Examenul radiologic realizat la un an de la intervenție, a evidențiat o vindecare a țesutului periapical. Prin urmare, această metodă de decompresiune micro-chirurgicală reprezintă un tratament conservator al unui chist radicular de origine endodontică depistat în dentiția deciduală.

Cuvinte cheie: chist radicular, decompresiune chirurgicală, dentiție deciduală

CARACTERISTICI DERMOSCOPICE ALE LICHENULUI ORAL

Mihaela Paula Toader*, Cristina Popa*, Ana Maria Sciuca*, Victor Vlad Costan**, Ștefan Toader***, Mădălina Mocanu*

*University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iasi, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Oral Medicine, Oral Dermatology

**University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iasi, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Oral and Maxillo-facial surgery

***University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iasi, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Physiopathology

Dermoscopia este un instrument non-invaziv pentru evaluarea in vivo a modificărilor de suprafață și culoare ale epiteliului, precum și a structurilor, culorilor și modificărilor micro-vasculare în dermul superficial, care este utilizat în mod obișnuit pentru îmbunătățirea acurateței diagnosticului clinic în dermatologie. Lichenul plan este o afecțiune inflamatorie cronică cu etiologie neclară, care afectează pielea, membranele mucoase (în special mucoasele bucale și genitale) și/sau unghiile și părul. Leziunile bucale pot însoți manifestările cutanate sau pot fi solitare și sunt considerate rezultatul unui răspuns autoimun mediat de limfocitele citotoxice CD8+ la antigeni care pot fi demascat de alergeni de contact precum cei din materialele de restaurare dentară, medicamente, traumatisme mecanice, infecții virale, sau alți agenți neidentificați, ducând la apoptoza celulelor bazale ale epiteliului oral. Afectează 1-3% din populație, cu o prevalență mai mare la femei (raport femei/bărbați 1,4:1). Există un risc de transformare malignă de 1-4% raportat în literatură, de aceea pacienții necesită urmărire periodică cel puțin la 6 luni, cu biopsii repetate în cazul modificărilor suspecte ale leziunilor. Caracteristicile dermatoscopice ale lichenului plan cutanat includ dungi albe reticulare pe un fundal roșu-mat și vase de sânge liniare sau punctate. Cu toate acestea, dermatoscopia pentru evaluarea leziunilor mucoasei nu este încă utilizată pe scară largă și modelele pentru diagnosticul lichenului plan oral nu sunt încă bine stabilite. Prezentăm un studiu descriptiv al caracteristicilor dermatoscopice ale lichenului plan eroziv și asemănător plăcii de pe mucoasa bucală. Am folosit dermatoscopia polarizată (dispozitiv portabil DermLite DL4) pentru vizualizarea mucoasei linguale dorsale și a vermilionului buzelor la 23 de pacienți diagnosticați clinic și histologic cu lichen plan care implică mucoasa bucală. Dermoscopia lichenului plan al mucoasei de tip placă și eroziv de pe dorsul limbii s-a caracterizat prin prezența unor zone asemănătoare voalului alb, structurilor pete albe și roșii, dungi albe paralele pe fond roz și vase de sânge liniare. Pe vermilion exista un aspect mai discret de voal alb și vase de sânge polimorfe (liniare, punctate și în ac de păr), sau eroziuni multiple înconjurate de structuri albe în relief care schițează un aspect dungat. Dermoscopia poate fi o soluție neinvazivă pentru diagnostic, evaluarea eficacității tratamentului și recunoașterea precoce a transformării maligne a leziunilor bucale ale lichenului plan.

Determinarea pragului de percepție al asimetriei faciale – review de literatură

Alexandra-Nina Stan, Georgeta Zegan

UMF „Grigore T. Popa”, Iași, România

Există puține date în ceea ce privește stabilirea pragului la care atât specialiștii cât și populația generală pot diferenția asimetria facială de simetrie. Această lucrare este un review de literatură și își propune să găsească pragul sau pragurile la care populația generală și specialiștii percep asimetria facială. Au fost căutate articole în următoarele baze de date – Web Of Science ISI și PubMed, fiind incluse studiile prospective. Populația generală detectează asimetria facială la o deviație de cel puțin 4 mm a unui element facial față de normal. Medicii stomatologi detectează asimetria facială la o deviație de 2-4 mm, iar medicii ortodonți și medicii chirurgi oro-maxilo-faciali detectează asimetria la o deviație de 2 mm. De asemenea, devierea vârfului nasului este mai ușor sesizată decât devierea mentonului. Fața perfect simetrică nu există, toți oamenii având un grad mai mic sau mai mare de asimetrie. Nu toate imperfecțiunile și elementele asimetrice ale feței trebuie corectate. Datele obținute sunt importante mai ales în cazurile ortodontic-chirurgicale borderline – la limită – când pacienții pot dori intervenția chirurgicală, însă primesc din partea apropiaților și a medicilor un feedback negativ. Cunoașterea limitelor până la care asimetria este acceptată de pacient este un factor important în stabilirea planului de tratament.

DIAGNOSTICUL PREZUMTIV ȘI MANAGEMENTUL ULCERAȚIILOR MUCOASEI ORALE: O PROVOCARE PENTRU MEDICUL STOMATOLOG

Conf. Dr. Cristina Popa, Șef lucr. Dr. Ana Maria Sciuca, Șef lucr. Dr. Mihaela Paula Toader

Disciplina Medicina Orală. Dermatologie Orală, UMF GRIGORE T POPA, IAȘI

Ulcerațiile mucoasei orale sunt printre cele mai frecvente leziuni întâlnite în practica stomatologică, din sfera patologiei orale. Pacienții se prezintă adesea în cabinetele dentare cu patologii diverse, de natură ulcerativă, majoritatea dureroase, cu afectarea funcțiilor masticatorii și de deglutiție. Ele implică o etiologie extrem de variată și recunoașterea lor poate pune probleme chiar și unui ochi experimentat.

Lucrarea de față vine în ajutorului practicianului de medicină dentară, descriind diferite tipuri de ulcerații orale, etiologia lor, modul în care medicii stomatologi pot face diferența între varietatea cauzelor lor, trăsăturile clinice specifice și opțiunile de tratament primar pentru cele mai frecvente afecțiuni ulcerative orale.

Efectele fotobiomodulării cu laserul diodă 940nm asupra fibroblastelor gingivale umane

Asist. Dr. Carmen Amititeloaie, Prof. Dr. Marcel Costuleanu

Laserele tip diodă cu lungimea de undă de 940 nm sunt dispozitive chirurgicale și terapeutice aflate în avangarda tehnologiei. Efectele lor de fototerapie celulară reprezintă un subiect care deschide calea către noi subiecte de cercetare. Creșterea și proliferarea fibroblastelor gingivale sunt elemente importante în procesul de vindecare a leziunilor orale, iar fotobiomodularea (PBM) cu laser ar putea modifica acest proces. Mecanismul de acțiune al PBM cu laser la nivel celular se bazează pe activarea simultană a mai multor reacții. Structura și funcția membranelor biologice sunt modificate, se eliberează endorfine și se observă o creștere a activității sistemului imunitar al celulelor și enzimelor. O cascadă de semnalizare este declanșată de transferul de electroni între cinci complexe proteice identificate în membrana mitocondrială, printre care NADH dehidrogenază, succinat dehidrogenază, citocrom c reductază, citocromul c oxidază și adenozin trifosfat (ATP) sintază, precum și molecule libere cum ar fi ubichinona și citocromul c. Intensificarea procesului de respirație celulară contribuie la creșterea, migrarea, diferențierea și proliferarea celulelor în interiorul plăgii, inclusiv a fibroblastelor. Mediatorii bioactivi eliberați de fibroblaste, cum sunt factorii de creștere, afectează metabolismul celulelor prin sintetizarea componentelor matricei extracelulare, cum ar fi colagenul de tip I. Pe lângă faptul că exercită rol important pentru vindecarea leziunilor sau regenerarea țesuturilor, PBM influențează angiogeneza prin generarea factorului de creștere endotelială vasculară (VEGF). Modificările înregistrate la nivel celular și biochimic susțin efectele terapeutice de stimulare a vindecării leziunilor, precum și efectele antiinflamatorii și analgezice.

Efectele noului cod deontologic asupra practicii medicale stomatologice

Iulian Costin Lupu, Constatin Bogdan Mihăilă, Răzvan Constantin Brânzan, Cătălin Silviu Tibeică, Lucian Burlea, Laura Checherita, Elena Mihaela Cărăușu

UMF ”Gr. T. POPA” Iași, Facultatea de Medicină Dentară

Normele de etică profesională care ghidează medicul stomatolog și entitățile sub care acesta poate profesa sunt cuprinse în codul deontologic. Acest cod deontologic este conceput de Colegiu Medicilor Stomatologi din România și pentru a căpăta validitate este publicat în Monitorul Oficial. Ultimul cod deontologic data din 2010 și a fost emis sub egida vechiului Colegiu al Medicilor Dentiști. Între timp au apărut noi reglementări ale asociațiilor profesionale la nivelul Uniunii Europe la care trebuie și medicii stomatologi din România să se alinieze. Astfel a apărut nevoia conceperii și emiterii unei forme noi și actualizate a Codului Deontologic. Acest cod a fost publicat anul trecut în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare de la 01 ianuarie. Acesta aduce actualizări și clarificări legate în principal de modul de relaționare cu pacientul de atitudinea legată de concurență și de publicitate. De aceea este important să vedem dacă și cum influențează aceste modificări felul în care funcționează cabinetele stomatologice și modul în care medicul stomatolog își desfășoară activitatea.

Eficiența medicală și economică a activității stomatologice

Constantin Bogdan Mihăilă, Iulian Costin Lupu, Cosmin Oniciuc, Silviu Cătălin Tibeică, Elena Mihaela Cărăușu

U.M.F. „Grigore T. Popa“ Iași, Facultatea de Medicină Dentară, Disciplina de Sănătate Publică și Management

În practica stomatologică privată, între eficiența medicală și cea economică este o strânsă legătură, acestea intercondiționându-se și influențându-se puternic. De aceea, nu se analizează separat, ci împreună.

–Eficiența medicală se referă la evaluarea cantitativă și calitativă a serviciilor stomatologice ca activitate medicală.

-Eficiența economică a activității stomatologice private presupune compararea rezultatelor/ beneficiilor obținute cu efortul financiar (cheltuielile) pentru furnizarea serviciilor stomatologice populației deservite.

În perioada postpandemică, provocarea cu care se vor confrunta furnizorii privați de servicii stomatologice va fi de a controla/reduce costurile activității medico-sanitare fără a afecta calitatea actului medical/stomatologic propriu-zis, deoarece aceasta ar conduce la scăderea adresabilității populației către serviciile stomatologice private.

Cuvinte cheie: servicii stomatologice private, eficiența medicală, eficiența economică, furnizori privați de servicii stomatologice.

Elemente de cuantificare a succesului tratamentului în situații particulare de edentație

Andreea Tibeică, Silviu Cătălin Tibeică, Norina Forna

Optimizarea câmpului protetic prin reconstrucția tridimensională a osului, utilizând tehnici și materiale de regenerare osoasă ghidată, este o etapă obligatorie în reabilitarea implanto-protetică în situațiile clinice caracterizate de pierderi mari de țesut osos (Nicolae, 2009). Reabilitarea pierderilor de țesut osos la pacienți cu resorbții alveolare moderate sau severe în situații particulare de edentație, permite realizarea de restaurări implanto-protetice funcționale și creșterea ratei de succes pe termen lung (Forna, 2011). Complexitatea reabilitărilor orale implanto-protetice impune noi abordări, tehnici și materiale de studiu. Unele limite ale materialelor de substituție osoasă folosite în intervențiile chirurgicale proprotetice și proimplantare (reacțiile imune, posibilitatea de infectare, perioada lungă de resorbție, severitatea resorbției, absența unei stabilități primare și secundare satisfăcătoare) au condus la orientarea grupurilor de cercetare și a practicienilor către asocierea acestora cu agenți cu potențial osteogen și cu proprietăți antiinflamatoare și de stimulare a metabolismului țesutului osos.

Datele din literatură (Weissens&col, 2018; Esposito&col, 2009) arată că structura grefelor osoase influențează rata de supraviețuire a implantelor dentare. Rata de supraviețuire a implantelor dentare este mai mare în cazul aplicării membranelor de colagen la nivelul ferestrei laterale sinuzale comparativ cu situațiile în care procedura de lifting sinuzal nu include aplicarea membranei la nivelul ferestrei laterale sinuzale.

PRGF se bazează pe obținerea unor preparate din proteine recoltate din sângele pacientului; printre aceste proteine care posedă activitate biologică se disting factorii de creștere care stimulează și grăbesc refacerea țesutului.

Ținând cont de consecințele financiare, psihologice și legale ale eșecului tratamentului implanto-protetic, înțelegerea factorilor predictivi pentru apariția complicațiilor tehnice și biologice va ajuta practicienii să optimizeze rezultatele privind soluțiile terapeutice implanto-protetice.

Cuvinte cheie: Materiale de grefare, PRGF, reabilitare implanto-protetică, edentație parțial întinsă

EVALUAREA CAPACITĂȚII PREDICTIVE A FACTORILOR DE RISC CARIOS LA ADULTUL TÂNĂR

Livia Bobu, Cătălina Iulia Săveanu, Carina Balcoș, Alice Murariu, Magda Bârlean, Irina Bamboi

Evaluarea riscului carios constituie un element esențial al diagnosticului stării de sănătate orală, reprezentând un punct de plecare important în stabilirea planului de tratament. Scopul studiului de față a fost de a realiza o ordonare a capacității predictive a factorilor de risc carios privind leziunile carioase viitoare la adultul tânăr. Material și metode: studiul transversal a cuprins un număr de 120 de studenți ai Facultății de Medicină Dentară din cadrul U.M.F. ”Grigore T. Popa” din Iași, la care s-a realizat evaluarea riscului carios cu ajutorul Cariogramei, urmată de compararea și ordonarea factorilor de risc în funcție de capacitatea predictivă, cu ajutorul analizei de regresie multiplă. Rezultate: indicii de placă bacteriană și indicii de experiență carioasă au constituit elementele cu capacitatea predictivă cea mai ridicată. Concluzie: factorul bacterian și rata de afectare anterioară prin caria dentară reprezintă elementele cu cea mai mare capacitate predictivă privind leziunile carioase viitoare la adultul tânăr.

EVALUĂRI CLINICE ALE INDICILOR BIOLOGICI ȘI BIOMECANICI ÎN EDENTAȚIA PARȚIALĂ ÎNTINSĂ

Răzvan Curcă, Cosmin Crețu, Doriana Agop-Forna, Cristea Bardis, Walid Edlibi Al Hage, Norina Forna

Formularea planului de tratament este precedată de un raționament medical ce trece în revistă modul în care cazul luat în discuție îndeplinește criteriile corespunzătoare unor formule de tratament nesistematizate, dar pe care medicul le are în vedere ca posibilități de tratament.

În urma confruntării paletei de posibilități terapeutice selectate din experiența teoretică și practică personală, cu criteriile pe baza cărora se stabilește planul de tratament, este individualizată tentativa de proiect ca formă primară a planului de tratament.

În orientarea edentației parțiale trebuie să avem în vedere următoarele criterii: socio-economic, criteriul dotării tehnice, criteriul componenței profesionale, biologic, mecanic.

Criteriul biologic este legat de starea clinică a organismului și a sistemului stomatognat. El însoțește planul terapeutic cu un adevărat filtru pentru întocmirea planului de tratament; va fi necesară o evaluare a tuturor indicilor clinico-biologici, stabiliți prin examenul clinic și paraclinic, astfel ca tratamentul să fie cât mai eficient. Se vor avea în vedere indicii clinico-biologici generali, loco-regionali și locali

Criteriul biomecanic are în vedere reevaluarea capacității câmpului protetic de a suporta presiuni. Deoarece în mod obișnuit, fiziologic, presiunile sunt receptate de dinți și suportul dento-parodontal, pe acesta îl vom lua în considerație, iar gradientul de solicitare căruia nu-i putem opune rezistență dento-parodontală și pe care încercăm să-l completăm prin sprijin muco-osos. Planul de tratament se va realiza pe baza datelor culese din examenul clinic și paraclinic și reexaminate atunci când este cazul. De regulă realizăm acest plan pe modelul de studiu în mai multe etape.

CARACTERISTICI ȘI BENEFICII ALE MICROCIRCULației PULPEI DENTARE – DE LA SĂNĂTATE LA BOLĂ

Loredana Liliana Hurjui, Ion Hurjui, Irina Gradinaru

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

Cercetările recente privind histofiziologia pulpei dentare au încercat să explice o serie de aspecte referitoare la microcirculația teritoriului pulpar. Principalele funcții ale microcirculației pulpei dentare sunt aprovizionarea țesutului pulpar cu oxigen și substanțe nutritive în concentrația și nivelul de presiune necesar (prin circulația arterială), și de a asigura eliminarea produselor metabolice (prin circulația venoasă de retur). Circulația trebuie să fie în concordanță cu nevoile fiziologice ale țesutului pulpar și presiunea intraluminală vasculară trebuie să fie în echilibru cu presiunea tisulară.

În concluzie, cunoașterea temeinică a vascularizației, inervației și hemodinamicii pulpare, precum și reglarea acesteia în condiții fiziologice și patologice, sunt esențiale pentru managementul profilaxiei și terapeuticii patologiei pulpare dentare.

Cuvinte cheie: PULPA DENTARĂ, HEMODINAMICĂ VASCULARĂ, PATOLOGIE.

RESTAURAREa IMMEDIATĂ FIXĂ A edentației MAXILare după inserarea IMPLANTurilor

Mihaela Mitrea, Claudia Cristina Tărniceriu, Irina Grădinaru, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Claudia Cristina Tărniceriu, Carina Balcoș, Loredana Liliana Hurjui

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

Încărcarea imediată a maxilarului edentat este posibilă atunci când este disponibil suficient os pentru a asigura stabilitatea primară a implanturilor situate în poziții congruente cu o proteză ideală. Planificarea tratamentului, plasarea implantului cu protezare provizorie imediată și reabilitarea protetică finală sunt cel mai bine integrate printr-un proces care utilizează proteza provizorie imediată ca ghid chirurgical și restaurator. Desemnarea poziției planificate a dintelui este o condiție prealabilă pentru identificarea posibilelor poziții ale implantului. Contururile cervicale ale protezei planificate sunt determinanți critici ai acestei relații. Definirea relației planificate dintre dinte/os alveolar rezidual ajută la selectarea atât a tipului posibil de proteză, cât și a locațiilor implantului. Atunci când planul de tratament este transferat direct de la șablonul tomografic la șablonul chirurgical la proteza de conversie utilizată pentru încărcare imediată, managementul chirurgical și protezant al acestei proceduri este bine definit.

Cuvinte cheie: implanturi maxilare, maxilar edentat, variabile anatomice, variabile psihologice/psihosociale.

Terapia implanto-protetică a unui pacient edentat: aspecte clinice și tehnice

Mihaela Mitrea, Irina Grădinaru, Carina Balcoș, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Claudia Cristina Tărniceriu, Loredana Liliana Hurjui

 „Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

Reabilitarea cu implanturi este o provocare. A avea criterii anterioare de evaluare este cheia pentru stabilirea celui mai bun tratament pentru pacient. Pe lângă aspectele clinice și radiologice, parametrii protetici trebuie să fie luați în considerare la controlul inițial, deoarece permit discriminarea între reabilitarea fixă și cea amovibilă. Prezentăm un protocol de studiu care analizează trei aspecte protetice de bază. În primul rând, spațiul protezelor definește nevoia de a înlocui dinții, țesutul sau ambele. În al doilea rând, suportul pentru buze se concentrează pe dacă să includă sau nu o flanșă. În al treilea rând, linia zâmbetului avertizează asupra riscurilor potențiale în reabilitarea estetică. Combinarea acestor parametri ne permite să luăm o decizie cu privire la cel mai potrivit tip de proteză. Protocolul propus este util pentru evaluarea parametrilor protetici care influențează luarea deciziilor cu privire la tipul de restaurare cel mai potrivit.

Implicarea sistemelor de apărare antioxidantă în managementul bolilor parodontale

Ancuța Goriuc*, Ionuț Luchian**, Ioana Mârțu***, Raluca Jipu****, Liliana Foia*

*Department of General and Oral Biochemistry,Faculty of Dental Medicine, „Grigore T. Popa”  University of Medicine and Pharmacy Iași

**Department of Periodontology, Faculty of Dental Medicine, „Grigore T. Popa”  University of Medicine and Pharmacy Iași

***Department of Dental Technology, „Grigore T. Popa”  University of Medicine and Pharmacy Iași

****Department of Physiology, Faculty of Medicine, „Grigore T. Popa”  University of Medicine and Pharmacy Iași

Boala parodontală este o afecțiune inflamatorie care duce în timp la deteriorarea țesuturilor și pierdere osoasă ca urmare a interacțiunilor complexe dintre bacteriile patogene și răspunsul imun al gazdei. Accentul recent în ceea ce privește progresia parodontitei este pus pe aspectele moleculare ale modulării gazdei. Descoperirea rolului radicalilor liberi în bolile cronice este la fel de importantă ca și descoperirea rolului microorganismelor în bolile inflamatorii. În ultimii ani, speciile reactive de oxigen (ROS) au câștigat din ce în ce mai multă atenție, datorită rolului lor central în progresia multor boli inflamatorii. În condiții fiziologice, ROS sunt neutralizați în mod eficient de antioxidanți, care previn deteriorarea tisulară mediată de ROS. În cursul inflamației, producția de ROS este crescută drastic, în principal din cauza celulelor sistemului imunitar înnăscut, de exemplu, neutrofilele și macrofagele în cursul procesului de fagocitoză. Ulterior, nivelurile ridicate sau activitățile ROS nu pot fi echilibrate de sistemul de apărare antioxidantă, ceea ce duce la stresul oxidativ și deteriorarea țesuturilor. În ultimii ani, numeroase studii clinice și experimentale au arătat o asociere puternică între stresul oxidativ și afectarea parodontală. O mai bună înțelegere a acestei asocieri ne poate oferi o perspectivă mai amplă asupra patogenezei bolii parodontale, a relației dintre aceasta și inflamația sistemică dar și a strategiilor terapeutice viitoare.

INFLUENȚA PANDEMIEI DE COVID-19 ÎN MEDICINA DENTARĂ ȘI MEDIUL ACADEMIC

THE INFLUENCE OF THE COVID-19 PANDEMIC ON DENTISTRY AND ACADEMIC ENVIRONMENT

Darius SANDU*, Ancuța GORIUC*, Ionuț LUCHIAN***, Monica TATARCIUC****

*Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa”, 700115 Iași, România;

**Disciplina de Biochimie, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa”, 700115 Iași, România;

***Disciplina de Parodontologie, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa”, 700115 Iași, România;

****Disciplina de Tehnologie a Protezelor Dentare, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa”, 700115 Iași, România;

Printre medici, stomatologii și personalul stomatologic prezintă un risc crescut de a fi infectați cu agenți patogeni pe cale aeriană, cum ar fi SARS-CoV-2, deoarece sunt întotdeauna expuși la picăturile și aerosolii produși în timpul procedurilor specifice de tratament. Prin urmare, Asociația Stomatologică Americană (ADA), precum și majoritatea organizațiilor stomatologice europene, au implementat noi linii directoare, cum ar fi screeningul pacientului înainte de a vizita clinica, permițând doar un pacient în sala de așteptare, măsurarea temperaturii personalului și a pacienților, spălarea mâinilor și igienizarea, acces la dezinfectante pentru pacienți, dezinfectarea suprafețelor, echipamente de protecție personala pentru echipa medicală, huse de pantofi de unică folosință pentru pacienți, folosirea lămpilor UV și a altor purificatoare de aer și aspirație de mare eficiență în timpul tratamentelor. În plus, telemedicina s-a dovedit a fi un instrument eficient în atenuarea unora dintre efectele cauzate de impunerea unor măsuri restrictive în timpul pandemiei de COVID-19. Utilizarea telestomatologiei s-a extins considerabil în stomatologia pediatrică, ortodonție, medicină orală și parodontologie pentru a aborda problemele de sănătate orală și dentară în timpul pandemiei de COVID-19, minimizând în același timp transmiterea virusului. Astfel, teleconsultația, telediagnosticul, teletriajul, teletratamentul și telemonitorizarea au apărut ca instrumente valoroase nu numai în furnizarea de îngrijiri, ci și în formarea academică și de cercetare a profesioniștilor din domeniul sănătății dentare. Academicienii care lucrează în domeniul stomatologiei au fost supuși unui nivel ridicat de stres în timpul pandemiei de COVID-19, nu numai legat de activitățile de predare și cercetare, ci și de preocupări legate de posibilitatea contaminării membrilor familiei lor. Pe de altă parte, pandemia de COVID-19 a dus la o creștere a stărilor emoționale negative în rândul studenților. Studenții au fost grupul de populație cel mai afectat de pandemie, prezentând o prevalență crescută a stresului, anxietății și insecurității. Acest studiu rezumă literatura actuală privind impactul pandemiei asupra îngrijirii stomatologice, personalului stomatologic și educației stomatologice, cu accent pe modul în care protocoalele și tehnologiile noi pot fi utilizate cu succes ca părți integrante ale diferitelor ramuri ale practicii stomatologice și implicațiile lor viitoare fără a compromite îngrijirea pacientului.

INTERAcțIUNI CLINICO-TEHNOLOGICE ALE TRATAMENTULUI îN EDENTAțIA PARțIALă îNTINSă

Magda Antohe, Ovidiu Stamatin, Daniel Paval, Andreea Tibeica, Cosmin Bida, Norina Forna

Faculty of Dental Medecine, „Grigore T.Popa” University of Medecine and Pharmacy, Iasi, Romania

        Alegerea soluției terapeutice în teritoriul complex al edentației parțial întinse reprezintă rezultatul analizei atente a particularităților câmpului protetic, o atenție deosebita revenind evaluării suportului odonto-parodontal, a suportului muco-osos, a prezentei complicațiilor existente la nivel local, loco-regional sau general coroborate cu aspectele evaluării paraclinice.

        Studiul a urmărit individualizarea  metodelor terapeutice clasice versus digitale de protezare, ancorate în protezarea parțială mobilizabilă cu infrastructură metalică sau nemetalica. Decelarea prin metode clinice și paraclinice a întregului areal de complicații  post-edentație constituie, o condiție esențială de terapie țintită dar și un punct de plecare pentru selectarea riguroasă a materialelor dentare implicate și a exigențelor legate de redarea unei morfologii de mare fidelitate grefat pe particularitățile de caz clinic.

Pentru o mai mare precizie în cadrul algoritmului clinico-tehnologic de reabilitare a edentației parțial întinse au fost înregistrate si modelele digitale. Avantajul acestei tehnici este precizia deosebită, dar și salvarea de timp și materiale.

Biomaterialele nemetalice elastice asociate tehnicii injectării pot fi considerate o soluție foarte bună pentru protezele parțial mobilizabile, acestea oferă rezistență în timp, sunt suple, astfel că nu incomodează pacientul, sunt 100% biocompatibile, se integrează perfect cu țesuturile dentare.

Tehnicile și tehnologiile moderne de scanare intra-orală și de proiectare digitală a soluției terapeutice  contribuie în mod semnificativ la derularea unui algoritm clinico-tehnologic performant , scanarea orală elimină multe din etapele clasice ale realizării protezei și oferă o mai mare precizie a înregistrării amprentelor, iar modelele digitale vor elimina etapa clasică a turnării modelelor evitând modificările care pot apărea prin reacțiile de contracție  a ghipsului.

Cuvinte cheie: pacienți edentați, protezări mobilizabile, biomateriale dentare

Ipoteze ecologice în etiologia bolii carioase

Prof. Univ. Dr. Sorin Andrian

Etiologia cariilor a fost dezbătută timp de secole și au fost propuse 3 ipoteze cheie: chimio-parazitară, chelația și proteoliz-chelația. Nu există nicio îndoială că etiologia cariilor în smalț poate fi explicată în principal de teoria chimio-parazitară, în care biofilmul bacterian produce acid din zahăr, iar pH-ul acid rezultat induce demineralizarea smalțului. Cariile în dentină și cele radiculare pot fi de asemenea explicate prin această teorie; totuși faptul că suprafețele dentinare și radiculare conțin o cantitate considerabilă de material organic cum ar fi colagenul a condus la presupunerea că noțiunea de degradare a proteinelor (teoria proteolizei) ar putea de asemenea să joace un rol în dezvoltarea cariilor în aceste țesuturi. Ipotezele ecologice ale biofilmului bacterian presupun că microorganismele care sunt implicate în etiologia cariei dentare pot fi prezente în biofilmele de pe suprafețele de smalț sănătoase, dar la un nivel prea redus ca să fie relevante din punct de vedere clinic. Boala este rezultatul unei schimbări dezavantajoase în echilibrul ecologic dintre speciile microbiene ce compun microbiota orală rezidentă, aceasta fiind indusă de modificări dramatice ale condițiilor de mediu intraorale cu un efect direct asupra valorii pH-ului care va scădea până la valori critice pentru cristalele de hidroxiapatită. Astfel de „șuturi acide” repetate în biofilm prin fenomenul de disbioză, vor selecta un număr crescut de bacterii acidurice sau ”acido-tolerante”, urmate de cele acidogene care vor inhiba creșterea și dezvoltarea bacteriilor benefice pentru ecologia orală care în mod normal trăiesc la un pH-neutru. În consecință, conform acestei ipoteze ecologice boala poate fi controlată nu numai adresându-ne direct împotriva agenților microbieni responsabili ci și interferând factorii care au indus aceste modificări dramatice ale pH-ului mediului oral.

ESTE MICROBIOMUL ORAL UN BIOMARKER AL CARCINOMULUI SCUAMOS ORAL?

Mădălina Mocanu*, Mihaela Paula Toader*, Cristina Popa*, Ana Maria Sciuca*, Victor Vlad Costan**, Ștefan Toader***

*University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iași, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Oral Medicine, Oral Dermatology

**University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iași, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Oral and Maxillo-facial surgery

***University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iași, Faculty of Dental Medicine, Discipline of Physiopathology

Carcinomul cu celule scuamoase este cel mai frecvent neoplasm epitelial al capului și gâtului și se estimează că reprezintă peste 90% din neoplasmele bucale. În ciuda progreselor terapeutice, morbiditatea și mortalitatea prin carcinomul bucal cu celule scuamoase nu s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii 30 de ani, în principal datorită depistării cazurilor în stadii avansate.

În timp ce consumul de tutun și alcool sunt factori de risc majori pentru cancerul oral, alte cauze cunoscute sunt: mutațiile genetice, deficiențele alimentare, expunerea prelungită la radiații UV, afecțiunile imunosupresoare, infecțiile orale sau sistemice. Igiena bucală deficitară, afecțiunile inflamatorii cronice gingivale sau parodontale, precum și leziunile erozive orale cronice favorizează apariția infecțiilor bucale. Colonizarea bacteriană și statutul proinflamator adiacent induc inițierea și progresia proceselor oncogene prin stimularea proliferării celulare, angiogenezei și proceselor mutagenice.

Studiile care investighează microbiomul oral, efectuate pe persoane cu leziuni precanceroase sau neoplazice, au arătat o scădere a diversității și abundenței microbiene, în special a speciilor Firmicutes și Actinobacteria împreună cu creșterea reprezentării Lactobacillus.

Două teorii sunt formulate pentru a clarifica relația dintre microbiomul oral și carcinomul bucal cu celule scuamoase. Prima discută despre colonizarea bacteriană ca o cauză directă patogenă a carcinomului, al doilea descrie anomalii ale microbiomului după debutul tumorii. În ambele concepte, modificări metagenomice și transcriptomice apar în microbiomul oral și influențează celularitatea orală și răspunsul imun. În plus, o combinație a ambelor teorii este foarte probabil să apară în timpul progresiei carcinomului oral.

Analiza microbiomului uman ca biomarker pentru detectarea leziunilor orale potențial maligne și a carcinomului oral precoce este o metodă inovatoare și neinvazivă care oferă perspective promițătoare. Pentru a-l standardiza, există numeroase studii de biologie moleculară și genomică în desfășurare, studii ample, inclusiv noi abordări terapeutice ale carcinomului oral prin corectarea disfuncției microbiomului oral.

Leziunile premaligne orale- o problemă încă în actualitate

Prof. Dr. Șerban Țovaru, Disciplina Patologie Orală, Facultatea Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila

Leziunile orale premaligne rămân în continuare o problemă incomplet rezolvată. Cea mai frecvent întâlnită este leucoplazia cu multiplele ei forme. Primul pas în abordarea acestor leziuni este eliminarea tuturor leziunilor asemănătoare produse în alte afecțiuni ale mucoasei orale. Acesta presupune un diagnostic diferențial foarte precis și aprofundat. Leziunile restante sunt adevăratele leucoplazii cu risc de transformare malignă în procente variabile de la 1% la peste 30%. Cel mai frecvent factor cauzal este fumatul sau alte forme de consum a tutunului. Conform protocolului propus de van der Waal, primul pas în abordarea leziunilor premaligne este eliminarea factorilor iritativi printre care și fumatul. Aceasta are de cele mai multe ori un rezultat benefic în special la fumătorii de scurtă durată (sub 5 ani). Leziunile restante vor fi evaluate histopatologic și ulterior pot fi abordate în două maniere; prima în cazul leziunilor mai restrânse, difuze și nu pe zonele de maxim risc este dispensarizarea și controlul periodic al leziunilor ( atitudinea wait and see ). A doua variantă este ablația chirurgicală urmată obligatoriu de dispensarizare. Leucoplaziile la nefumători constituie cea mai serioasă problemă, prognosticul lor depinzând de durată, localizare, forma clinică, unică sau multiplă, gradul de displazie. Tratamentul recomandat este chirurgical, cu riscul de recidivă cuprins între 12-40%. În evaluarea histopatologică, în afară de gradul de displazie se vor efectua markerii tumorali și evaluarea genetică în funcție de care se poate stabili și prognosticul evolutiv. Ca modalitate de ablație se poate folosi chirurgia clasică sau cea cu laser. Alegerea se va face în funcție de aspectul clinic, zona afectată și extinderea leziunii. Riscul de transformare malignă chiar și la pacienții tratați se apreciază între 3 și 17%. Este obligatorie dispensarizarea și monitorizarea atentă la toate grupele de pacienți. 

Managementul calitatii serviciilor stomatologice- review-ul literaturii

Silviu Cătălin Tibeică, Constantin Bogdan Mihăilă, Iulian Costin Lupu, Lucian Ștefan Burlea, Elena Mihaela Cărăușu

Conceptul de calitate a fost definit (Maxwell, 1984) ca unul multidimensional. Maxwell a sugerat șase dimensiuni ale calității- acces, eficacitate, eficiență, echitate, relevanță și acceptabilitate socială. Ulterior, Donabedian (2003) a sugerat alte două dimensiuni- legitimitate și optimizare. Astfel de dimensiuni/atribute, în orice combinație, sau luate în mod individual, constituie o definiție a calității în sănătate.

În SR EN 9000-2001 este definit conceptul de management ca reprezentând o serie de activități coordonate pentru a orienta și coordona o organizație. Pornind de la această accepțiune generală se definește conceptul de management al calității ca fiind ansamblul de activități coordonate pentru a orienta și a coordona o organizație în ceea ce privește calitatea. Astfel, coordonarea și controlul referitoare la calitatea serviciilor stomatologice furnizate populației includ: stabilirea politicii referitoare la calitate, a obiectivelor calității, planificarea calității, controlul calității, asigurarea calității și îmbunătățirea calității serviciilor stomatologice oferite populației. Standardul ISO 9004 consideră că statul trebuie să se implice în managementul calității în sănătate, deoarece prin aceasta „se dă un sens responsabilității față de sănătatea publică, fiind în același timp un factor de edificare a societății și civilizației”.

Calitatea este adecvarea dintre nevoile exprimate (de client) și serviciul asigurat (de furnizor), adecvare respectată prin contract sau angajament (Opincaru, 2004). În conformitate cu ISO 9000: 2006, calitatea reprezintă „ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unei entități care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate și explicite”.

În domeniul stomatologiei, calitatea, legată de consumul medical stomatologic și de evoluția costurilor, a dus la dezvoltarea domeniului managementului calității serviciilor stomatologice. Astfel, în stomatologie, managementul calității se referă la actul medical stomatologic propriu-zis, la serviciile stomatologice oferite populației și la activitățile de suport care contribuie la realizarea actului medical stomatologic.

Cuvinte cheie: Managementul calității, calitatea serviciilor stomatologice, consumul medical stomatologic

MECANISME BIOFIZICE IMPLICATE ÎN MODULAREA ELIBERĂRII CONTROLATE A CHX ÎN TERAPIA PARODONTALĂ

Oana BUTNARU*, Ionuț LUCHIAN**, Giorgio Marian NICHITEAN***, Ancuța GORIUC****, Decebal VASINCU*

*Disciplina de Biofizică, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași

**Disciplina de Parodontologie, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași

***Student, anul VI, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași

****Disciplina de Biochimie, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași

Introducere. Gluconatul de clorhexidină (CHG) reprezintă un antiseptic și dezinfectant extrem de eficient și cu multiple aplicații medicale. CHG se poate asocia cu succes în terapia parodontală pentru a crește predictibilitatea rezultatelor. CHG este disponibil în multiple forme de prezentare însă principala problemă a utilizării acestuia este reprezentată de timpul limitat de acțiune la nivelul structurilor parodontale.

Material si metodă. Pentru realizarea studiului de față am selectat un lot de 30 pacienți cu boală parodontală și cel puțin un situs a cărui profunzime la sondaj a fost de minim 5 mm. S-a realizat o evaluare parodontală inițială înregistrând profunzimea la sondaj (PD) și PBI. Pacienții incluși în studiu au fost împărțiți aleator și egal în trei grupuri A, B și C. Pacienții incluși în grupul A au beneficiat de detartraj supra și subgingival și surfasaj radicular (SRP) fără aplicare de CHG post tratament. Pentru pacienții din grupul B s-a realizat SRP și s-a aplicat topic GHC sub formă de Glucosite Gel (Cerkamed). La nivelul grupului C s-a realizat SRP și în pungile cu profunzime la sondaj de minim 5 mm, s-a aplicat CHG sub formă de PerioChip (Dexcel). Evaluarea rezultatelor s-a realizat după 30 zile.

Rezultate și discuții. Studiul a demonstrat faptul că pentru toate cele trei tipuri de tratament valorile PD înregistrate post-tratament au fost semnificativ mai mici comparativ cu valorile inițiale (p>0.05), însă în cazul grupului C  (SRP+PerioChip) scăderea a fost semnificativ mai mare.

Post-tratament valorile PBI au fost semnificativ mai mici în cazul tratamentului instituit la grupul C (SRP+PerioChip) comparativ cu valorile înregistrate la grupul A (SRP)  (p=0.00053) sau la grupul b (SRP+Glucosite) (p=0.0178).

Concluzii. CHG reprezintă un adjuvant real și viabil terapiei de tip SRP însă eliberarea lentă a acestuia la nivelul pungilor parodontale crește în mod semnificativ predictibilitate tratamentului.

CUNOȘTINȚELE PERSONALULUI MEDICAL ȘI RESPECTAREA PROCEDURILOR DE CONTROL AL INFECȚIILOR ÎN CLINICA DE CHIRURGIE ORALĂ ȘI MAXILO-FACIALĂ IAȘI

Magda Călina Bârlean*, Eugenia Popescu**, Monica Mihaela Scutariu*, Carina Balcoș***, Georgiana Macovei*, Livia Bobu***

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Faculty of Dental Medicine

*Department of Oro-Dental Diagnosis and Geriatric Dentistry

**Department of Oral and Maxilo-Facial Surgery

***Department of  Oro-Dental Prevention

Scopul acestui studiu a fost acela de a investiga atitudinea și respectarea procedurilor recomandate de control al infecțiilor în rândul personalului medical din Clinica de Chirurgie Bucală și Maxilo-Facială Iași. Materiale și metode. A fost realizat un studiu pe bază de chestionar care a implicat 30 de membri ai personalului medical, cu vârste cuprinse între 25 și 67 de ani. 62,4% dintre subiecți au fost bărbați și 37,6% femei. Chestionarul a inclus 24 de întrebări privind atitudinea, cunoștințele și respectarea procedurilor de control al infecțiilor. Datele au fost analizate statistic folosind sistemul SPSS 20.0 și comparate folosind testul Chi-pătrat (p <0,05). Rezultate. 90,9% dintre medici și 100% dintre asistente consideră extrem de necesară pregătirea personalului medical privind procedurile de control al infecțiilor. 36,3% dintre medici și 57,8% dintre asistenți sunt vaccinați împotriva hepatitei B, în timp ce doar 18,1% și, respectiv, 31,5%, împotriva gripei. Un procent mare de subiecți (91,6%) consideră că echipamentul de protecție individuală ar trebui să fie complet, indiferent de starea medicală a pacientului sau de tratamentul necesar. Toți subiecții folosesc mănuși de cauciuc, 90,9% poartă măști și 54,5% folosesc ochelari de protecție. Mănușile sunt înlocuite după fiecare pacient de către toți medicii și 72,2% dintre asistente. Dintre subiecții care folosesc ochelari de protecție, 90,2% îi dezinfectează cu soluții antiseptice. Igiena mâinilor, esențială pentru controlul infecțiilor în unitățile sanitare, se efectuează înainte de aplicarea mănușilor de protecție (48,8%), înaintea fiecărui pacient (78,7%), după fiecare pacient (71,6%) și în caz de deteriorare (65). ,5%). Cele mai utilizate produse pentru igiena mâinilor au fost săpunul antibacterian (78,7%) și soluțiile pe bază de alcool (53,3%). Dintre subiecții de studiu 25,4% folosesc scutul facial. 45,4% dintre subiecți consideră că controlul contaminării aerului prin lumină UV și ventilație naturală este extrem de eficient. Concluzii. Informațiile actualizate și respectarea controlului infecțiilor sunt esențiale pentru a promova o cultură a siguranței în instituțiile medicale. Formarea ar trebui să fie îmbunătățită și actualizată prin programe și protocoale educaționale pentru îmbunătățirea calității asistenței medicale.

Metode moderne-minim invazive de restaurare directă a dinților posteriori

Conf. Dr. Ada Gabriela Delean, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Prevalența leziunilor carioase este în creștere la nivel global, iar cererea de rezolvare în stadiu cât mai incipient a acestora se intensifică. Aceasta demonstrează că educația preventivă cuprinde un grup din ce în ce mai mare de persoane. Din acest motiv se fac eforturi pentru dezvoltarea unor noi metode de preparare a cavităților, cum este tehnica air abrasion și de obturare modernă, astfel încât să ajute medicul stomatolog să scurteze timpul de execuție.

Creșterea cerinței pentru restaurări estetice abordate minim invaziv a cauzat o expansiune a folosirii materialelor compozite în zona laterală a arcadelor dentare. Pe lângă sensibilitatea tehnicilor restaurative pentru aceste materiale, se adaugă dificultatea reconstituirii corespunzătoare a suprafeței dentare proximale și în mod special a punctului de contact interproximal.

Sistemul SonicFill cuprinde o piesă de mână KaVo care permite activarea sonică a compozitului special creat de Kerr și prezentat într-o formă convenabilă de unidoze – canulă. Prin activarea cu energie sonică a compozitului, element specific pentru sistemul SonicFill, se reduce semnificativ vâscozitatea materialului, ceea ce permite obturarea rapidă și eficientă. SonicFill este un compozit nanohibrid special creat să permită clinicienilor realizarea restaurărilor posterioare într-un singur timp, dacă adâncimea cavității este până la maxim 5 mm și să combine avantajele unui compozit fluid cu cele ale unuia universal.

Practicianul este cel care va decide în funcție de situația clinică materialul pe care îl va utiliza, având la ora actuală o gamă largă de unde poate alege, astfel încât să se poată realiza o restaurare de înaltă calitate.

Metodele regenerative – Schimbare de paradigmă în terapia endodontică

Dr. Monica Dana Monea

Profesor universitar, Disciplina de Odontologie și Patologie orală, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureș

Timp de mai multe decenii, specialiștii au căutat metode biologice de tratament care să permită refacerea țesuturilor complexului pulpo-dentinar distruse ca urmare a infecției sau traumatismelor. Progresele remarcabile obținute s-au bazat inițial pe numeroase cercetări in vitro care au permis identificarea celulelor stem multipotente, capabile să se diferențieze în celule specializate asemănătoare osteoblaștilor. Într-o etapă ulterioară, experimentele in vivo au permis formularea concepției de bază pentru aplicarea acestor tehnici de inginerie tisulară în activitatea clinică. Tratamentului endodontic regenerativ urmărește în primul rând eliminarea simptomatologiei clinice și refacerea țesuturilor pierdute, fiind un scop comun cu terapia tradițională. Pe plan secund însă, spre deosebire de metodele clasice care înlocuiau pulpa dentară cu materiale de obturație inerte, scopul terapiei regenerative este reprezentat de asigurarea condițiilor pentru continuarea dezvoltării rădăcinii, în urma umplerii spațiului endodontic cu un țesut similar celui pulpar. Introducerea metodelor de inginerie tisulară în terapia endodontică a atras un interes enorm, datorită lărgirii posibilităților de păstrare pe arcadă a dinților naturali, apelând la protocoalele terapeutice diferite de cele clasice. Aplicat inițial în cazul dinților permanenți tineri, acest concept a fost extins și la pacienții adulți, cu diferite patologii, care reprezintă grupul majoritar în ceea ce privește nevoia de tratament, deși etapele terapeutice sunt diferite față de cele aplicate în cazul pacienților pediatrici. În cadrul acestei prezentări îmi propun să realizez o trecere în revistă a etapele principale care au dus la dezvoltarea acestor tehnici, alături de  prezentarea unei selecții de protocoale indicate în diferite situații clinice.

Nivelul scăzut de Vitamina D și parodontitele: există o strânsă relație între acestea?

Alexandra Cornelia Teodorescu, Silvia Teslaru, Bogdan Vasiliu, Ioana Rudnic, Ioana Andreea Sioustis, Sorina Mihaela Solomon.

Rezumat: Deficiențele/carențele de vitamina D sunt o problemă de sănătate publică și se crede a fi legate de numeroase afecțiuni inflamatorii, între care și parodontitele. Vitamina D este un hormon ce pare a fi implicat în evoluția parodontitelor pe trei direcții diferite: menținerea nivelului osos, efect antiinflamator și antimicrobian. Acest review și-a propus să evalueze în detaliu relația între nivelurile serice de vitamina D și boala parodontală și efectele suplimentării cu vitamina D la pacienții deja afectați de o parodontită.

Noile tehnologii digitale de diagnostic în medicină dentară

Micea Cătălin Ivănescu, Georgeta Zegan

U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași, România

Progresul tehnologic la nivel mondial își face simțită prezența din ce în ce mai mult în stomatologie prin sistemele digitale inovative care depășesc cu mult sistemele analogice. Sistemele digitale de înregistrare ajută practicienii la transferul informațiilor în softurile de CAD pentru diagnostic și proiectarea viitoarelor construcții. SDi Matrix X, Zebris și MODJAW sunt trei dintre aceste sisteme ale noii generații. Cu arcul facial clasic se poate transfera poziția maxilarului în articulator după anumite planuri de referințe și o axă de rotație a condililor, iar prin măsurători suplimentare se identifică valorile unghiului Benet și înclinarea pantei articulare. Arcul facial digital oferă în plus transferul acestor valori în software CAD pentru mișcările reale ale mandibulei în raport cu maxilarul, ceea ce înlesnește diagnosticul ocluziei dentare statice și dinamice și realizarea unor tratamente ortodontice, ortognatice și protetice mult mai predictibile și funcționale. De asemenea, proiectarea și realizarea plăcuțelor de osteofixare în chirurgia ortognată este mai individualizată și mai ușor de realizat. Noile tehnologii digitale de diagnostic în medicina dentară reprezintă un atu important și oferă practicienilor o experiență profesională nouă pentru vizualizarea rezultatelor terapeutice ale planului de tratament.

remiterea durerii asociate TULBURĂRII TEMPOROMANDIBULARE DUPĂ CORECTAREA ANOMALIILOR DENTO-SCHELETALE PRIN CHIRURGIE ca PRIMă ABORDARE

Andreea Simionescu, Florin Sava, Prof. Dr. Irina Zetu, Prof. Dr. Victor Vlad Costan

Introducere: Tulburările temporomandibulare (TMD) reprezintă un grup eterogen de boli responsabile de afectarea funcției sistemului temporomandibular, implicând dureri orofaciale, sunete articulare și limitarea mișcării și funcției maxilarului. Deși etiologia acestei afecțiuni este incomplet elucidată, au fost identificați o serie de factori ocluzali în dezvoltarea TMD. Malocluziile severe necesită asociere de tratamente ortodontice și chirurgicale care determină modificări tridimensionale, implicând ATM și, în consecință, pot influența semnele și simptomele ATM. Chirurgia ortognatică convențională prezintă neajunsul duratei îndelungate a etapei „ortodontice pre-chirurgicale”. Noul curent în practica ortognatică, „Prima abordare chirurgicală” (SFA) reduce durata tratamentului și TMD preexistent poate progresa spre îmbunătățire sau rezoluție.

Scop: Acest studiu investighează situația anomaliilor dento-maxilare și tratamentul în condițiile în care TMD a fost principala plângere.

Materiale și metode: Din toate cazurile care prezintă TTM și anomalii dento-maxilare, au fost selectate câteva situații clinice ale căror particularități recomandau SFA.

Rezultate și discuții: Efectuarea unei intervenții chirurgicale la începutul tratamentului a avut un rezultat pozitiv asupra simptomelor ATM. Deși, SFA este o opțiune comună pentru cazurile motivate în principal de probleme estetice, normalizarea imediată a cadrului funcțional reprezentat de rapoartele scheletice, mușchii și țesuturile moi se reflectă și la nivelul ATM.

Concluzie: Aceste rezultate favorabile urmăresc să sublinieze importanța tratamentelor individualizate în provocarea terapeutică a TMD, coroborând datele clinice, posibilitățile tehnice și motivația pacientului de a urma un anumit tratament.

Cuvinte cheie: tulburare temporomandibulară, prima abordare chirurgicală.

Predictibilitatea succesului interventiilor chirurgicale de pregatire a suportului odonto-parodontal

Doriana Agop-Forna, Emilia Bologa, Carmen Stelea

Tomografia computerizată cu fascicul conic a devenit un instrument esențial în diagnosticul și planificarea intervențiilor chirurgicale orale. Noi dezvoltări hardware și software au apărut pentru a ajuta chirurgii să adopte și să utilizeze cu succes diferite sisteme la pacienții care necesită implanturi dentare în urma unui plan protetic. Cu toate acestea, există necesitatea dezvoltării unui protocol de planificare adecvat care să includă achiziția/manipularea corespunzătoare a datelor, utilizarea adecvată a instrumentelor software pentru interpretare și aplicarea adecvată a unor astfel de sisteme în timpul intervenției chirurgicale. Această cercetare științifică examinează caracteristicile esențiale ale întregului proces de planificare a intervenției chirurgicale ghidate și evidențiază surse potențiale de eroare care ar putea afecta rezultatele clinice de acuratețe.

Cuvinte cheie: planificare, chirurgie orală, densitate osoasă, CBCT

POSIBILE EFECTE ADVERSE ALE MATERIALELOR DENTARE

Irina Grădinaru, Carina Balcoș, Mihaela Mitrea, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Claudia Cristina Tărniceriu, Loredana Liliana Hurjui

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

În zilele noastre în medicina dentară se utilizează o varietate extinsă de materiale pentru refacerea țesuturilor dure dentare pierdute sau pentru înlocuirea dinților. Aceste materiale introduse în cavitatea bucală sunt destinate să rămână câțiva ani la acest nivel. Plasarea lor la nivelul menționat pentru o perioadă lungă de timp poate genera reacții nedorite. Pentru această prezentare au fost luate în considerare datele colectate din bazele de date PubMed și Scopus. Pentru găsirea publicațiilor relevante au fost folosite cuvintele: „efecte adverse” ȘI „materiale dentare”. Rezultatele au arătat că alergii și o mare varietate de alte consecințe la nivel dentar / oro-facial au fost găsite la pacienții care se plângeau de efectele adverse ale materialelor dentare. Este nevoie de a descrie mai bine conținutul materialelor. Este obligatorie stabilirea de consultații de specialitate și colaborare strânsă cu experți din alte domenii. Un registru al reacțiilor adverse ale materialelor dentare ar fi util pentru a detecta apariția evenimentelor cu incidență scăzută.

Cuvinte cheie: EFECTE ADVERSE, MATERIALE DENTARE, MEDICINA DENTARĂ

tratamente PROVIZORII APLICATE LA PACIENȚI CU SINDROM DISFUNCTIONAL AL SISTEMULUI STOMATGNATIC

Laura Elisabeta Checherita, Alina Mihaela Apostu, Iulian Costin Lupu, Ovidiu Stamatin, Petru Bogdan Bulancea, Liana Aminov, Nicoleta Ioanid, Ioana Rudnic, Elena Mihaela Cărăușu

Realitatea clinică a zilelor noastre conferă stadiului de protezare provizorie funcții esențiale de control și management al nivelului parodontal și estetic al parametrilor ocluzali. Prin această etapă clinică a protezei de tip tranzitoriu, se remarcă o mai bună integrare biologică din punct de vedere gnatologic în viitoarea proteză dentară. Conceptul de fabricație si materialele din care este realizată proteza au ca obiective de reabilitare păstrarea elementelor de suport biologic dar și un echilibru final în integrarea sistemului stomatognat în vederea prevenirii disfuncționalității ATM.

Provocări în reabilitarea implanto-protetică a edentației

Terapia implanto-protetică reprezintă o soluție de avangardă destinată reabilitării edentației în vederea refacerii morfo-funcționale și a restabilirii funcțiilor afectate ale sistemului stomatognat. Provocările pe care le poate avea un practician în acest teritoriu sunt reprezentate pe de o parte de particularitatea cazului clinic, pe de altă parte de tehnicile și tehnologiile contemporane caracterizate de un grad înalt de precizie. Complicațiile edentației parțiale oferă multiple fațete la nivel local, loco-regional și general, evaluarea lor clinică și paraclinică reprezentând inițierea unui algoritm terapeutic complet și complex, individualizat fiecărei situații clinice în parte. Pregătirile specifice câmpului protetic în vederea implantării sunt corelate cu indicii clinico-biologici negativi ce trebuie reabilitați. Capitalul osos redus în zonele de vecinătate a sinusului maxilar sau a canalului mandibular atrage pregătiri specifice în vederea implantării, reprezentate de sinus lift, de diferite tipuri de augmentări osoase. Exigențele estetice vizează în cadrul pregătirilor specifice diferitele intervenții la nivel gingival în vederea obținerii unor rezultate optime pe termen lung. Aspectele practice ale algoritmului de reabilitare implanto -protetice sunt ancorate atât în registrul clasic cât și în registrul modern, beneficiind de aportul tehnologiilor digitale coroborat cu biomaterialele contemporane nemetalice ce satisfac atât criteriile biologice și biomecanice cât și pe cele estetice.

Cuvinte cheie: reabilitare implanto-protetică, augmentare, deficit osos, tehnici digitalizate

Rolul concentrației salivare a MMP-9 în cuantificarea inflamației parodontale

Șef lucr. Dr. Ionuț LUCHIAN, Șef lucr. Dr. Ancuța GORIUC

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași-România

Facultatea de Medicină Dentară, Disciplinele de Parodontologie și Biochimie Generală și Orală

Parodontita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni inflamatorii mediate imun rezultând distrugerea progresivă a parodonțiului. Metaloproteinaza-9 (MMP-9), o enzimă implicată în degradarea gelatinei și a colagenului și decelabilă în lichidul crevicular, prezintă valori semnificativ crescute în boala parodontală.

În etiopatogenia parodontitei, s-a emis ipoteza că MMP-9, împreună cu CRP (proteina C reactivă), pot inhiba sinteza oxidului nitric (NO), care, la rândul său, poate afecta negativ endoteliul și tonusul vascular arterial iar în cele din urmă pot conduce la disfuncție endotelială și un risc crescut de boli cardiovasculare.

Cu toate acestea, dovezile recente sugerează că MMP-9 salivar pare să fie un marker elocvent pentru inflamația parodontală în timpul tratamentului ortodontic, care deschide noi perspective și abordări în reducerea riscurilor parodontale în timpul unor astfel de tratamente.

Terapia țintită, axată pe inhibarea activității MMP ar putea fi o opțiune terapeutică ideală de tratament a bolii parodontale, asociată cu SRP și tehnicile de regenerare tisulară ghidată.

BOLI SPECIFICE ȘI SĂNĂTATEa ORALă – O ASOCIAȚIE CONSIDERABLE

Ion Hurjui, Irina Grădinaru, Loredana Liliana Hurjui

Cu o mare prevalență, bolile cavității bucale și ale țesuturilor respective reprezintă o problemă de sănătate globală extrem de relevantă. Bolile orale comune, cum ar fi pierderea dinților, deficiențele de mestecat și deteriorarea calității vieții, interacțiunea dintre bolile orale și sistemice sunt evidente. Este foarte clar deja că bolile și afecțiunile sistemice au capacitatea de a crea un risc de a dezvolta boli la nivelul cavității bucale, de exemplu parodontita; pe de altă parte, inflamația țesutului bucal are un efect asupra sănătății cardiovasculare, metabolice, respiratorii sau osoase. Mai mult, mai multe boli generale sunt legate de un risc potențial de complicații în terapia dentară.

Cuvinte cheie: SĂNĂTATE ORALĂ, BOLI SISTEMICE, PARODONTITĂ.

STANDARDE, ORIENTĂRI ȘI TENDINȚE ÎN PREVENIREA TRANSMITERII INFECȚIEI ÎN MEDICINA DENTARĂ

Catalina Iulia Saveanu

Abordarea conceptelor de prevenire a transmiterii infecției în medicina dentară se realizează într-o continuă dinamică în funcție de incidența îmbolnăvirilor transmisibile, individualizat pe factorii de risc existenți. Conștientizarea actului terapeutic în condiții de risc a fost un factor determinant motrice de îmbunătățire a parametrilor de activitate clinică. Cu toate acestea sunt controverse în legătură cu diferite atitudini de lucru. Astfel prezentarea are drept scop identificarea lacunelor cu privire la transmiterea infecției la nivel de profesionist și de viitor profesionist în domeniul medicinii dentare, factori de risc, nivele de dezinfecție, tipuri de suprafețe, monitorizarea trasabilității pacientului, responsabilitatea echipei medicale, standarde de lucru elaborate la nivel național și internațional. Materialele utilizate au fost date de chestionare pe diferite teme din domeniu, reglementări naționale și internaționale. Rezultatele obținute în aprofundarea acestor elemente au evidențiat faptul că sunt lacune în informarea și atitudinea personalului medical, sunt pasaje de informații interpretabile prin lipsa unei informări individualizate pentru anumite situații. În concluzie prevenirea transmiterii infecției în medicina dentară trebuie să fie o preocupare continuă atât pentru practicienii actuali cât și pentru viitorii profesioniști în domeniu.

Cuvinte cheie: prevenție, transmiterea infecțioasă, stomatologie

STUDIU IN VITRO DE ANALIZĂ NANOTEHNOLOGICĂ PROFILOMETRICĂ A SMALȚULUI FLUORIZAT CU LAC

Alexandra Ecaterina SĂVEANU, Oana DRAGOȘ*, Cătălina Iulia SĂVEANU

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, Facultatea de Medicină Dentară

*Institutul de Cercetare Fizică

1.Introducere: Fluorizarea profesională cu lac este o metodă recomandată la pacienții cu risc carios crescut, în cazuri de hipersensibilitate dentinară, la pacienți purtători de aparat ortodontic având ca scop mineralizarea structurii dentare.

2.Scop: Scopul acestui studiu a fost evidențierea structurii topografice a substratului dentar prin analiză AFM înainte și după aplicarea unui lac cu fluor în diferite zone ale dintelui.

3.Material si metodă: Pentru studiu am utilizat fragmente de smalț obținute prin secțiunea longitudinală a unor dinți extrași din motive ortodontice. Am realizat 4 secțiuni longitudinale cu ajutorul unei freze efilate diamantate la viteză înaltă cu răcire și am lustruit cu polipanturi de granulație succesivă până la cea mai mică. Ulterior, probele au fost depozitate într-un flacon cu soluție salină izotonă. S-a realizat aplicarea lacului fluorizat Voco Pro fluoride monodoză (VOCO) 0,4 ml NaF5% conform indicațiilor producătorului. Topografia și rugozitatea au fost analizate prin microscopie de forță atomică (Park SYSTEMS XE -100) pentru o dimensiune de 10μm × 10μm cu o rată de scanare de 0,5 Hz și o rezoluție de 256 × 256 pixeli cu o rezoluție de 300 de puncte pe rând. Analiza topografică tridimensională a fost realizată prin software de analiză (XEI – Image-Processing and Analysis). Rugozitatea suprafeței a fost măsurată pentru fiecare secțiune în nanometri. Rugozitatea medie a suprafeței fiecărei probe a fost măsurată cu un profilometru (MarSurf PS 1, MahrGmbH, Esslingen, Germany) pentru Rpv, Rq, Ra, Rz. Datele topografice 3D au fost analizate cu un software de analiză a datelor (NanoScope III, Versiunea 5.12r2, Digital Instruments, Santa Barbara, CA, SUA).

4.Rezultate și discuții: La nivelul smalțului valorile obținute au fost următoarele: Rpv=282,56 nm versus 273,78 inițial: Rq 50,47 versus 59,57 inițial; Ra 50,0 versus 42,26 initial  Rz 243,52 versus 221,39 initial  p≤0,05. Rezultatele au indicat diferențe între suprafața inițială a smalțului și cea de după fluorizare. Fluorizarea cu lac a modificat structura topografică în sensul îmbunătățirii acesteia.

5.Concluzii: Analiza topografică prin AFM, a smalțului fluorizat cu lac a evidențiat diferențe între substructura acestuia inițial și după fluorizare, în favoarea suprafeței fluorizate.

6.Cuvinte cheie: Fluorizare cu lac, AFM (microscop de forță atomică), rugozitate smalt.

Studiu privind comunicarea profesională în stomatologie în contextul pandemiei COVID 19 – rezultate finale

Elena Mihaela Cărăușu, Iulian Costin Lupu, Lucian Ștefan Burlea, Silviu Cătălin Tibeică, Cristina Gena Dascălu, Laura Elisabeta Checheriță, Ioana Rudnic, Georgeta Zegan

U.M.F. „Grigore T. Popa“ Iași, Facultatea de Medicină Dentară, Disciplina de Sănătate Publică și Management

Scop. Prezentul studiu si-a propus să realizeze o analiză a comunicării pacient-medic stomatolog în contextul pandemiei COVID-19. Principalele obiective urmărite au fost: evaluarea gradului de conștientizare de către pacient a necesității și importanței comunicării cu medicul stomatolog curant; identificarea componentelor comunicării cărora acesta le acordă o mai mare importanță; identificarea principalelor puncte slabe ale comunicării și propunerea unor soluții de optimizare a comunicării.

Material și metodă. Grupul studiat a cuprins 150 pacienți, cu vârste cuprinse între 16 și 70 ani, 36 de sex feminin și 39 de sex masculin. Principala metodă folosită a fost chestionarul. Acesta a cuprins 23 de întrebări. Primele 5 întrebări au investigat nivelul calitativ general al comunicării pacient-medic stomatolog, iar întrebările 6-23, abilitățile de comunicare ale medicului stomatolog așa cum sunt ele percepute de către pacient.

Rezultate și discuții. Subiecții grupului studiat apreciază procesul de comunicare cu medicul stomatolog în mod diferit, în funcție de vârstă, sex și categorie socială. Principalele rezultate au relevat că: în 22,67% dintre situații limbajul paraverbal al medicilor dentiști este modificat ca urmare a echipamentului de protecție purtat; în 25,33% dintre cazurile studiate se întâlnesc obstacole în calea comunicării verbale (purtarea măștii/vizierei/ochelarilor de protecție, folosirea jargonului medical, generalizare etc.); 14,67% dintre pacienți au afirmat că nu sunt ascultați cu atenție, le sunt ignorate dorințele sau acuză lipsa de empatie din partea medicului stomatolog; 18,67% dintre pacienți sunt nemulțumiți de felul în care medicul le explică utilitatea/necesitatea tratamentelor efectuate; doar 24% dintre pacienți consideră că tarifele practicate de medicii stomatologi sunt justificate de contextul pandemic COVID19.

In concluzie, Restructurarea comunicării profesionale impusă de contextul pandemic actual este percepută de marea majoritate a pacienților și a medicilor stomatologi ca un important factor de stres. In contextul pandemic actual, medicul stomatolog, trebuie să fie competent în două domenii: – în stomatologie/medicină (să poată absorbi cunoștințele, să stăpânească procesul decizional și să aibă abilități practice adaptate contextului pandemic) și – în comunicare (abilități de comunicare pentru a face față nivelului ridicat și prelungit de stres profesional, cerințelor pacienților și a membrilor familiei acestora, colegilor și altor cadre medicale cu care colaborează).

Cuvinte cheie: comunicare profesională, stomatologie, abilități de comunicare, pandemia COVID-19.

EVALUAREA INFECȚIILOR ASOCIATE SITUSULUI CHIRURGICAL ÎN CLINICA DE CHIRURGIE ORALĂ ȘI MAXILO-FACIALĂ IAȘI (2011-2018)

Magda Călina Bârlean¹, Eugenia Popescu², Monica Mihaela Scutariu¹, Carina Balcoș³, Georgiana Macovei¹, Livia Bobu³

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Faculty of Dental Medicine

¹ Department of Oro-Dental Diagnosis and Geriatric Dentistry

² Department of Oral and Maxilo-Facial Surgery

³ Department of  Oro-Dental Prevention

Riscul de infecții asociate asistenței medicale (IAAM) în chirurgia orală și maxilo-facială este strâns legat de profilul activității clinice care necesită adesea tratament de urgență, intervenții invazive sau drenaj al colecțiilor purulente. Infecțiile la nivelul situsului chirurgical (ISC) afectează un număr mare de pacienți din întreaga lume, crescând semnificativ rata mortalității și pierderile financiare asociate asistenței medicale. Scopul studiului a fost evaluarea incidenței și a profilului microbiologic al ISC în Clinica de Chirurgie orală și Maxilo-Facială Iași (OMF) (2011-2018). Materiale și metode. Un studiu retrospectiv a fost realizat în Clinica de Chirurgie OMF cu privire la incidența și etiologia ISC. Pentru analiza statistică s-au folosit sistemul SPSS 20, testele Chi-pătrat și Fisher. (p <0,05). Rezultate. 125 de infecții ale locului chirurgical (54,1% din totalul IAAM) au fost diagnosticate la 106 pacienți (66,6% din toți pacienții cu IAA). 23,2% din ISC au fost diagnosticate la femei și 76,8% la bărbați. 46,6% din ISC au fost superficiale și 54,4% au fost profunde. 80,0% din ISC au fost asociate cu proceduri chirurgicale la pacienții diagnosticați cu cancer de cap și gât care necesită intervenții extinse și reconstrucție tisulară sau lambou. Incidența ISC a fost direct corelată cu severitatea bolii, tipul de intervenție chirurgicală și tipul de reconstrucție. Pentru pacienții diagnosticați cu ISC, perioada medie de spitalizare necesară a fost de 30 de zile. Datele microbiologice au arătat că pentru 65,6% din ISC a fost identificat un singur agent patogen, în timp ce 34,4% dintre aceștia au fost asociați cu doi sau mai mulți agenți patogeni. Cei mai frecvent identificați agenți patogeni din cele 174 izolate au fost Klebsiella pneumoniae – 18,4%, Staphylococcus aureus 18,4%, Acinetobacter baumannii – 17,2% și Pseudomonas aeruginosa – 14,4%. 78,6% dintre tulpinile de S. aureus au fost rezistente la meticilină. A fost raportată o rezistență ridicată la antibiotice pentru Staphylococcus aureus la ciprofloxacină, cefoxitină și eritromicină. Klebsiella pneumoniae s-a dovedit a fi foarte rezistentă la gentamicină și amoxicilină-acid clavulanic, în timp ce Acinetobacter baumannii a fost cel mai puțin sensibil la meropenem, gentamicină și ciprofloxacină. Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa s-au dovedit rezistente la ciprofloxacină, gentamicină și imipenem. Concluzii. Infecțiile la nivelul locului chirurgical, asociate frecvent cu intervenția chirurgicală a patologiei tumorale, reprezintă o preocupare majoră la nivel mondial, cu implicații medicale, financiare, sociale și etice. Cei mai frecvenți agenți patogeni din etiologia ISC sunt rezistenți la un spectru larg de antibiotice. Sunt recomandate strategii eficiente într-o abordare globală, multidisciplinară și inovatoare pentru prevenirea și controlul ISC.

Sursa de fotoactivare a rășinilor compozite utilizate pentru restaurări directe: implicații clinice

Conf. Dr. Simona Stoleriu

Departamentul Odontologie-Parodontologie, Proteză fixă, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, România

Cu toate că o mare parte dintre manoperele de odontoterapie restaurativă se bazează pe procesul de fotopolimerizare a rășinilor compozite, practicienii nu acordă o atenție prea mare sursei de activare. Sursa de fotoactivare este poate cel mai subapreciat factor care poate influența proprietățile rășinilor compozite, care poate să afecteze părțile moi adiacente restaurării sau statusul pulpar. Majoritatea studiilor care au evaluat sursele de activare luminoasă utilizate în practica curentă au atras atenția asupra faptului că foarte multe dintre ele furnizau o lumină inadecvată sau erau în condiții improprii pentru funcționare. În general valorile crescute ale irandianței raportate de producători rezultă din măsurători efectuate la nivelul vârfului sursei. În practică de cele mai multe ori asistăm la o scădere semnificativă a iradiaței în condițiile în care sursa se poziționează la 2-8 mm distanță de materialul aplicat. Recomandarea este ca atunci când iradianța scade, timpul de polimerizare să fie prelungit. Lumina emisă de majoritatea lămpilor LED nu este distribuită uniform pe toată suprafața vârfului dispozitivului, ceea ce face ca anumite zone ale preparării să nu fie expuse corespunzător la sursa de lumină. Studii recente au atras atenția că nici emisia spectrală a multor dispozitive de fotoactivare nu este omogenă. Producătorii ar trebui să facă precizări clare referitor la parametrii sursei de lumină și la spectrul de absorbție al rășinilor compozite. Rămân încă neinvestigate suficient aspectele legate de variația puterii radiante pe parcursul unui ciclu de expunere și variația puterii radiante spectrale ca funcție a lungimii de undă a luminii.

Tehnici moderne de diagnostic paraclinic vs. sistem ICDAS II în detecția cariilor proximale incipiente

Claudiu Topoliceanu, Gianina Iovan, Angela Ghiorghe, Simona Stoleriu, Galina Pancu, Irina Nica, Antonia Moldovan, Nicoleta Tofan, Andrei Georgescu, Ionuț Tărăboanță, Răzvan Brânzan, Mihaela Sălceanu, Sorin Andrian

Departamentul Odontologie-Parodontologie și Proteze Fixe, Facultatea Medicină Dentară,U.M.F.„Grigore T.Popa” Iași

Acuratețea sistemului ICDAS II (ICDAS 02 – carii proximale necavitare; ICDAS 03 – carii proximale microcavitare) în detecția cariilor proximale incipiente este inferioară valorilor raportate de literatură privind tehnicile moderne de diagnostic paraclinic intrate recent în practica stomatologică. Mijloace paraclinice eficiente în prevenție și odontoterapie includ dispozitivul DiagnodentPen (KaVo) care utilizează tehnica laserfluorescenței, dispozitivul DIAGNOCAM (KaVo) care utilizează tehnica transiluminării cu lumină în spectru apropiat de infraroșu (Near-Infrared Light Transillumination). Datele din literatură raportează absența unor diferențe semnificative statistic privind acuratețea de diagnostic între tehnica NILT și metoda laserfluorescenței în detecția leziunilor carioase proximale. Concluzie. Utilizarea tehnicilor paraclinice de diagnostic are avantajul creșterii sensibilității și specificității diagnosticului leziunilor carioase, eliminarea etapei de separare dentară în diagnosticul clinic, reducerea timpului de examinare a suprafețelor dentare.

Tehnici și mijloace de diagnostic asistate de calculator în explorarea disfuncțiilor sistemului stomatognat

Dragoș Frățilă, Georgiana Macovei, Amelia Surdu, Dragoș Virvescu, Monica Scutariu

Diciplina Diagnostic Oro-Dentar si Gerontostomatologie, Facultatea Medicină Dentară,U.M.F.„Grigore T.Popa” Iași

Un sistem de diagnostic asistat de calculator (CADIA- computer-aided diagnostic) trebuie să fie relevant în raport cu tratamentul afecțiunii stomatologice și trebuie să se adapteze la cerințele unui cabinet modern de practică dentară. Sistemele moderne digitale utilizate în diagnosticul disfuncțiilor sistemului stomatognat includ CADIAX, T-SCAN și Gamma Dental Software. Axiografia computerizată (CADIAX) este o tehnică de examen paraclinic care are rolul de a înregistra mișcările funcționale ale mandibulei. Rezultate foarte bune se obțin prin combinarea axiografiei computerizate cu analiza radiografiilor de profil, obținându-se un sistem complex de diagnostic al pacienților afectați de sindrom craniomandibular de origine articulară. Sistemele de diagnostic T-SCAN III sunt utilizate în analiza computerizată a ocluziei statice și dinamice și permit evaluarea secvențială în timp a modului în care se distribuie forțele ocluzale la nivelul arcadelor dentare. Gamma Dental Software este un sistem de diagnostic digital care include module de evaluare a statusului odonto-parodontal, relațiilor ocluzale, programare articulator, evaluare cefalometrică, evaluarea articulației temporo-mandibulare. Concluzie. Utilizarea sistemelor asistate de calculator prezintă numeroase beneficii în reabilitarea orală complexă: evită furnizarea de date subiective de către pacient, evidențiază forțele patogene, detectează dezechilibrele la nivelul sistemului stomatognat, instrumente de educare și motivare a pacienților, reduc numărul de ședințe de tratament.

TENDINȚE ACTUALE ÎN PREVENIREA CARIILOR FISURALE PRIN SIGILARE

Șef lucr. Dr. Livia Bobu, Conf. Dr. Cătălina Iulia Săveanu, Șef Lucr. Dr. Carina Balcoș

Cariile fisurale continuă să dețină procentul majoritar din totalitatea leziunilor carioase prezente la copii și adolescenți, ceea ce face necesară prevenirea lor prin sigilare. Evoluția continuă a materialelor care pot fi utilizate ca sigilanți oferă posibilitatea alegerii din mai multe categorii disponibile. Rata de succes a sigilărilor depinde, însă, de factori multipli. Actualmente, există o serie de metode care permit evaluarea cu mare acuratețe a integrității sigilărilor. În același timp, există tendința de utilizare a unor materiale care prezintă efecte cariopreventive suplimentare, toate acestea reprezentând elemente care pot duce la creșterea eficienței metodei.

Terapia Laser adițională în Parodontologie: o folosim sau o dăm uitării? Un review al literaturii

Silvia Teslaru, Cornelia Alexandra Teodorescu, Irina Georgeta Șufaru, Liliana Păsărin, Ioana Rudnic, Ioana Sioustis, Odette Elena Luca, Bogdan Constantin Vasiliu, Diana Kristala Nițescu Kapenberg, Alexandra Mârțu , Ionuț Luchian, Sorina Mihaela Solomon

Terapia Laser are diferite indicații în parodontologie, fie că este vorba despre decontaminarea suprafețelor dentare și implantare subgingivale, reducerea încărcăturii bacteriene din pungile parodontale, biostimulare, excizia țesuturilor moi sau chiar osteoplastie și îndepărtarea tartrului subgingival. Acest review al literaturii actuale de specialitate și-a propus să analizeze care sunt principalele situații în care Laserul este utilizat în Parodontologie, în funcție de lungimea de undă, și care sunt avantajele și dezavantajele folosirii acestuia ca terapie adițională debridării mecanice subgingivale.

Terapia prin implant dentar la pacienții cu lichen plan oral

Sef lucr. Dr. Ana Maria Sciuca, Asist. Dr. George Alexandru Maftei, Drd. Andreea Onofrei, Conf. Dr. Cristina Popa

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași, Disciplina de Patologie Orală

Lichenul plan reprezintă o muco-dermatoză care face parte din entitatea patologică mai vastă a ,,immune-mediated inflammatory disease” (IMID). Astfel, forma sa de manifestare este preponderent influențată de funcția și structura sistemului imunitar al subiectului afectat. Factorii de referința ai lichenului plan oral sunt recurența și modificările clinice mucozale asociate acesteia cum ar fi eroziunea, leziuni keratozice cu aspect de placă, atrofia, bula, rețeaua keratozică și papula.

Terapia prin implant dentar la pacientul edentat, diagnosticat cu o formă de lichen plan oral și în mod particular, în cazul în care leziunea orală vine în raport cu situsul implantar, reprezintă în multe situații o provocare atât pentru pacient cât și pentru medicul clinician.

Acest studiu, prin sistematizarea datelor din literatura de specialitate, s-a concentrat asupra rezultatelor terapiei cu implant dentar. De asemenea urmărește siguranța și rata de succes a reabilitării implantare la pacienții a căror mucoasă prezintă o inflamație cronică specifică lichenului plan oral.

AVANTAJELE amprentEI DIGITALE ÎN PRACTICA ortodontică

The advantages of the digital impression in the orthodontic practice

Alina Sodor, Mihnea Iacob, Eduard Radu Cernei

U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași

Examenul clinic ortodontic are ca scop stabilirea diagnosticului corect si stabilirea celui mai bun plan de tratament. Un pas extrem de important în atingerea acestui obiectiv este amprenta dentară. Pe baza amprentei dentare corecte se obține ghipsul dentar, urmând ca pe acesta să se efectueze măsurătorile necesare evaluării spațiului necesar unui aliniament dentar optim care să permită obținerea unei ocluzii ideale și a unei bune relații intermaxilare.

Digitalizarea în ortodonție vine ca o etapă firească a evoluției tehnologice și aduce contribuții semnificative în practica ortodonției. În urma amprentei digitale se va obține un model digital care va permite măsurători și imprimare a modelelor pe care se pot realiza diferite aparate ortodontice.

Această lucrare își propune să prezinte avantajele și dezavantajele scanerelor intraorale analizând atât literatura științifică, cât și datele despre produse comerciale. Este evaluată o gamă largă de caracteristici: tehnologia de captare a datelor, fidelitatea reprezentării, timpul de procedură, interacțiunea om-calculator, soluțiile de stocare și partajare. Rezultatele studiului nostru evidențiază limitările tehnologiilor existente, avantajele cheie ale produselor disponibile și necesitatea unei metodologii de evaluare unitare din cauza lipsei standardelor de reglementare.

IMPACTUL SOFTWARE-LOR BAZATE PE WEB ASUPRA SĂNĂTĂȚII ORALE LA PACIENȚII CU COAGULOPATII SEVERE MOȘTENITE

Claudia Cristina Tărniceriu, Irina Grădinaru, Carina Balcoș, Mihaela Mitrea, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Loredana Liliana Hurjui

„Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy of Iași

Hemofilia A este o tulburare de sângerare care apare ca urmare a deficienței de factor VIII. În literatura actuală sunt descrise trei forme de hemofilie A: severă (Factor VIII<1%), moderată (Factor VIII 1-5%) și ușoară (Factor VIII 5-40%). Forma severă de hemofilie A evoluează cu sângerări severe ale sistemului osteoarticular, mucoasei cavității bucale și afectează calitatea vieții. Managementul bolilor la pacienții cu aceste tulburări necesită o terapie personalizată pentru îmbunătățirea calității vieții direct corelată cu sănătatea orală. Noile protocoale și ghiduri clinice pentru tratamentele tulburărilor de sângerare permit un bun management al bolilor. Terapia personalizată presupune profilaxia factorului VIII ținând cont de stilul de viață al pacientului, activitatea fizică precum și de fenotipul pacientului. Optimizarea vârfurilor și a nivelului minim de factor VIII printr-o abordare personalizată poate îmbunătăți prevenirea sângerării orale. My Pkfit este o soluție software bazată pe web care permite medicilor să personalizeze tratamentul cu octocog alfa și rurioctocog alfa și, de asemenea, sprijină aderarea pacienților și informează deciziile legate de activitate.

Cuvinte cheie: HEMOFILIE A, PROFILAXIE PERSONALIZATĂ, PKFIT-UL MEU, SĂNĂTATE ORALĂ

IMPORTANȚA MARKEriLOR SALIVARI în stomatiologie LA PACIENTUL CU PATOLOGIE NEUROPSIHIATRICĂ ASOCIATĂ

Loredana Liliana Hurjui, Carina Balcoș, Mihaela Mitrea, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Claudia Cristina Tărniceriu, Irina Grădinaru

„Grigore T.Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

Saliva este un lichid hipoton secretat de glandele parotide, submandibulare, sublinguale și minore care sunt distribuite în toată cavitatea bucală. Aceste glande sunt foarte permeabile și înconjurate de capilare sanguine, permițând schimbul de molecule și biomarkeri, care pot fi secretați împreună cu saliva. Astfel, acești biomarkeri din salivă au fost analizați și utilizați pentru a detecta boli locale și sistemice, precum carii, parodontite, cancer oral și pulmonar, diabet, boli cardiovasculare și infecții virale. Un interes din ce în ce mai mare pentru utilizarea salivei a fost observat recent în diagnosticul toxicologic, monitorizarea medicamentelor și medicina legală. Utilitatea salivei ca marker biologic a fost extinsă și la psihiatrie. Specificul bolii mintale și al pacienților limitează sau împiedică cooperarea și diagnosticarea. În multe cazuri, utilizarea salivei ca marker pare a fi cea mai sensibilă alegere.

Cuvinte cheie: MARKERI SALIVA, BOLĂRI MENTALE, BOLI SISTEMICE.

IMPORTANȚA TESTELOR DE LABORATOR ÎN ABORDAREA MULtiDISCIPILNARĂ în cabinetul dentar A PACIENȚILOR CU COAGULOPATII MOștenite

Claudia Cristina Tărniceriu, Irina Grădinaru, Carina Balcoș, Mihaela Mitrea, Adina Oana Armencia, Ion Hurjui, Loredana Liliana Hurjui

„Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy of Iași

Scopul studiului: dezvăluirea importanței analizelor de laborator în abordarea reabilitării orale multidisciplinare a pacienților cu tulburări de sângerare ereditare Material și metode: am analizat datele din literatura de specialitate și am studiat noile protocoale la nivel național și internațional pentru tratamentul coagulopatiilor ereditare. Rezultate și discuții: Managementul reabilitării orale depinde de severitatea bolii și de severitatea procedurilor orale, cu o comunicare adecvată între stomatolog, laborator și hematolog. În tulburările de sângerare ușoare, pacienții pot fi tratați într-o asistență medicală primară după consultarea medicului hematolog. Pacienții cu tulburări de sângerare moderate și severe sunt tratați cel mai bine într-un cadru spitalicesc. Blocajul nervos anestezic este contraindicat, cu excepția cazului în care este furnizată terapia de înlocuire a factorilor. Diagnosticul coagulopatiilor moștenite și tratamentul acestora necesită un laborator performant. Concluzii: Managementul pacienților cu aceste afecțiuni necesită o echipă multidisciplinară formată din hematolog, laborator de hematologie și medic stomatolog.

Cuvinte cheie: DEFICIENȚĂ MOȘTENITĂ DE FACTORI DE COAGULARE, CABINET DENTAR, HEMOSTAZĂ

INFLUENȚA DIFERITELOR SISTEME DE FINISARE ȘI LUSTRUIRE ASUPRA CARACTERISTICILOR SUPRAFEȚEI UNUI material COMPOZIT tip bulk

THE INFLUENCE OF DIFFERENT FINISHING AND POLISHING SYSTEMS ON THE SURFACE CHARACTERISTICS OF A BULK FILL COMPOSITE

Irina Nica¹, Gianina Iovan², Simona Stoleriu³, Cristina-Angela Ghiorghe³, Galina Pancu⁴, Claudiu Topoliceanu⁴, Nicoleta Tofan¹, Ionuț Tărăboanță¹, Sorin Andrian²

¹ Assistant Professor,  Department of  Odontology-Periodontology, Fixed Prosthesis / Discipline Cariology and Operative Dentistry,  Faculty of Dental Medicine, ”GrigoreT.Popa” University of Medicine and Pharmacy,  16 Universitatii Str., 700115, Iasi,Romania

² Professor, Department of  Odontology-Periodontology, Fixed Prosthesis / Discipline Cariology and Operative Dentistry , Faculty of Dental Medicine, ”GrigoreT.Popa” University of Medicine and Pharmacy,16 Universitatii Str., 700115, Iasi,Romania

³Associated  Professor,  Department of  Odontology-Periodontology, Fixed Prosthesis / Discipline Cariology and Operative Dentistry Faculty of Dental Medicine, ”GrigoreT.Popa” University of Medicine and Pharmacy,  16 Universitatii Str., 700115, Iasi,Romania

⁴ Lecturer,  Department of  Odontology-Periodontology, Fixed Prosthesis / Discipline Cariology and Operative Dentistry, Faculty of Dental Medicine, ”GrigoreT.Popa” University of Medicine and Pharmacy, 16 Universitatii Str., 700115, Iasi,Romania

Introducere. Obținerea unei suprafețe netede este unul dintre obiectivele principale ale restaurărilor din compozit, nu numai din motive estetice, ci și pentru menținerea sănătății bucale.

Scopul acestui studiu a fost de a evalua suprafața unui material compozit de umplutură după finisare și lustruire cu 3 sisteme diferite.

Material și Metodă. Materialul folosit a fost Filtek Bulk Fill Posterior Restorative Composite (3M ESPE St. Paul, MN, SUA). 20 de probe cilindrice cu diametrul de 5 mm și grosimea de 2 mm au fost realizate folosind conformatoare din plastic. Au fost împărțiți aleatoriu în 4 grupuri, fiecare constând în 5 probe. Pentru lotul 1, cel martor, probele nu au fost supuse finisării și lustruirii. Pentru loturile studiate 2-4, probele au fost mai întâi finisate cu două freze din carbură de tungsten și apoi lustruite astfel: cu sistemul Occlubrush (KerrHawe SA, Elveția) cu un pas – grupa 2, cu Sof-Lex (3M ESPE) în doi pași – grupa 3, iar cu sistemul cu mai multe etape Super Snap (Shofu, Inc. Kyoto, Japonia) – grupa 4. Suprafețele tuturor probelor au fost analizate cantitativ prin măsurători profilometrice și calitativ prin microscopie electronică cu scanare.

Rezultate. Toate cele trei sisteme de finisare și lustruire au determinat o rugozitate crescută a suprafeței în comparație cu cea din grupul martor.

Concluzii. Cele mai abrazive sisteme au fost Occlubrush (KerrHawe SA, Elveția) și Sof-Lex (3M ESPE), iar cel mai puțin abraziv a fost sistemul Super Snap (Shofu, Inc. Kyoto, Japonia).

Cuvinte cheie: compozit bulk-fill, sisteme de finisare și lustruire, profilometrie, SEM

ROLUL FERITINEI SERICE ÎN EVALUAREA CIROZEI HEpatice

IO Gavril^1,2, RS Gavril¹, DIANA Tatarciuc^1,2, Matei Eșanu¹, Crînguța Paraschiv^1,2,  Dragoș Gavril^1,2, Paloma Lascarache¹, Irina Eșanu^1,2

¹University of Medicine and Farmacy „Grigore T. Popa” Iași

²Hospital Cf Iasi

Feritina serică este un marker pentru necroinflamația hepatică, care este utilizat ca element de prognostic în multe studii în rândul pacienților cu ciroză hepatică.

Scopul studiului a fost corelarea valorii feritinei cu stadiile de insuficiență hepatică la pacienții cu ciroză hepatică.

Material și metode: A fost realizat un studiu prospectiv pe o perioadă de 2 ani (decembrie 2017 – noiembrie 2019), care a inclus pacienți care au fost nou diagnosticați cu ciroză hepatică.

Criteriile de excludere au fost: hemocromatoză, leziuni maligne (cu excepția hepatocarcinomului) și infecții acute în ultimele două săptămâni.

Pentru subiecții care au fost incluși în studiu a fost evaluat nivelul feritinei serice și stadiul insuficienței hepatice folosind scorul Child-Pugh.

Rezultate: au fost incluși 62 de pacienți (vârsta medie 56 ani, 37 bărbați și 25 femei); 14 pacienți au prezentat Child-Pugh A, 29 pacienți – Child-Pugh B și 19 pacienți Child Pugh C. Subiecții au fost împărțiți în două grupe: grupa A (nivel ridicat de feritină serică >160 ng/ml) și grupa B (nivel normal de feritină serică 15-160 ng/ml). Grupa A a reprezentat 43% (28 de pacienți) și grupa B 57%. Numărul de pacienți care au fost diagnosticați cu ciroză hepatică clasa Child A a fost mai mic în grupul A (7% – 2 pacienți) față de grupul B (33% – 12 pacienți). (p>0,01) Aceeași relație a fost găsită pentru pacienții diagnosticați cu ciroză hepatică clasa Child B, grupa A (36% – 10 pacienți) vs grupa B (52% – 19 pacienți). (p>0,01) Cu toate acestea, numărul de pacienți diagnosticați cu ciroză hepatică clasa Child C a fost mai mare în grupul A (56% – 16 pacienți) față de lotul B (8% – 3 pacienți). (p<0,005)

Concluzie: Acest studiu a arătat că, la pacienții cu ciroză hepatică, valorile mari ale feritinei serice (>160 ng/ml) au prezentat o corelație statistică semnificativă cu clasa de insuficiență hepatică Child-Pugh C.

Serum ferritin is a marker for hepatic necroinflammation which is used as a prognostic marker in many studies among patients with liver cirrhosis.

The aim of the study was to corelate ferritin value with hepatic failure stages in patients with liver cirrhosis.

Material and methods: A prospective study was conducted for 2 years (December 2017 – November 2019), which included patients who were newly diagnosed with hepatic cirrhosis.

The exclusion criteria were: hemochromatosis, malignant lesions (with the exception of hepatocarcinoma) and acute infections during the last two weeks.

For the subjects who were included in the study serum ferritin level was evaluated and the stage of hepatic failure using Child-Pugh score.

Results: 62 patients were included (medium age 56 years old, 37 men and 25 women); 14 patients presented Child-Pugh A, 29 patients – Child-Pugh B and 19 patients Child Pugh C. The subjects were divided in two groups: group A (high serum ferritin level >160 ng/ml) and group B (normal level of serum ferritin 15-160 ng/ml). Group A represented 43% (28 patients) and group B 57%. The number of patients who were diagnosed with liver cirrhosis class Child A was lower in group A (7% – 2 patients) vs group B (33% – 12 patients). (p>0,01) The same relation was found for patients diagnosed with hepatic cirrhosis class Child B, group A (36% – 10 patients) vs group B (52% – 19 patients). (p>0,01) However, the number of patients diagnosed with liver cirrhosis class Child C was higher in group A (56% – 16 patients) vs group B (8% – 3 patients). (p<0,005)

Conclusion: This study showed that, in patients with hepatic cirrhosis, high values of serum ferritin (>160 ng/ml) presented a significant statistical correlation with hepatic failure class Child-Pugh C.

Abordãri terapeutice în afecþiunile gurii uscate

Irina Grădinaru, Claudia Cristina Tărniceriu, Carina Balcoș, Mihaela Mitrea, Ion Hurjui, Adina Oana Armencia, Loredana Liliana Hurjui

„Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași – Romania

Afecțiunile gurii uscate au un impact negativ asupra calității vieții. Xerostomia, un simptom al gurii uscate, este frecvent asociată cu hipofuncția glandelor salivare și, în zilele noastre, nu are mijloace definitive de tratament. Cele mai multe dintre opțiunile terapeutice disponibile sunt tranzitorii și nu sunt considerate a fi o soluție optimă de tratament. Bazele de date PubMed și Scopus au fost consultate folosind ca termeni „gura uscată” SAU „xerostomie” ȘI „tratament” pentru a găsi publicații relevante pentru subiectul ales. În lucrarea de față sunt prezentate cele mai relevante modalități de tratament al xerostomiei. Pentru pacienții cu un anumit grad de conservare a funcției glandelor salivare, tratamentul simptomatic prin intermediul medicamentelor topice care stimulează producția de salivă sau aportul crescut de lichide poate fi considerat suficient. La pacienții cu distrugere permanentă a acinilor salivari, pe lângă terapia paliativă, pot fi necesare alte forme de tratament atât local, cât și sistemic. Cei mai comuni agenți sistemici sunt considerați a fi pilocarpina și cevimelina, care acționează ca antagonist pentru receptorii muscarinici de pe suprafața celulelor salivare. Betanecolul și anetol tritionul sunt alte medicamente care își exercită funcția prin intermediul sistemului parasimpatic și s-a dovedit că au un anumit efect asupra simptomelor gurii uscate. De asemenea, trebuie menționat un alt medicament precum amifostina, utilizat în prezent în încercarea de a preveni xerostomia la pacienții cu radioterapie, datorită capacității sale de a capta radicalii liberi. În tratamentul gurii uscate, terapia genică se bazează pe livrarea genelor în glandele salivare. Electrostimularea glandelor salivare și acupunctura pot fi folosite pentru a crește producția de salivă. O terapie eficienta în cazul pacienților cu gura uscata este foarte importantă pentru a le îmbunătăți calitatea vieții. Este obligatoriu să se trateze simptomele gurii uscate și să se minimizeze infecțiile bucale potențial dureroase și pierderea dinților.

Cuvinte cheie: GURA USCATĂ, XEROSTOMIE, TERAPIE

Twin Block-ul in tratamentul ortodontic in două etape

Șef lucr. Dr. M. Iacob, Conf. Dr. C. Romanec, Șef lucr. Dr. Alina Sodor Botezatu, Asist. Dr. Vieriu Raluca, Prof. Dr. Irina Zetu

Disciplina de Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială, Facultatea de Medicină Dentară, UMF „Grigore T. Popa” Iași

Prezența unui decalaj scheletal tridimensional, asociat diverselor tipuri de malocluzii, adaugă un grad sporit de dificultate planificării și realizării tratamentului ortodontic.

În cazul copiilor și adolescenților, pacienți la care procesul de creștere și dezvoltare încă se manifestă, tratamentul ortodontic în două etape permite o abordare graduală a listei de probleme.

Twin Block-ul, introdus de către William Clark, este unul dintre aparatele ortodontice eficiente în tratamentul diverselor tipuri de anomalii dento-maxilare.

După ce decalajul scheletal a fost redus în faza incipientă a tratamentului, deplasările ortodontice din faza a doua se vor realiza mai eficient, facilitând atingerea obiectivelor finale.

Cuvinte cheie : tratament ortodontic bifazic, creștere și dezvoltare, Twin Block

Două fețe ale aceleiași monede – doctor în boli infecțioase și specialist stomatolog

Georgiana Alexandra Lăcătușu¹, Cristina Sapaniuc¹, Florina Filip-Ciubotaru², Diana Tatarciuc², Carmen Manciuc²

1 „Sf. Parascheva” Clinical Hospital of Infectious Diseases

2 „Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy

Introducere: Manifestarea a numeroase boli infecțioase de origine bacteriană sau virală, poate afecta sfera bucală și maxilo-facială.

Material și metode: Lucrarea propune o scurtă și ilustrativă prezentare a principalelor boli cu manifestări orale și maxilo-faciale.

Rezultate: Ilustram si prezentam cele mai frecvente boli infecțioase virale și bacteriene care uneori pot avea un prim semn în sfera orală și maxilo-facială precum, herpangina, mononucleoza, rujeola, varicela, faringita streptococică, hepatita și HIV. Examenul inițial efectuat de medicul stomatolog poate ridica uneori diferite întrebări și poate fi primul pas în diagnosticul unei boli infecțioase.

Concluzii: Un ochi atent al unui specialist dentar poate rezolva uneori nu numai problemele medicale din domeniul său de expertiză, ci poate ridica suspiciunea că o boală infecțioasă de bază este o parte importantă a abordării multidisciplinare a unui pacient.

Utilizarea indicilor CBCT-PAI În evaluarea eficienței terapiei leziunilor periapicale: prezentĂri de cazuri

Mihaela Sălceanu, Cristi Giuroiu, Tudor Hamburda, Ylka Decolli, Cristina Antohi, Claudiu Topoliceanu, Anca Melian

Departamentul Odontologie-Parodontologie, Proteza Fixă, Facultatea Medicină Dentară, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași

Examenul CBCT este un instrument indispensabil în practica endodontică, cu numeroase beneficii în raport cu examenul radiografic clasic și digital. Avantajele sunt expuse prin intermediul unei prezentări de cazuri (pacienți cu leziuni cronice periapicale incipiente, medii, extinse) la nivelul grupului dentar anterior și posterior. Terapia leziunilor periapicale cronice s-a efectuat prin tratament mecano-chimic, obturație radiculară temporară cu pastă Ca (OH)₂ pentru o perioadă de 14 zile, urmată de obturare radiculară prin tehnica condensării laterale la rece cu sigilant pe bază de zinc-oxid-eugenol și iodoform (Endoflas, Sanlor, Columbia). Restaurarea coronară definitivă a fost realizată cu ciment glassionomer Ketac Molar (3M / ESPE) și rășină compozită hibridă Filtek 250 (3M / ESPE). Examenul CBCT a fost realizat pre-tratament și la 3-6 luni post-tratament cu sistemul PaX-Uni3D (TVAPANO04, VATECH). Pe baza imaginilor CBCT au fost măsurate dimensiunile corono-apicale, mezio-distale și vestibulo-orale ale leziunilor periapicale cu ajutorul Ez3D 2009 Plus. Parametrii CBCT au fost stabiliți pentru 20 timp de expunere secunde, 85 kV, 5mA. Indicii CBCT-PAI au fost utilizați pre-tratament și la 3 luni post-tratament pentru evaluarea rezultatelor tratamentului endodontic. Evoluția favorabilă a fost asociată cu reducerea indicilor CBCT-PAI la 3 luni post-tratament. Concluzie. Măsurarea indicilor CBCT-PAI cu ajutorul unei aplicații software este o tehnică precisă, fiabilă și reproductibilă în evaluarea evoluției post-tratament a leziunilor periapicale cronice.

Vulnerabilitatea studenților stomatologi față de infecția SarS-CoV-2 din timpul lucrărilor practice

Georgeta Zegan

U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași

Acest studiu a evaluat cunoștințele a 86 de studenți stomatologi și riscurile de transmitere a virusului SarS-CoV-2 în timpul lucrărilor practice, printr-un chestionar anonim. Chestionarul despre pandemia COVID-19 din literatura de specialitate a fost structurat în două secțiuni: status socio-demografic (vârstă, sex, specializare și ani de studiu) și cunoștințe despre infecția SarS-CoV-2. Prelucrarea statistică a fost făcută în programul SPSS 26.0 (SPSS Inc., Chicago, IL), pentru Windows și s-au calculat statisticile descriptive și testul Pearson chi-pătrat. Cunoștințele studenților despre modul de transmitere (45.3% studenți) și metodele de diagnostic (34.9% studenți) au fost mai bune decât cunoașterea simptomelor (4.7% studenți) și a tratamentului (2.3% studenți) infecției SarS-CoV-2, a măsurilor de protecție și prevenție în timpul practicii dentare. Unele răspunsurile s-au corelat statistic cu sexul, specializarea (Medicină Dentară și Tehnică Dentară) și anii de studiu (II, III și VI) ai studenților (p<0.05). Studiul a relevat cunoștințe minime și vulnerabilitatea studenților stomatologi de a se infecta și de a transmite virusul în timpul lucrărilor practice cu pacientul. De asemenea, se sugerează regândirea practicii stomatologice prin abordarea tehnologiilor virtuale în obținerea abilităților clinice pentru a evita contactul cu pacientul în timpul pandemiei COVID-19.